Mic îndreptar privind cele mai frecvente greşeli de limbă. Scrierea cu literă mare (IX)

Acum vreo două decenii, scrierea cu majusculă era tratată în „Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie”, al Academie Române, ultima ediţia, a V-a, fiind publicată în 1995. Ulterior, Academia a renunţat la „Îndreptar…”, prezentând aceste chestiuni în „Dicţionarul ortoepic, ortografic şi morfologic al limbii române” (DOOM).

Raportându-ne la aceste lucrări de referinţă, vom aborda scrierea cu literă mare insistând mai ales asupra situaţiilor în care apar şovăieli sau tendinţe de folosire exagerată a literei mari (hipermajusculizare), după modele străine, în particular după engleză, cu atât mai jenant cu cât fenomenul se întâlneşte frecvent în documentele oficiale ale administraţiei publice, în presă şi în industria cărţii.

Iată şi regulile privind:

I. Primul cuvânt dintr-o comunicare

• Se scrie cu iniţială majusculă primul cuvânt prin care se începe comunicarea, oricare ar fi natura morfologică a acestuia. De asemenea, se scrie cu iniţială majusculă primul cuvânt dintr-o nouă comunicare care urmează unui semn de punctuaţie ‒ punct, semnul întrebării, semnul exclamării, două puncte (când urmează vorbirea directă sau un citat complet), puncte de suspensie ‒, urmat de o pauză, şi care marchează sfârşitul comunicării anterioare.

„Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.” (Liviu Rebreanu, Ion)

„Satul parcă e mort. Zăpuşeala ce pluteşte în văzduh ţese o tăcere năbuşitoare. Doar în răstimpuri fâşâie alene frunzele adormite prin copaci.” (Liviu Rebreanu, Ion)

„— Da acasă nu puteai sta, măi femeie? Zău, parcă te mănâncă tălpile...” (Liviu Rebreanu, Ion)

„— Trage, ţigane! Ce te codeşti?... De ce te plătim, cioara dracului?” (Liviu Rebreanu, Ion)

„De două ori Briceag, cu cârcei în degete, a încercat să se oprească şi, de amândouă orile, flăcăii s-au năpustit la el urlând desperaţi, cu priviri ameninţătoare sau rugătoare:

— Zi, ţigane! Mai zi, cioară!...” (Liviu Rebreanu, Ion)

„Hora e în toi ... Locul geme de oameni ... Nucii bătrâni de lângă şură ţin umbră.” (Liviu Rebreanu, Ion)

NOTA 1. Această regulă se aplică şi pentru notele de subsol, titlul de coloană dintr-un tabel, legendele diverselor imagini sau grafice etc.

NOTA 2. După semnul întrebării, după semnul exclamării, după două puncte şi după puncte de suspensie, când aceste semne nu marchează sfârşitul comunicării, primul cuvânt se scrie cu literă mică, dacă nu este un nume propriu.

II. Numele proprii şi cele asimilate acestora

• Se scriu cu iniţială majusculă numele de persoană: prenumele, numele de familie, supranumele sau porecla, pseudonimul: Alexandru Odobescu, Ali-Paşa, Barbu Ştefănescu-Delavrancea, George Cantacuzino Nababul, Mihai Viteazul, Negru-Vodă, Radu cel Frumos etc.

NOTA 1. Uneori, în numele de persoană, articolul sau particulele se scriu şi ele cu literă mare, după uzul din cultura din care provin: Vittorio De Sica, Jean de La Fontaine, Le Corbusier, Eugene O'Neill etc.

DOOM (2002) dă şi alte exemple care au însă nevoie de comentarii lămuritoare: Gabriele D'Annunzio (frecvent D'Annunzio, deşi „a volte scritto d'Annunzio, nome con cui usava firmarsi”; scriem totdeauna D'Annunzio, când numele nu este precedat de prenume), Luca Della Robbia (frecvent Luca della Robbia, atât pentru sculptor, cât şi pentru umanist; scriem totdeauna Della Robia când numele nu este precedat de prenume), Du Cange (ortografie oscilantă: „Charles du Fresne, sieur du Cange ou Du Cange”; scriem totdeauna Du Cange când numele nu este precedat de prenume), J.-L. Mac Adam (frecvent: John Loudon McAdam sau John Loudon Macadam; de la numele acestui inginer scoţian provine termenul macadam,„drum pavat cu piatră măruntă”), Vincent Van Gogh (frecvent: Vincent Willem van Gogh, în olandeză, engleză, franceză etc.; scriem totdeauna Van Gogh sau Van Dyck etc., când numele nu este precedat de prenume).

