Negocieri cu fața la perete
0Negocierile de la Istanbul au avut loc în timp ce pe pistele unor baze aeriene ruse ardeau încă bombardierele strategice purtătoare de arme nucleare. Între timp s-a mai adăugat pe agenda succeselor ucrainene și un nou atac asupra Podului de la Kerci. Doar pe frontul din Donbas nimic nou.
Se pare că sezonul primăvară - vară este cel care se potrivește cel mai bine cu negocierile de pace, eventual cu negocierile de armistițiu, ca să punem, totuși, ștacheta la o înălțime abordabilă.
Dar pentru că, asta e, vara e cel mai bun anotimp pentru război în aer liber, se întâmplă că părțile combatante nu se simt prea bine în sălile de întâlnire, fiecare arzând de nerăbdare să se întoarcă pe front, care poate fi și un cabinet de lucru dintr-un ”centru de decizie”, nu neapărat o tranșee din Donbas sau Zaporojie.
Poate de aceea echipele de negociatori, după o lună de așteptare, consideră că o oră de discuții e de ajuns, se spun politețuri, se schimbă câteva hârtii, se recită poezia ”noi suntem rezonabili, cealaltă parte are cereri exagerate...” după care se pleacă acasă cu prima cursă.
Ca să poată negocia mai bine pacea sau armistițiul, fiecare parte a considerat de cuviință să apese pe accelerația războiului, trimițând bezele balistice și de croazieră sau fluturi sub formă de drone să facă treburile murdare ale distrugerii și omorului.
S-au întâmplat astfel, în ultimele câteva zile:
- Kievul și Odessa au fost atacate cu zeci de drone și rachete, sistemele Patriot dislocate în apropierea liniei frontului nu s-au simțit nici ele foarte bine, o rachetă Iskander a lovit o tabără ucraineană de instrucție, undeva în Dnepropetrovsk, lângă orașul Zaricine, provocând zeci de morți și răniți, dar și demisia șefului forțelor terestre ucrainene, generalul Mihailo Drapatîi, cel văzut drept potențial viitor șef al armatei ucrainene;
- au continuat ofensivele ruse în direcția orașelor Sumi, Kupiansk, Pokrovsk și Konstantinovka, în ultima săptămână din luna mai forțele ruse ocupând 18 localități și peste 200 de kilometri pătrați. În total, în cursul lunii mai, rușii au ocupat între 500 și 700 de kilometri pătrați, depinde cine socotește, opinia aproape unanimă este că vorba de o dublare a mediei din ultimele luni;
- grupuri ucrainene de diversiune au aruncat în aer două poduri de cale ferată din regiunile Briansk și Kursk, la 50 de kilometri în spatele frontului, atacuri soldate cu morți și răniți în rândul populației civile;
- într-o operație pregătită de către Serviciul Ucrainean de Securitate, Kievul a reușit atacarea a cinci baze aeriene strategice ruse - Belaia (Regiunea Irkutsk), Diaghilevo (Regiunea Reazan), Olenia (Regiunea Murmansk), Severni (Regiunea Ivanovo), Voskresensk (Regiunea Moscova) -, pe două dintre ele, Belaia și Olenia, producând pierderi masive aviației ruse parte a triadei nucleare. La fel, depinde cine numără, pierderile sunt undeva între 10 și 40 de aeronave distruse sau avariate. Corespunzător acestei cifre estimative, procentul aviației ruse, repet, strategice, scoase din uz se află undeva între 10% și 40%, în funcție de sursa informației.
Spectaculoasă este, mai ales, ultima, denumită ”Operația Pânza (Rețeaua) de Păianjen”, atât prin distrugerile provocate, cât și prin noutatea pregătirii și desfășurării ei.
Operația a avut loc duminică dimineața, a doua zi urmau să aibă loc negocierile de la Istanbul.
Poate la fel de spectaculoase, prin răspunsurile pe care le implică, sunt și întrebările care se pun după execuția ei:
1. a fost o operație exclusiv ucraineană sau a mai contribuit, pe ici pe colo, și altcineva, să zicem un partener strategic, cu sprijin de informații, comunicații, antrenament specific? Cine vede doar alura eroică a actualei puteri de la Kiev este sigur că ucrainenii, pe cont propriu, au reușit să identifice bazele aeriene ruse unde se află aviația lor strategică – parcată sub cerul liber tocmai pentru a îndeplini o condiție procedurală de transparență stabilită prin acordul START II între puterile nucleare SUA și Rusia -, să pregătească o infrastructură logistică pe care să o pună în operă de la mii de kilometri distanță, să acționeze exact la momentul în care aceste avioane au fost transferate aici de la alte baze. Washingtonul a declarat, preventiv, că nu a fost informat despre această operație ceea ce, sigur, nu se face între parteneri de încredere. Dar poți să știi...;
2. executarea acestei operații în anticamera negocierilor de la Istanbul a avut rolul de a anula întâlnirea, eventual de a provoca o ripostă a Rusiei care să facă inutile negocierile la acest moment (pe ”modelul Bucea”, de exemplu)? Sigur, la război coincidențele dau de gândit, ce urma să se întâmple la Istanbul, adică aproape nimic din punctul de vedere al negocierilor, se cam știa. Se poate să fi fost un moment ales cu grijă, se poate să fi fost și o oportunitate de lovire apărută ad-hoc, vom afla, poate, când se va scrie istoria conflictului;
3. cât de mari au fost distrugerile provocate aviației strategice ruse, sunt semnificative ele la nivelul întregului război, sunt, cum declară entuziaștii, un ”punct de cotitură”? Unii spun că uriașe, alții afirmă că da, sunt semnificative, dar nu vor influența cursul conflictului. Nu e limpede, însă, ce se întâmplă când o putere majoră este atacată și se provoacă pierderi importante la una din componentele ”triadei” sale nucleare. Unul din cei mai harnici analiști de la noi spune simplu: nimic, Rusia nu va îndrăzni să facă nimic. Dar poți să știi...;
4. care va fi răspunsul Rusiei la această provocare și când va veni el? La punctul anterior am exclus, parțial, o ripostă de care toată lumea se teme, dar care e tratată, cu o cruntă superficialitate, în logica ”și ce dacă...”. La Istanbul, echipa rusă de negociatori s-a comportat ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La Moscova, doar câteva voci, a fostului președinte Dmitri Medvedev printre ele, au ridicat tonul cerând pedepsirea Ucrainei. E o liniște nenaturală, rău prevestitoare.
