
Analiză Noii Illuminati şi mecanismele lor teleologice (II). Stafford Beer, Proiectul Cybersyn şi Modelul Sistemelor Viabile
0Vă invităm să intraţi într-un domeniu absolut fascinant, cel despre care, în articolul anterior, afirmam că marchează diferenţa de salt calitativ în momentul de ruptură la nivelul civilizaţiei umane pe care-l traversăm în acest moment.
Este vorba despre posibilitatea modelării capacităţii şi ştiinţei de guvernare, despre optimizarea actului de decizie în momentul în care este angajată o bătălie profundă între actualele sisteme de supravieţuire economică, socială, politică, militară ale lumii în care trăim.
Ne referim la marii teoreticieni ai ştiinţei managementului de sisteme, cei care au reuşit să creeze modele folosind tehnicile complexe ale modelării matematice, analizei statistice şi optimizării matematice, traduse în hărţi de operaţiuni puse la îndemâna decidenţilor (fie la nivelul sistemelor politice sau economice, sau militare) în cadrul a cea ce se numeşte operations management. Scopul este, evident, obţinerea nivelului maxim de profit sau de performanţă sau de comportament uman la nivelul sistemelor globale, regionale, naţionale sau la cel al individului-component al tuturor acestor sisteme.
La început, adică în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial şi deceniul imediat următor, încercările de modelare a sistemelor au vizat părţi componente ale acestuia, cele mai vizibile şi cele mai urgente pentru redresarea unora dintre ţările-pionier în domeniu. Atunci, rând pe rând, au fost integrate în paradigma de analiză metodele econometrice, analiza deciziilor, definirea proceselor ierarhice, simularea modelelor paralele de dezvoltare, sistemul integrat de analiză a datelor, apărând foarte rapid ştiinţe noi, fiecare cu organismele de cercetare proprii, dezvoltate mai apoi în şcoli din ce în ce mai complexe.
Revista Operation Research enumeră câteva dintre acestea, pe care le reamintesc şi eu, rugându-vă să reflectaţi la prezenţa lor în oferta instituţiilor româneşti de învăţământ superior:
1. simulare de modele de creştere;
2. ingineria marketingului;
3. managementul veniturilor publice;
4. modelele aleatorii;
5. ingineria financiară;
6. ştiinţa serviciilor şi a liniilor de aprovizionare pentru sisteme globale, regionale sau locale, 7.tehnologii computerizate şi lumea informaţiei;
8 modelarea politicilor publice şi activităţii în administraţia de stat.
Toate acestea au pornit din nevoile imediate ale planificatorilor militari în timpul războiului, la începutul anilor 1940. Dar, foarte rapid, au fost transferate către domeniului civil şi, evident, aplicaţiile economice au fost dublate de şcoala, de marea şcoală obsedată de dorinţa de a le pune în pagină spre uzul direct al decidenţilor politici. Sunt acum şcoli de elită care pregătesc viitori mari lideri politici ai planetei (dar şi pe consilierii lor în problemele de importanţă strategică). Acolo ei învaţă că există şi le stau de acum la îndemână tehnici probate de management de sisteme.
Care sistem? Orice sistem, vă vor răspunde imediat noii Illuminati. Să începem enumerarea ofertelor analizei operaţionale:
- analiza de acces critic sau planificarea de proiecte - identificând subcomponentele unui proces complex care pot afecta - şi în ce mod - desfăşurarea optimă a proiectului
- globalizarea- globalizarea proceselor pentru a putea beneficia de materiile prime cele mai ieftine, de relocări în zonele unde costul forţei de muncă este cel mai redus, unde terenul şi resursele sunt cele mai ieftine şi cele mai disponibile
- analiza calităţii sistemelor de automatizare, aceasta presupunând posibilitatea luării deciziei de a implanta sau integra sisteme robotizate pentru a susţine activităţi umane de înaltă performanţă sau/şi în medii dificile sau periculoase
- teoria căutării Bayesiene - identificarea ţintei optime
- identificarea locaţiilor optimale în raport cu scopul proiectului
Desigur că există cu mult mai multe asemenea unelte puse la dispoziţie mai întâi modelatorilor, apoi decidenţilor politici -dacă vă interesează subiectul, consultaţi site-ul International Federation of Operational Research Societies (IFORS).
Problema principală a fost însă, din nou, aşa cum ar spune Illuminati, nu uneltele, oricât de uluitor de performante ar fi ele, ci capacitatea de integrare a lor într-o viziune unitară.Fără o asemenea viziune de tip integrator, aceste unelte nu sunt decât gadgeturi, aruncate ca nişte coliere cu mărgele de sticlă unor sălbatici moderni care se vor bucura la fel de mult ca şi predecesorii lor de sclipiciul acestora. Mai departe, spune filozofia contemporană asupra managementului puterii, trebuie să existe, în contrapartidă, decidenţii politici apţi să opereze cu aceste unelte sensibile şi ultra-perfomante, preocupaţi fiind de destinul popoarelor pe care le conduc.