NOTA 2. Articolul şi particulele numelor de persoane străine (de, der, el, la, van, von etc.) se scriu cu literă mică când nu sunt incluse în nume: Ana de Noailles, Leonardo da Vinci, Ludwig van Beethoven, Herbert von Karajan etc.

NOTA 3. La numele chinezeşti, coreene, vietnameze, birmane sau indoneziene, se foloseşte iniţiala majusculă la toate componentele: Lao Zi, Li Sang Man, Ho Şi Min, Aung San Suu Kyi etc.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele obiecte desemnate ocazional prin numele creatorului lor şi asimilate numelor proprii: trei Grigoreşti „tablouri de Grigorescu”, un Stradivarius „vioară construită de Stradivarius”.

NOTĂ. Numele comune provenite din nume proprii de persoană se scriu cu literă mică : marghiloman, (rar) marghilomană (cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac), savarină (prăjitură), ohm (unitate de măsură).

• Se scriu cu iniţială majusculă numele personajelor mitologice, folclorice, literare: Afrodita, Poseidon, Zeus; Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, Păcală; Dinu Păturică, Ilie Moromete, Hagi-Tudose etc.

NOTA 1. Când numele unor personaje mitologice, folclorice sau literare este folosit metaforic, pentru a desemna tipuri umane, atunci acestea se scriu cu literă mică: un adonis (tânăr foarte frumos), o baba-cloanţa (femeie rea şi urâtă), un caţavencu (un demagog), un donjuan (un seducător), un harpagon (un zgârcit), un mitică (bărbat superficial şi neserios) etc.

NOTA 2. Numele fiinţelor mitologice multiple, indiferent de mitologie, se scriu cu literă mică: ciclop, elf, iele, muză, nimfă, parcă, rusalcă, satir, titan, trol etc.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele religioase sau a unor realităţi cu caracter religios: Alah, Buda, Dumnezeu, Iehova, Isus Hristos, Mahomed, Sfânta Maria; Naşterea Domnului, Noul Testament, Patriarhul Daniel, Sfântul Mormânt, precum şi pronumele sau adjectivele referitoare la Dumnezeu, la Isus Hristos sau la Alah:

„De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.” (Noul Testament, Matei, 23)

„În numele lui Allah Cel Milostiv, Îndurător” (Coranul)

• Se scriu cu iniţială majusculă, în textele cu caracter monarhic, substantivele „rege, regină, suveran, prinţ, principesă etc.”, precum şi pronumele sau adjectivele pronominale referitoare la persoana acestora:

„Un Rege răspunde de soarta poporului Său în faţa lui Dumnezeu şi în faţa istoriei.” (Teofil      Gh.Sidorovici, Carol II: Din culmea unui deceniu de glorioasă domnie)

• Se scriu cu iniţială majusculă numele de animale: Azor, Bubico, Grivei, Joiana etc.  
• Se scriu cu iniţială majusculă numele de soiuri de plante şi rase de animale: Aurora (soi de floarea-soarelui), Bazna (rasă de porci), Bălţata Românească (rasă de vite), Ciobănesc Românesc Mioritic (rasă de câini), Leghorn (rasă de găini), Mangaliţă (rasă de porci), Marele Alb (rasă de porci), Marele Danez (rasă de câini), Napoleon (soiuri de cireşe, mere, pere, struguri), Roşia Dobrogeană (rasă de vite), inclusiv numele de rase provenite dintr-un adjectiv (când acesta, scris cu literă mică, ar putea fi interpretat ca un calificativ oarecare): vacă Dobrogeană.

NOTĂ. Se scriu cu literă mică numele varietăţilor de plante, de animale, de vinuri sau brânzeturi etc. exprimate prin adjective sau prin substantive comune: aligoté, capia, ionatan, fetească neagră, varză nemţească; angora, caniş, merinos, ţurcană etc. De remarcat însă că, pe etichete comerciale, aceste substantive comune se scriu cu literă mare: Aligoté, Băbească, Cabernet, Camembert etc.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele geografice sau administrativ-teritoriale: Băile Herculane, Bucureşti, Calea Griviţei, Capul Bunei Speranţe, Carpaţii Meridionali, Dealul Spirei, Delta Dunării, Grecia, Govora-Băi, Himalaia, Lacul Roşu, Marea Neagră, Munţii Apuseni, Orientul Mijlociu, Popeşti-Leordeni, Strada Mare, Susai, Ţara Românească (Muntenia), inclusiv numele punctelor cardinale care constituie al doilea element al unui toponim compus (Bucureşti-Nord „gară”, Europa Centrală şi de Est, Polul Sud), precum şi prepoziţiile, numeralele ş.a. aflate pe primul loc: După Deal (sat), Între Gârle (stradă), La Om (vârf de munte), Trei Brazi (cabană).

