Muncești ca să trăiești sau ca să supraviețuiești?

Pe 13 decembrie, de praznicul Sfintei Mucenițe Lucia (la ortodocși și la romano-catolici), sindicatele europene vor demonstra la Bruxelles împotriva sărăciei… lucii. Mai exact, reprezentanții lucrătorilor de pe continent vor protesta față de măsurile luate în calcul în forurile europene pentru reducerea drastică a cheltuielilor, confederația sindicatelor din UE considerând că „austeritatea 2.0” va împiedica accesul angajaților la îngrijire de calitate, la educaţie şi la măsuri de siguranţă care să îi susțină în vremuri de nevoie.

Îngrijorarea sindicaliștilor s-a accentuat după ce și Consiliul UE a discutat despre munca precară la nivel comunitar, asta însemnând locuri de muncă prost plătite și care nu oferă nicio protecție, concluzionând că ea se află într-o legătură strânsă cu sănătatea mintală a lucrătorilor. Motiv pentru care a făcut o serie de recomandări statelor membre și Comisiei Europene, ca să prevină deteriorarea stării psihoemoționale a salariaților, expuși unui stres continuu din motive economice.

Faptul că destui dintre cei care muncesc în Uniune nu reușesc să-și asigure necesarul vieții la standarde modeste și că trăiesc într-o incertitudine distructivă este neliniștitor. Potrivit Eurostat, rata de risc de sărăcie în rândul celor cu ocupație era în 2022 sub 9% la nivel european, dar România sărea mult peste, cu 14,3%. De altfel, Institutul Național de Statistică arăta luna trecută că mai bine de 4 milioane de români nu își permit un trai decent. Din totalul persoanelor ocupate de 18 ani și peste, 23,7% s-au situat în risc de sărăcie sau excluziune socială, față de 42,5% din totalul persoanelor neocupate.

În plus, alte analize au scos la iveală faptul că puterea medie de cumpărare pe cap de locuitor în România este cu 56% sub media europeană, iar sărăcia energetică afectează nu doar populaţia cea mai săracă, ci a crescut alarmant şi în rândul celor cu venituri medii, conform Observatorului Român al Sărăciei Energetice (ORSE).

Este evident că mulți oameni care lucrează abia fac față traiului de zi cu zi, mulți fiind nevoiți să renunțe la concedii, la cheltuieli esențiale pentru casă (reparații, renovări, înlocuiri de electrocasnice), să-și amâne rezolvarea problemelor medicale, să opteze între căldură și mâncare ori să se împrumute de la o lună la alta. Unii își mai iau o slujbă cu jumătate de normă sau își suplimentează veniturile muncind ocazional pe unde pot. Totul pentru a se menține în granițele vieții civilizate.

Există totuși și concetățeni mai puțin norocoși, care nu reușesc. Și asta nu din cauză că sunt leneși, nepricepuţi sau nu se străduiesc destul, deși încă persistă prejudecata că nevoiașii sunt așa din vina lor. Dincolo de stigmatul resimțit în societate, puținătatea resurselor îi afectează pe oameni în moduri mai puțin discutate. Un studiu al unor cercetători de la Universitatea Princeton, Universitatea Harvard și Universitatea din Warwick a demonstrat că persoanele care au preocupări financiare presante, chiar și pe termen limitat, prezintă o scădere a funcţiei cognitive. Povara grijilor bănești afectează, așadar, nu doar starea de spirit a celor care luptă cu privațiunile, deși despre sănătatea mintală s-a mai vorbit, iar cifrele sunt grăitoare: anul trecut, 27% dintre persoanele care lucrează în Uniunea Europeană sufereau de stres, depresie şi anxietate.

Dar ce înseamnă propriu-zis sărăcie? Pentru că una e să nu ai ce pune pe masă zile în șir și alta e să mănânci prost, dar să nu-ți poți permite o vacanță sau o mașină. În accepțiunea Băncii Mondiale, săracul lipit pământului trăiește cu mai puțin de 2 euro pe zi, suma rezultând din ipoteza că un individ are nevoie de 2100 de calorii pe zi. Doar că acest prag este unul minimal, neputând asigura o viață sănătoasă. Dacă s-ar socoti un aport caloric îndestulător, chiar în limite modeste, suma ar crește binișor, iar raportările Băncii Mondiale despre scăderea sărăciei extreme la scară planetară s-ar șubrezi.

Răspunsul Uniunii Europene la problema sărăciei lucrătorilor a fost deocamdată Directiva nr. 2041/2022 privind Venitul Minim European Adecvat (Fair Minimum Wage), un act legislativ menit să asigure o protecție socio-economică categoriilor vulnerabile care muncesc. Directiva, pe care și România are termen s-o aplice până la finele lui 2024, propune un cadru unitar pentru modul de determinare a salariului minim național necesar pentru un trai decent (și nu doar pentru unul de subzistență), lăsând totuși formula de calcul la latitudinea statelor membre. Acestea vor avea două variante de pornire: fie valoarea coșului de consum, fie cota de 60% din salariul median ori de 50% din salariul mediu brut pe economie. În oricare dintre variante, oamenii ar trebui să iasă câștigați, putând să-și împlinească nu doar nevoile de bază, legate de hrană și adăpost, ci și pe cele spirituale sau de recreere. Până atunci, pentru mulți rămâne întrebarea: muncești ca să trăiești sau doar ca să supraviețuiești?