Nu sunt vorbe goale. Au fost şi sunt asemenea minţi luminate, au fost asemenea vizionari de meta-sisteme iar şcolile pe care le-au iniţiat funcţionează şi astăzi la capacitate maximă, chiar dacă ferite de ochii şi prezenţa multora dintre cei care, în timpul pe care-l trăim, se auto-denumesc politicieni de prima linie...
Iată uimitoarea poveste a unui asemenea modern Illuminati, fascinantul Stafford Beer, cel care şi-a pornit demersul încercând să obţină un răspuns la întrebarea: Care este unitatea de bază comună pe care o avem la îndemână în management şi în organizarea sistemelor? Există oare un element comun tuturor problemelor legate de oameni, materiale, maşini şi bani? Răspunsul, spune el este COMPLEXITATEA. De unde nevoia de a opera cu un sistem integrat de management al acestei complexităţi, identificate de el ca fiind cea proprie oricărui organism viu şi evolutiv, scopul final fiind de a crea un posibil VIABLE SYSTEM MODEL. Este primul om în istorie care a încercat aplicarea ciberneticii la managementul real, el definind cibernetica drept ştiinţa organizării efective.
VIABLE SYSTEM MODEL (VSM) este un model al organizării structurii oricărui sistem autonom, sau viabil. Un sistem viabil este orice sistem organizat astfel încât să poată supravieţui într-un mediu înconjurător aflat în continuă schimbare. Una dintre primele caracteristici ale sistemului este capacitatea sa de supravieţuire dată de nivelul său de adaptabilitate. VSM propune un model pentru un sistem viabil, exprimat în formulă cibernetică, aplicabil oricărei organizaţii care este un sistem viabil şi capabil de autonomie.
Primul proiect care a încercat să transpună teoria în realitate s-a numit Cybersyn - moment istoric ce avea să deschidă drumul unei ştiinţe în care se întrepătrund cibernetica, analiza situaţiilor politice de tranziţie, teoria organizaţiilor, teoria sistemelor complexe şi, evident, istoria tehnologiei. Autorul proiectului este Stafford Beer, cercetătorul britanic care acceptase oferta disperată făcută de Salvador Allende, confruntat cu realitatea dură a unei economii chiliene aproape de faliment. Beer imaginează alcătuirea unui sistem central de sprijin pentru luarea deciziilor pentru a sprijini managementul economiei naţionale, compus din patru module: un simulator economic, un software la dispoziţia clienţilor pentru a verifica performanţele producătorului, o cameră centrală de operaţiuni (nodul de control al sistemului cibernetic) şi o reţea naţională de terminale CYBERNET (constituită din reţeaua naţională de telescriptoare folosite anterior pentru controlul zborurilor aeriene).

Un sistem complet neortodox pentru vremea respectivă, începutul anilor '70 care avea ca scop transmisia rapidă de date de la şi către sectorul industrial de stat (Allende tocmai naţionalizase marile componente ale industriei naţionale chiliene). Interesant din două puncte de vedere.

În primul rând, pentru prima oară în istorie, fusese luată decizia politică de a crea un sistem cibernetic pentru a fi implantat la nivelul întregii economii naţionale, în slujba idee centrale a ideologiei socialiste a lui Allende, rentabilizând deci economic o decizie pur politică.
Pe de altă parte, cu această ocazie, a apărut embrionul a ceea ce, decenii mai târziu, avea să devină sistem larg recunoscut, nu numai la nivel de cercetare ştiinţifică: abordarea acestui demers ca unul integrat în ideea urmăririi similarităţilor sau identităţii paradigmei existenţiale a oricărui sistem viabil cu reţelele neuronale.
Chiar dacă experimentul chilian eşuează odată cu venirea la putere în 1973 a juntei militare a generalului Pinochet, el a consemnat pentru prima oară că un asemenea sistem centralizat de comandă şi control este posibil şi extrem de eficient. Ideea revoluţionară de atunci a devenit azi realitate tocmai folosind principiul sistemelor neurale, canalele de transfer folosite fiind cele ale noii societăţi a informaţiei în care Internetul este vehiculul major al marii schimbări antropomorfice prin care trece acum cilivilizaţia umană. Despre ce înseamnă în mod direct această schimbare, despre consecinţele sale în dezvoltarea societăţii umane, într-un articol viitor. Până atunci, reflectaţi la această propoziţie - aparent truism - rostită de Stafford Beer: Scopul unui sistem este ceea ce trebuie el să facă. Un sistem- fie el economic sau politic - este viabil doar dacă reuşeşte acest lucru, totul este dacă şi actorii majori implicaţi ştiu acest lucru. În cazul nostru, întrebaţi-vă care este sistemul, care-i este finalitatea şi vedeţi ce fac principalii jucători, determinând astfel, măcar la modul general, gradul său de relevanţă şi viabilitate.