Navalnîi, paranoia lui Putin și Rusia ca amenințare de securitate la adresa lumii

S-a spus de mult prea multe ori că Rusia lui Putin a trecut Rubiconul. Atunci când a modificat, prin forță și un pseudo-referendum în bătaia puștilor automate la anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei, în 2014, prin aducerea războiului pe scară largă, de mare intensitate, pe termen lung în Europa, la 24 februarie 2022, prin lansarea programului armelor nucleare în spațiu și a tehnologiei Pulsului electro-magnetic pentru distrugerea sateliților, tocmai anunțată, și cel mai recent prin uciderea lui Navalnîi, condamnat la 30 de ani de închisoare și plasat în condiții extreme, într-o închisoare special aflată dincolo de Cercul Polar. Asta ca să cităm doar cele mai recente. După căderea Avdiivka, în Estul Ucrainei, cu prețul câtorva zeci de mii de vieți rusești și a peste 6 luni de război, dintr-un total de peste 400.000 de victime rusești în doi ani, perspectiva amenințării la adresa securității a Rusiei lui Putin la adresa fiecărui stat din această lume a devenit evidentă.

Dispariția lui Navalnîi este responsabilitatea lui Putin și a statului rus FOTO Profimedia

Execuția lui Navalnîi-de la premeditare la ucidere lentă

Vineri, 16 februarie, la debutul Conferinței de Securitate de la Munchen – da, aceeași unde Putin a lansat celebrul său discurs revizionist din 2007, în care se rupea de perspectiva nu numai a integrării în lumea democratică, dar îmbrățișa perspectiva combaterii acesteia, a subminării lumii bazate pe reguli – a căzut bomba care anunța decesul lui Alexei Navalnîi, disidentul cel mai vizibil și cel mai mare dușman al lui Putin prin curajul de a se întoarce în țară după ce fusese condamnat deja, pe motive politice, la 19 ani de închisoare. Între timp, pedeapsa cumulativă ajunsese la 30 de ani, iar noi sentințe erau în curs de a se adăuga la zestrea sa. Decesul a fost anunțat în aceeași zi în care soția opozantului urma să lanseze un discurs în cadrul conferinței, când opoziția rusă din diaspora se reunea la Vilnius și când Avdiivka, orașul asediat și distrus după 6 luni de lupte și câteva zeci de mii de soldați ruși morți, se pregătea să cadă în mâna trupelor ruse.(Am mai văzut un asemenea atac symbolic al Rusiei lui Putin în prima zi a Olimpiadei din 2008 de la Beijing, asupra Georgiei, similar ca impact cu moartea lui Navalnîi executată ca preludiu al Conferinței de la Munchen).

Asociații și prietenii lui Navalnîi au confirmat abia sâmbătă la prânz decesul, la 24 de ore distanță, atunci când au apărut și relatări ale diferiților arestați la Colonia penitenciară special numărul 3 din regiunea autonomă Iamalo-Nenets unde se afla în detenție Navalnîi. Dacă gulagu.net anunța că cea mai probabilă formă de tortură și ucidere a dizidentului a fost ținerea sa în frig, la plimbare, respectiv închiderea într-un fișet de metal ținut afară la -20 de grade până la -32 de grade ca formă de tortură uzuală acolo, anunțând probe și un martor pe care-l vor expune imediat ce va fi exfiltrat din Rusia, Novaia Gazeta Europa a anunțat date din închisoare care subliniază că decesul s-a produs mult mai devreme, ora 10 dimineața(8 ora Moscovei) nicidecum ora 2.17, cum anunță comunicat oficial al Direcției Penitenciarelor, iar Salvarea a venit abia după deces, nicidecum pentru a-l ajuta pe Navalnîi, ci doar pentru a constata moartea și a ridica trupul său neînsuflețit.

Datele sunt greu de verificat, mai ales că trupul a fost preluat de Comitetul rus de Investigații, deși mama lui Navalîi a venit să-i recupereze rămășițele pământești iar presiunea internațională este pentru a da trupul familiei. În orice caz, datele posibile ale decesului vor putea fi cunoscute, într-un final, chiar dacă autoritățile au avut grijă ca toate camerele din zona unde Navalnîi era ținut la carceră, la distanță de penitenciarul propriu-zis, să nu funcționeze pe toată perioada critică în discuție, pentru a nu putea fi accesate de hackerii opoziției sau a instituțiilor de investigație jurnalistică controlate de Navalnîi sau de opoziția din exil.