Pentru context, o readucere aminte despre doctrina militară rusă: în luna noiembrie 2024, Rusia a actualizat doctrina sa nucleară, pentru a permite riposta la un atac realizat de un adversar care nu posedă arme nucleare, dar care este aliat cu un stat nuclear. Printre mijloacele de atac enumerate se află și dronele, ceea ce face ca operația de duminică dimineața, de atacare a unor componente ale aviației strategice ruse, să se încadreze exact în aceste prevederi doctrinare care prevăd condițiile de ripostă nucleară. Cineva, la Kiev, a considerat că acest paragraf al doctrinei actualizate trebuie verificat pe viu.
Tot pentru context, o dilemă privind riposta: un astfel de atac asupra infrastructurii militare strategice nu poate să rămână fără răspuns. Altfel, ar invita la o repetare a acestuia. Ceea ce, la acest nivel, nuclear strategic, este extrem de periculos. Cum va fi această ripostă: nucleară, convențională, diplomatică (o discuție directă Trump – Putin pentru rezolvarea conflictului, o convorbire telefonică Rubio – Lavrov deja a avut loc)? Deocamdată nu știm, dar numai mâine nu-i poimâine. Până atunci, speranță...
Cum spuneam, după o lună de așteptare, negocierile de la Istanbul au avut nevoie doar de o oră pentru ca delegațiile să facă schimb de memorandumuri, să-și spună ce era de spus, să mulțumească gazdelor pentru ospitalitate,Teşekkürler!
Cele două documente memorandumuri, rus și ucrainean, privind condițiile fiecărei părți pentru un eventual armistițiu, pentru o eventuală pace, s-au întâlnit și și-au măsurat puterile.
- Ucraina dorește ca totul să înceapă cu un armistițiu total și necondiționat, aerian, terestru și naval, ca o precondiție pentru viitoare negocieri de pace;
- Rusia respinsese deja acest punct și va continua să o facă, pentru că ar trebui să renunțe la avantajul situației de pe front pentru nimic la schimb;
- Ucraina nu vrea nicio restricționare a nivelului și poziționării forțelor sale armate, nici privind prezența altor forțe militare pe teritoriul său;
- Rusia și-a menținut poziția că nici nu poate fi vorba de trupe occidentale în Ucraina, devreme ce postura de membru NATO pentru Kiev nici nu intră în calcul;
- Ucraina este de acord cu ridicarea unora din sancțiunile la adresa Rusiei, dar în etape, condiționat, cu posibilitatea de a fi reintroduse dacă Moscova face vreun pas greșit. Iar în ceea ce privește rezervele valutare, locul lor e acolo unde sunt acum, sub cheie, până se plătesc reparații pentru distrugerile provocate în război;
- Rusia nu acceptă nimic sub nivelul renunțării de către Occident la toate sancțiunile, iar despre reparații de război, în două cuvinte: ”nici vorbă”;
- Ucraina nu acceptă neutralitatea, deși adaugă nuanța că postura de membru NATO depinde, totuși, de ceilalți parteneri;
- Rusia nu ar fi împotrivă ca Uniunea Europeană să includă, la un moment dat, Ucraina, în ce privește, însă, NATO, un cuvânt e de ajuns: Niet!.
Memorandumul rus conține și câteva prevederi mai concrete privind pașii de parcurs pentru acceptarea unui armistițiu:
- retragerea completă a forțelor ucrainene din regiunile Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie;
- interzicerea redislocărilor majore ale forțelor armate ucrainene, anularea mobilizării, a legii marțiale și încetarea furnizării de arme străine.
Moscova acceptă armistițiul doar dacă Ucraina și comunitatea internațională recunosc apartenența regiunilor nominalizate și a Crimeii la statul rus, perspectivă pe care nici măcar partenerii Rusiei nu o acceptă.
A rămas drum lung până departe, iar o discuție despre pace nici măcar nu a făcut primul pas din această călătorie.
***
E o perioadă extrem de complicată pe arena internațională, în care pacea și războiul fac acrobație pe aceeași sârmă.
Un război care nu se încheie, o pace care nu se arată, un armistițiu care nu oprește la stop, noi sancțiuni și tarife ca niște sancțiuni care se votează în Congresul american, o linie de front care se strânge încet – încet către Nipru, mai nou și sute de drone teleghidate care dau târcoale păsărilor de oțel și aluminiu care ar putea, în câteva minute, să zboare purtând sub aripi, ouă nucleare.
Și doi pereți opuși către care privesc, așezate spate în spate, echipele de negociatori ai tragediei de lângă noi.
Se încarcă comentariile...
