Moartea, ca mod de viaţă

Macabrul a fost şi va fi vândut bine. Mulţi oameni caută, mai degrabă, frica decât liniştea, necazul decât bucuria.

Este motivul principal pentru care vedem la televizor din ce în ce mai multe accidente cumplite, sinucideri (uneori asistate), crime („perfecte" sau „imperfecte") şi alte năstruşnicii.

Privitorul intră mai repede „în realitate", prin identificare afectivă, atunci când e vorba despre o nenorocire. Asta se poate specula, generând profituri nebănuite. Cât de moral şi cât de benefic este un asemenea demers, pe termen lung, chiar şi pentru „vânzător", constituie o cu totul altă discuţie.

Cert este că moartea, bine ambalată mediatic, te poate propulsa peste noapte în topul audienţelor. Surprinzător, însă, nimeni nu a încercat până acum să vadă ce efect are difuzarea (în mod constant) a unor informaţii cu caracter pozitiv. Fără a cădea în „conspiraţionism", putem bănui că nici nu există interes pentru aşa ceva. Evident, este mai greu să gândeşti şi să cauţi personaje decât să păzeşti uşa morgii. Cu toţii murim, dar puţini ştim să trăim cu adevărat. Nu fac parte dintre cei care se amăgesc că totul ar putea fi bun şi frumos pe acest pământ. Nici vorbă! Astăzi, răul este mai prezent ca oricând printre noi şi din ce în ce mai greu identificabil. El trebuie demascat, atunci când se poate. Dar nu cu orice preţ.

Stă în puterea noastră - a celor fără de putere - să ne ameliorăm viaţa pământească. După cum aceia care mint constant au de pierdut, per total, mult mai mult decât aceia care spun adevărul, tot aşa, cei care savurează sinistrul ies prost în comparaţie cu cei care aleg să-l ignore.

Poate că, deseori, suntem doar la un buton distanţă de adâncirea neputinţelor noastre sufleteşti. Ne cultivăm tulburarea vizionând ceea ce reprezintă excepţiile nefericite ale cotidianului. Ne amărâm din faptul divers, din nimic. De aici încolo este deschis drumul neliniştilor de tot felul, iar asta se reflectă în stradă, în modul în care ne comportăm unii cu ceilalţi.

Greşim şi generăm atitudini greşite tocmai pentru că punem, în sens propriu, răul înainte. Firescul e dat pe bani puţini, deşi ne plângem mereu de lipsa lui. Aşa cum, o dată pe an, stingem lumina de „Ziua Pământului", la fel ar trebui să stingem televizoarele, măcar o dată pe săptămână, la ora 17.00.