Colegii de închisoare ai lui Navalnîi vorbesc despre o inspecție inopinată despre care au aflat odată cu anunțul despre moartea lui Navalnîi, deși o asemenea inspecție se anunță cu aproape o lună înainte. Mai mult, cercetarea prealabilă a celulelor fusese făcută preventiv chiar în acea zi, de către funcționarii penitenciarului. Sensul este al unei acțiuni premeditate și planificate, dar despre care Novaia Gazeta susține că nu fusese scontată și nici anticipată, luând prin surprindere autoritățile penitenciarului (deși nu neapărat pe toată lumea).

Marea întrebare este de ce să-l mai execute Putin pe Navalnîi? Îl redusese practic, la tăcere, în plasase într-o închisoare cu unul dintre cele mai grele regimuri de detenție posibile, undeva în fundul zonei arctice, dincolo de Cercul Polar, nu mai însemna mare lucru, și atunci de ce să-l ucidă? De ce să nu-l lase uitării? De ce să transforme vocea opoziției și a libertății Rusiei dintr-un condamnat și reprimat în Gulag într-un martir și un erou al libertății rușilor de sub regimul putinist?

Paranoia lui Putin și responsabilitatea statului rus

Dispariția lui Navalnîi este, fără nici un dubiu, responsabilitatea lui Putin și a statului rus. Pentru că era în custodia autorităților statului, pentru că era un deținut politic cu notorietate, pentru că fusese deja subiectul unei tentative de asasinare cu Noviciok în 2020, pentru că atât condițiile de detenție, starea sa de sănătate sau situația relațiilor cu alți condamnați și paznici erau în deplina responsabilitate a Rusiei lui Putin. Din contra, chiar dacă propaganda rusă și Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al MAE rus, au insistat că Rusia nu avea ce să câștige, din contra, din moartea lui Navalnîi, tocmai acest tip de alibi relevă dificultatea de a accepta o asemenea întâmplare ca fiind una nescontată, neplanificată și neexecutată de acoliții lui Putin.

Moartea lui Navalnîi subliniază atât frica cât și gradul de paranoia a lui Putin. Frica sa teribilă de orice figură catalizatoare a opoziției și dorința de a-i elimina pe toți, chiar dacă în mai mulți pași. De a inocula teroarea. Mai ales că Navalnîi îl sfidase pe Putin: îi fusese rival în alegeri, motiv pentru care îi interzisese candidatura; a refuzat să moară, fiind salvat de medicii ruși din Omsk(medic asasinat la rândul său de regim pentru că respectase jurământul lui Hipocrat și meseria și nu comandamentele politic corecte ale regimului) și de medicii din Germania, care au probat și cauza otrăvirii cu Noviciok; a expus unitatea care l-a vânat și l-a otrăvit(o combinație FSB/GRU de asasini la ordin ai lui Putin) prin acțiunile Belingcat și a inventivității jurnaiștilor de investigație, care l-au și folosit ca să vorbească cu asasinii; mai mult, s-a întors în Rusia, deși condamnat, pentru a-l sfida și mai mult pe Putin și a-și menține legitimitatea luptei constante de acasă, nu din exil, prin dragostea probată față de Rusia, cu prețul vieții.

În plus, Navalnâi era deja simbolul opoziției, unul dintre puținii care aveau priză și impact peste tot în Rusia. Organizația sa anti-corupție desfășurase mitinguri în peste 100 de orașe, chiar dacă liberalii se aflau doar în marile centre occidentale și universitare, cu precădere Moscova, Sankt Petersburg sau Ekaterinburg, în timp ce atractivitatea luptei anti-corupției și expunerea averilor ilicite ale lui Putin și potentaților regimului, ca și a familiilor lor paralele, amantlâcurilor și avantajelor financiare pentru apropiați, au demonstrat dorința rușilor de a scăpa de putinism. Rețelei trebuia să i se ia capul, mai ales în perspectiva alegerilor pentru cel de-al cincilea mandat(de 6 ani, de data asta) al lui Putin, cu alegeri mimate la 15-17 martie, mai ales că, după eliminarea din cursă a reprezentantului anti-război, Boris Nadejdin, Navalnîi era așteptat să recomande strategia opoziției și a rușilor obișnuiți în perspectiva acestor alegeri aranjate, unde absenteismul și boicotul era inoperant din cauza zecilor de mii de bultine votate cu Putin aruncate în urne de către regim pentru a asigura procentul scontat al victoriei.