NOTA 1. Termenii generici: sat, comună, oraş, judeţ, republică etc. care nu fac parte din denumirea propriu-zisă se scriu cu literă mică: comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Dolj, oraşul Sibiu, satul Măgura, republica Ucraina etc.

NOTA 2. Termenii generici alee, bulevard, cale, piaţă, stradă, şosea etc. care nu fac parte din denumirea propriu-zisă se scriu cu literă mică: aleea Valea Siretului, bulevardul Carol, calea  Floreasca, intrarea Popa Nan, piaţa 1 Mai, strada Cuţitul de Argint, strada Pictor Verona, şoseaua Mihai Bravul, etc., cu excepţia tăbliţelor indicatoare, a hărţilor sau a adreselor poştale, unde se foloseşte iniţiala majusculă.

NOTA 3. Termenii generici deal, fluviu, insulă, lac, munte, peninsulă, râu, vale etc. care nu fac parte din denumirea propriu-zisă se scriu cu literă mică: balta Călăraşi, fluviul Volga, insula Sfânta Elena, lacul Razelm, munţii Bucegi, peninsula Florida, râul Argeş, vârful Ciucaş etc.

NOTA 4. Numele oficiale ale statelor se scriu cu iniţială majusculă la fiecare cuvânt, cu excepţia cuvintelor ajutătoare: Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Populară Democrată Coreeană, Republica Portugheză, Statele Unite ale Americii etc.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele proprii de aştri, constelaţii, galaxii: Luna, Marte, Jupiter,  Pământul (Terra), Soarele; Ursa-Mare; Calea Lactee etc.  
• Se scriu cu iniţială majusculă numele punctelor cardinale, când au valoare de nume propriu, desemnând o regiune: Apus, Occident; Răsărit, Orient etc.

            „Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?...

            Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?” (Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

          „Din Orientul plin de soare” (Ion Minulescu, Nihil)

NOTĂ. Când denumesc puncte cardinale, se scriu cu literă mică: nord, sud, est, vest.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele epocilor istorice şi al evenimentelor istorice majore (Antichitatea, Evul Mediu, Renaşterea; Comuna din Paris, Reconquista,  Reforma, Risorgimento, Unirea Principatelor), inclusiv al războaielor de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea Război Mondial) sau care au un nume unic (Războiul celor Două Roze, Războiul de Independenţă, Războiul de Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani), precum şi al manifestărilor ştiinţifice, culturale, artistice, politice (Conferinţa Naţională a Partidului X).

NOTĂ. Denumirile epocilor geologice şi istorice mai slab individualizate, precum şi ale războaielor care nu au nume proprii se scriu cu literă mică: paleozoic, mezozoic, cretacic; paleolitic, neolitic, epoca bronzului, epoca modernă; războaiele balcanice, războaiele punice etc.

• Se scriu cu iniţială majusculă numele sărbătorilor laice, naţionale şi internaţionale, sau religioase (indiferent de cult): Anul Nou, Crăciun(ul), 1 Decembrie, Duminica Tomei, Floriile, Înălţarea, Întâi Mai sau 1 Mai, Paşti, Purim, Ramadan, Adormirea Maicii Domnului etc.  
• Se scriu cu iniţială majusculă numele de instituţii (Administraţia Prezidenţială, Adunarea Naţională Franceză, Camera Deputaţilor, Camera Lorzilor, Editura Humanitas, Facultatea de Istorie, Guvernul României, Institutul de Etnografie şi Folclor, Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Organizaţia Naţiunilor Unite, Parlamentul României, Sfântul Scaun „Vaticanul”, Teatrul Naţional, Uniunea Artiştilor Plastici), inclusiv când sunt folosite eliptic (admiterea la Politehnică; student la Litere; secretar de stat la Externe), clădiri publice şi monumente (Arcul de Triumf, Palatul Parlamentului), săli de spectacol (Rapsodia, Sala Palatului), mijloace de transport (Orient Expres, Titanic);

NOTĂ. Se scriu cu litere mici denumirile neoficiale ale instituţiilor (guvernul român, guvernele statelor membre ale UE) şi numele domeniilor la care se referă o funcţie (ministrul de externe, ministrul afacerilor externe al...), însă în documentele oficiale, numele complete de funcţii se scriu cu litere mari:

„Majestatea Sa Regele Mihai I al României s-a născut la 25 octombrie 1921, la Sinaia.”  „Alocuţiunea Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, la întâlnirea cu reprezentanţi ai minorităţii româneşti din Serbia”

• Se scriu cu iniţială majusculă ordine de stat româneşti sau străine: Legiunea de Onoare, Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, Ordinul Naţional „Pentru Merit” etc.

