Muniţie şi pungi pentru toaletă

Declaraţiile şefului statului major român referitoare la starea armatei au produs reacţii din cele mai diverse  şi, implicit, confuzie la nivelul populaţiei. Declaraţiile nu sunt cu nimic surprinzătoare, nu doar apărarea României ci şi a ȋntregii Europe a fost, de la al doilea război mondial ȋncoace, dependentă de intervenţia şi, ȋn consecinţă, prezenţa militară a SUA. Războiul din Ucraina a forţat europenii să ȋnţeleagă limitele şi lipsurile industriei europene de apărare, iar posibilitatea unei răciri a relaţiei cu SUA ca urmare a ȋntoarcerii lui Donald Trump la Casa Albă ne-a forţat să evaluăm cinstit capacitatea autonomă de apărare a Europei. Prelungirea neasteptată a războiului din Ucraina, deja ȋn al treilea an, ȋncrâncenarea Rusiei (deloc surprinzătoare pentru cunoscătorii de istorie) şi sporirea capacităţii sale militare prin trecerea la o economie de război au schimbat fundamental ecuaţia de securitate europeană şi impun ȋntărirea capacităţii sale de apărare. De aici şi ȋn acest scop declaraţiile ministrului german al apărării, ale ministrului britanic, ale oficialilor NATO, care nu prevestesc războiul ci doar nu exclud posibilitatea acestuia. Un posibil scenariu pentru care europenii nu sunt, ȋncă, pregatiţi şi e bine că ne dăm seama.

Nimic nu se distorsionează mai uşor decât informaţiile legate de război. Nu doar influenţe maligne externe aruncă gaz pe foc schimbând sensul declaraţiilor pentru a crea panică şi confuzie, dar şi actori mediatici, politici sau sociali reiau şi redau declaraţii scoase din context sau pe care pur şi simplu nu le inteleg. Dezinformarea si neinformarea se completează perfect, mai ales pe un subiect atât de intens emoţional ca securitatea individului, şi, agregat, a societăţii.

Lucrurile sunt, ca de obicei, mai clare şi mai putin ameninţătoare decât se vehiculează. Au apărut declaraţii despre posibilitatea unui război cu Rusia in 3, 5 sau 7 ani, iminenţa conflictului fiind direct proportională cu distanţa la care cei care fac aceste declaraţii sunt, geografic, de Rusia. In fapt, cei care au vorbit prima oară ȋn spaţiul public despre un interval temporal pentru pregătirea Europei de război au fost cei de la Consiliul German pentru Relatii Internationale (Preventing the Next War (#EDINA III) | DGAP).  Departe de a profeţi un război, analiştii germani plasează refacerea forţelor armate ale Rusiei la interval de 6-8 ani de la ȋncheierea fazei de luptă intensă ȋn Ucraina, argumentând astfel nevoia ca  Europa să profite de acest interval pentru a ȋşi ȋntări propria apărare astfel ȋncăt să poată descuraja eficace Rusia. Si ȋndeamnă la o discuţie onestă şi actiuni pe măsură. Declaratţiile gen. Patrick Sanders, şeful armatei britanice, nu prevestesc nici ele un război pentru care trebuie să ne pregătim, ci doar reafirmă importanţa “luării paşilor necesari pentru a plasa societăţile ȋn stare de război când este nevoie” (citatul exact ȋl găsiţi aici U.K. army chief says citizens should be ready to fight in possible land war - CBS News). Iar vestita broşură suedeză prin care populaţia este ȋnvăţată să se descurce ȋn caz de război…ei bine, aceasta a fost distribuită ȋn 1961 ȋnvăţând populaţia să se descurce ȋn cazul unor catastrofe, printre care, generic, şi războiul. The brochure If Crisis or War Comes (msb.se) 

Comisia Europeană va publica la sfărşitul acestei luni Strategia industriei europene de apărare, un prim şi foarte necesar pas ȋn abordarea unitară a producţiei şi achiziţiei de armament ȋn Uniunea Europeană. Apariţia acestei strategii va genera, cu siguranţă, un nou val de discuţii pe tema ȋnarmării, a războiului şi a slabei apărări europene şi a României. Societatea romanească este una dintre cele mai permeabile din Europa la dezinformări şi manipulări informaţionale, deci este de aşteptat ca broşuri panicarde şi veşti apocaliptice să fie circulate din nou ȋn spaţiul mediatic şi pe reţelele sociale. Nu suntem pregătiţi de război, dar nici acesta nu bate la uşă, iar cea mai bună modalitate de a ȋl preveni este de a crea o apărare mai puternică decât capacitatea de atac a agresorului. In concluzie, apărarea europeană trebuie ȋntărită, industria europeană de apărare trebuie revigorată astfel ȋncât orrurice atac, al Rusiei sau altui posibil inamic, să fie descurajat. De aici pȋnă la crearea de provizii si cumpărarea de pungi pentru toaletă (informaţie preluată din broşura suedeză din 1961, cea circulată ȋn România ca fiind actuală)  este cale lungă, o cale pe care dezinformarea şi neinformarea o parcurg, ȋnsă, continuu.