Soluția pentru scrutin a fost găsită de Hodorkovski, oligarhul devenit disident în exil anunțând îndemnul ca numele lui Putin să fie tăiat pe buletinul de vot și să fie completat cu pixul numele lui Alexei Navalnîi care să fie votat de fiecare membru al opoziției, în semn de protest. Relevanța este marginală iar capacitatea de a o extinde ca mișcare de contestare a regiului este suficient de redusă, dar impactul poate fi major. Ca și mitingurile de protest în fața ambasadelor Federației Ruse în capitalele occidentale, ca și chemarea ambasadorilor la Externele statelor acreditare pentru a se marca protestul față de asasinarea lui Navalnîi în închisoare, dar și multele alte acțiuni și sancțiuni așteptate după acest deces.

Un Nurenberg pentru Putin și acoliții săi

Cele mai de impact acțiuni ale Occidentului țin însă de valorizarea simbolului Navalnîi. După discursul aplaudat al soției sale proaspăt devenită văduvă la Munchen, după mesajul mamei sale că nu așteaptă condoleanțe, ci rezistență și luptă, acum urmează construirea greutății simbolului Navalnâi, simbol al luptei împotriva regimurilor autoritare represive, de luptă în sprijinul libertății și de celebrare a curajului, tradus, cel mai probabil, în înființarea unui premiu pentru această cauză, Premiul Alexei Navalnîi – așa cum a fost înființat premiul Saharov pentru apărarea drepturilor și libertăților omului sau legea(și lista) Magnitski, de sancțiuni împotriva corupților din Rusia și a autorilor politicilor represive.

Al doilea lucru obligatoriu, va fi înființarea și scrierea deja a unei Cărți Negre a putinismului, după modelul Cărților Negre ale Comunismului în era post-sovietică. Aici se vor regăsi toate crimele, toate formele de represiune, poliție politică, manipulare și propagandă, acțiuni subversive asupra terțelor state, victime de război, tortură și asasinate la comandă ale regimului Putin, de la aruncarea pe geam a doctorilor la suicidul forțat al unor avocați, apărători ai drepturilor omului, activiști civici sau pur și simplu membri ai regimului care l-au furat sau l-au dezamăgit pe Putin. O întreagă pleiadă de crime, dar și o frescă a rezistenței împotriva lui Putin și a putinismului, politici repressive care au dus la dezumanizare, teroare și război asupra vecinilor, începând cu Georgia și Ucraina și terminând cu acțiunile hibride și războiul informațional asupra întregului Occident, a lumii întregi. Rezistența și curajul lui Navalnîi vor fi, firește un capitol în această Carte Neagră.

Iar o reconciliere definitivă a Rusiei cu lumea nu se poate face fără un Nurenberg al Rusiei, un proces internațional desfășurat în Moscova însăși, cu judecători internaționai celebri și aparat tehnic rus pentru investigații. Un proces mamut pentru a sublinia, proba și condamna acțiunile individuale ale potentaților regimului putinist și ale lui Putin însuși față de ruși, Rusia, lumea întreagă, disidenți, oameni obișnuiți. Dar și un proces de asumare a vinei colective în Ucraina prin fonduri pentru reconstrucția a tot ce a distrus în război, despăgubiri de război și individuale dar și asumarea de către Rusia și ruși a unor costuri și garanții că Moscova nu va reveni, în viitorul previzibil, la utilizarea războiului ca instrument de politică externă.

Abia astfel moșternirea și imaginea lui Navalnîi va fi complet valorificate, iar relevanța figurii sale de luptător curajos pentru libertate și propășirea rușilor și a spiritului civic și al Rusiei vor fi complinite. Doar așa și Navalnîi va avea liniște, după ce trupul său a fost sechestrat de autoritățile ruse iar memoria sa nu poate supraviețui liberă nici prin acele memoriale ad hoc cu flori lăsate de cei care-i aduc un omagiu: peste 101 fuseseră arestați sâmbătă, 17 februarie dimineața, în peste 10 orașe, cu majoritatea lor chiar în Sankt Petersburg, dar cu asemenea eșafodaje care erau reclădite imediat după distrugerea lor pe tot cuprinsul Rusiei lui Putin. Un avertisment major asupra spiritului liber și a gândului neîngrădit al rușilor ce-și doresc să și trăiască liber și în pace.