NOTĂ. Numele unor medalii sau premii, precum şi titlurile ştiinţifice şi onorifice se scriu cu literă mică: doctor honoris causa, doctor în filologie, membru de onoare al...

• Se scrie cu iniţială majusculă numai primul element din numele compuse sau numele unic care reprezintă: denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii: Adunarea generală a…, Catedra de matematică, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Consiliul ştiinţific al universităţii, Direcţia generală „Educaţie, tineret şi sport” a Consiliului municipal, Secretariatul facultăţii, Secretariatul general, Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Serviciul de contabilitate etc. titluri de publicaţii periodice, opere literare, ştiinţifice (şi de părţi ale lor — capitole etc.), artistice etc., emisiuni radio-TV, documente de importanţă internaţională sau naţională, nume ale unor medalii sau premii: „A 150-a aniversare a naşterii lui Mihai Eminescu” (medalie), Adevărul (ziar), Constituţia, Declaraţia universală a drepturilor omului, Dicţionarul explicativ al limbii române, Gramatica limbii române, Hora de la Aninoasa (pictură) Legea partidelor politice, Limba română (revistă), Premiul pentru cea mai bună piesă a anului, Proclamaţia de la Islaz, Regulamentul organic, Rondul de noapte (emisiune TV), Simfonia fantastică, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (roman) etc. mărci de produse: Izvorul minunilor (apă minerală), Ursus (bere), Gusturi româneşti (diverse produse alimentare) nume ştiinţifice latineşti de specii animale şi vegetale: Staphylococcus aureus, Ursus thibetanus, Ramalina fraxinea, Fagus sylvatica; al doilea element se scrie cu literă mare numai dacă este un nume propriu: Inocybe Patouillardi (după Narcisse Théophile Patouillard; sin. Inocybe erubescens) etc.
• denumirile organismelor de conducere şi ale compartimentelor din instituţii: Adunarea generală a…, Catedra de matematică, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Consiliul ştiinţific al universităţii, Direcţia generală „Educaţie, tineret şi sport” a Consiliului municipal, Secretariatul facultăţii, Secretariatul general, Secţia de filologie şi literatură a Academiei Române, Serviciul de contabilitate etc.
• titluri de publicaţii periodice, opere literare, ştiinţifice (şi de părţi ale lor — capitole etc.), artistice etc., emisiuni radio-TV, documente de importanţă internaţională sau naţională, nume ale unor medalii sau premii: „A 150-a aniversare a naşterii lui Mihai Eminescu” (medalie), Adevărul (ziar), Constituţia, Declaraţia universală a drepturilor omului, Dicţionarul explicativ al limbii române, Gramatica limbii române, Hora de la Aninoasa (pictură) Legea partidelor politice, Limba română (revistă), Premiul pentru cea mai bună piesă a anului, Proclamaţia de la Islaz, Regulamentul organic, Rondul de noapte (emisiune TV), Simfonia fantastică, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (roman) etc.
• mărci de produse: Izvorul minunilor (apă minerală), Ursus (bere), Gusturi româneşti (diverse produse alimentare)
• nume ştiinţifice latineşti de specii animale şi vegetale: Staphylococcus aureus, Ursus thibetanus, Ramalina fraxinea, Fagus sylvatica; al doilea element se scrie cu literă mare numai dacă este un nume propriu: Inocybe Patouillardi (după Narcisse Théophile Patouillard; sin. Inocybe erubescens) etc.

NOTĂ. Recomandarea DOOM pentru cazul în care al doilea element este un nume propriu, deşi justificată, nu este uzuală în clasificările curente.

III. Locuţiunile pronominale de politeţe

• Se scriu cu iniţială majusculă toate componentele care alcătuiesc o locuţiune pronominală de politeţe: Alteţa Sa/Voastră Regală, Domnia Ta/Sa/Voastră, Excelenţa Sa/Voastră, Înalt Preasfinţia Sa/Voastră, Înălţimea Ta/Sa/Voastră, Majestatea Sa/Voastră, Măria Ta/Sa, Sfinţia Ta/Sa/Voastră etc.

