NATO, în ton cu UE, nu poate ajunge la un consens privitor la Rusia

Antony Blinken Foto EPA EFE

Gazoductul NordStream2 s-a transformat de mult timp din ceea ce era prezentat ca un simplu proiect comercial foarte amplu, care să contribuie în mod decisiv la securitate energetică a continentului nostru, începând cu independenţa completă în domeniu a Germaniei, cea mai mare economie şi cel mai important producător din Europa, într-o problemă care a dus la amarnice confruntări politice între SUA şi ţările est- europene pe de-o parte

 şi, de cealaltă parte Rusia, sprijinită de ţările cu cele mai puternice economii ale continentului nostru. 

Poziţia SUA (prezentată marţi de secretarul de stat Blinken la o reuniune a NATO la Bruxelles şi aşa cum va fi reiterată în această după-amiază la reuniunea video a şefilor de state şi guverne din Europa) este simplă: Preşedintele Biden a fost foarte limpede, crede că această conductă este o idee proastă, proastă pentru Europa, proastă pentru SUA, în ultimă instanţă este în contradicţie cu înseşi obiectivele de securitate...are potenţialul de a mina interesele Ukrainei, Poloniei şi a numeroşi prieteni şi aliaţi apropiaţi".      

Pe de altă parte, Jens Stoltemberg, Secretarul General al NATO, întrebat despre posibilitatea ca NATO să poată lua o atitudine comună în privinţa acestui proiect care acum este discutat ca o problemă esenţială în raporturile trans-atlatice şi , odată cu apălicarea unor noi sancţiuni americane împotriva unor companii din ţări aliate, poate deveni chiar o vulnerabilitate de securitate, a răspuns că :...există diferenţe de păreri în ce proveşte Proiectul Nord Stream 2...nu doar SUA, ci şi alte ţări ai o poziţie critică pe acest subiect, dar există şi alte ţări care au cu totul altă părere... "- a declarat oficialul Alianţei, reamintind că, în acest caz, datorită lipsei de consens, "nu avem nici un fel de poziţie privind Nord Stream 2...sigur că toţi apreciem momentul în care aliaţii pot ajunge la un consens şi în aceşi timp am încredere că NATO a dat dovadă că suntm în continuare dedicaţicauzei comune de a ne proteja şi a ne apăra unii pe ceilalţi în ciuda faptului că, uneori, există diferenţe de păreri".

Există o problemă? Cred că da, una mică de teoria jocurilor, apoi una legată de procesul de decizie.

Prima problemă este că - exact cum stau lucrurile şi în cazul UE - există diferneţe din ce în ce mai marcate şi ajunse în domeniul public între modul în care actorii statali importanţi din NATO şi UE analizează situaţiile apărute, determinând dacă, da sau nu, avem de-a face cu ameninţări structurale. Exact asta s-a spus de nenumărat ori despre proiectul gazoducului Nord Stream 2, anume că este o ameninţare la interesele profunde pe termen lung ale Europei, făcând-o profund dependentă de Rusia, vulnerabilă la orice şantaj energetic din partea acesteia, nevoită poate să cedeze teren pe alte zone sau consolidând astfel perspectiva unui proiect politic comun tip "Europa până la Urali sau până la Vladivostok". Dacă aşa stau lucrurile, dacă acesta este raţionamentul acceptat - au replicat alte ţări în frunte cu Germania, se face o confuzie gravă între ceea ce poate face un stat suveran ca acţiune menite să-i asigure prosperitatea sprijinind proiectele strategice ale unor companii comerciale şi impunerea unilaterală de proiecte în funcţie de intersele unui singur stat.

Desigur, peste toate astea, există un raţionament superior, cel al intereselor comune ale Statelor membre, eventual puse în primejdie profundă, imediată, de un asemenea proiect, reanalizat în cazul în care Alianţa afirmă că a apărut un moment critic în care ne-ar fi ameninţată supravieţuirea colectivă. Ori n-ar fi cazul, din moment ce Jens Stoltenberg, chiar luni, în faţa Comitetului pentru afaceri externe din Parlamentul European, spunea că "am fost întrebat dacă văd vreo ameninţare împotriva NATO din partea Chinei sau Rusiei. Nu văd nici o ameninţare de atac militar împotriva nici unei aliat din NATO".

Pe altă parte, poziţia americană începe să devină din ce în ce mai flexibilă, astfel încât trebuie notat, cu multă speranţă, că Secretarul de stat Blinken transmite un mesaj novator fundamental pentru toate statele din zona trans-atlantică: "SUA nu-şi vor sili aliaţii să adopte o politică "cu noi sau cu ei" în ce priveşte raporturile cu China. Ne vom baza pe inovaţie şi nu pe ultimatumuri....Ţările pot coopera cu China atunci când acest lucru este posibil. Spre exemplu, în ciuda comportamentului coercitiv al Chinei, putem colabora în domeniul marilor provocări reprezentate de schimbările climatice şi de securitatea sanitară". Interesant este că Blinken a avut întâlniri separate cu cele trei "blocuri" de putere în Europa, cei cu care America "va colabora oriunde şi oricând poate": Grupul E3, adică miniştrii de externe ai Marii Britanii, Franţei şi Germaniei, cei reprezentând V4 (Pomonia, Ungaria, Republica Cehă şi Slovacia), plaus grupul ambasadorilor din Ţările Baltice. S-a întâlniti şi cu ministrutul Bogdan Aurescu, nivel general de abordări principiale, (http://mae.ro/node/55178) nimic despre Rusia-NordStream2 şi nimic despre China sau despre retragerea iminentă a trupelor din Afganuistan. Fireşte, ce-am fi avut de spus?

Este de aşteptat ca mesajul de azi al Preşedintelui Biden către membrii Consiliului European va urma acelaşi tren, încercând să reamintească de zonele în care SUA spune că rămâne pe poziţii inflexibile faţă de marii rivali, mai ales în registrul drepturilor omului încălcate frecvent de Rusia şi China, dar anunţând anunţând că abordarea nouă a lui Blinken este cea corectă: competiţia reală, nu cea propagandistică, se desfăşoară pentru controlul supremaţiei pe piaţa semiconductorilor. Acolo dependenţa de China şi de tehnologiile ruseşti este o problemă, dar o coaliţie pe vechiul sistem de cooperare în regiunea euro-atlantică ar putea constitui un stimul şi către alte state.

În fine, nu se poate da niciun fel de dată precisă privind evoluţia retragerii din Afganistan, dar promisiunea americană este că, totuşi, se vor consulta mai des cu aliaţii lor europeni, mai ales că, din mai, calenadrul semnat cu talibanii ar trebui respectat şi să se ajungă la o npredare cât mai rapidă a întregului teritoriu. Problemă uriaşă pentru americani, pentru aliaţii lor din NATO şi nu numai, problemă de supravieţuire pentru multe state din acea regiune carem deja, de reorganizează în funcţie de noile logici islamiste ale Jihadului afgan.

Să vedem ce se va decide şi la Consiliul European, dar acolo păruiala, cum vă ziceam ieri, este pe vaccinuri. Păruială mare, cu acuzaţii grele şi anchete dureroase în perspectivă, cum numai între bunii prieteni şi aliaţi se poate. Scuzele, explicaţii şi promisiuni de măsuri ferme veţi auzi. Să le şi credeţi doarece numai cu speranţă se poate merge mai departe.

P.S. Apropo de speranţă, cred că subiectul Turcia va fi lăsat în aşteptare, căci nu se pot deschide prea multe fronturi de ostilitate în paralel. Aţi văzut ce s-a întâmplat în ultimii ani, spre bucuria lui Erdogan...