„— Ba furtişag, nu glumă; cu osebire numai că hoţul cel mai mare nu sunt eu, ci Domnia Ta şi chera Duduca.” (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi şi noi)

„Un uşier veni să-mi anunţe că Excelenţa Sa dnul ministru mă aştepta în cabinetul său.” (Vasile Alecsandri, Extract din istoria misiilor mele politice)

„«Majestatea Ta, ai o legătură cu ţara aceasta cu mult prea serioasă ca să o rupi într-un moment de oboseală şi de dezgust. Ţara aceasta mai are încă elemente sănătoase şi cuminţi, pe lângă elementele tulburătoare şi smintite care vor s-o arunce la fiecare cinci ani în aventuri nebuneşti. Majestatea Ta, trebuie să rămâi!»

Şi Majestatea Sa a rămas... Omul care vorbise astfel Majestăţii Sale era L. Catargiu.” (I. L. Caragiale, Linia ferată Ploieşti ‒ Predeal)

IV. Unele abrevieri şi simboluri

• Se scriu integral cu majuscule iniţiale abrevierile care provin de la: nume proprii compuse sau locuţiuni pronominale de politeţe, scrise cu iniţială majusculă l toate componentele: A.S.R./ASR = Alteţa Sa Regală, Maiestatea Sa, M.S./MS = Maiestatea Sa, O.U.G./OUG = Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, Î.P.S./ÎPS = Înalt Preasfinţia Sa, RATB = Regia Autonomă de Transport ‒ Bucureşti;
• nume proprii compuse sau locuţiuni pronominale de politeţe, scrise cu iniţială majusculă l toate componentele: A.S.R./ASR = Alteţa Sa Regală, Maiestatea Sa, M.S./MS = Maiestatea Sa, O.U.G./OUG = Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului, Î.P.S./ÎPS = Înalt Preasfinţia Sa, RATB = Regia Autonomă de Transport ‒ Bucureşti;

NOTĂ. Abrevierile alcătuite din secvenţa iniţialelor separate prin punct sunt tot mai rare în limba actuală datorită rapidităţii scrierii, dar şi prin presiuni ortografice din limbile de cultură.

• simboluri din matematică, fizică, chimie, medicină (fără punct): A = amper, Br = brom, C = (grade) Celsius, GPS = engl. Global Positioning System; H = hidrogen, RMN = rezonanţa magnetică nucleară, V = volt, VSH = viteza de sedimentare a hematiilor;

NOTA 1. Se scriu cu literă mică, fără punct, unele simboluri matematice (a, b =  valori algebrice; n = număr întreg) sau ale unităţilor de măsură (m = metru, kg = kilogram, km = kilometru, l = litru).

NOTA 2. Se scriu cu literă mică, urmate de punct, indicaţiile bibliografice: art.= articol, cap. = capitol, cf. = confer „compară”, f. sau f°. = folio, ib. sau ibid. = ibidem, „tot acolo”, id. = idem „acelaşi, la fel” , lucr.cit. = lucrare citată, op.cit. = opera citată, p. sau pag. = pagină, pass. = passim „în locuri diverse”, r. = rând, r (la umărul cifrei) sau r°= recto, urm. = următoarele, v. = vezi, v (la umărul cifrei) sau v°= verso, vol. = volum.

• prenumele (urmate de punct şi spaţiu): G. M. Zamfirescu = George Mihail Zamfirescu;
• numele punctelor cardinale (fără punct): N = nord, S = sud, E = est, V = vest;
• diverse cuvinte şi expresii: N.B. = lat. nota bene, „observă, ia seama”, O.K./OK = engl. all correct, „de acord, foarte bine”, P.F.L./PFL = plăci fibrolemnoase, P.S. = lat. post-scriptum, „adaos după semnătură;  
• Se scriu cu iniţială majusculă sau şi în alte poziţii, abrevierile care provin de la cuvinte scrise cu literă mare (D-lui = Domnului, Sf. = sfânta, sfântul) sau de la termeni de specialitate (MHz = megahertz, Rh = factorul Rhesus);  
• Se scriu cu iniţială majusculă pe a doua poziţie, abrevierile care provin de la unii termeni de specialitate: dB = decibel, eV = electronvolt, pH = simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de hidrogen dintr-o soluţie;

V. Formulele de adresare în corespondenţă

• Se scriu cu iniţială majusculă termenii de adresare, inclusiv pronumele, pentru a scoate în evidenţă preţuirea, consideraţia, respectul adresat unei persoane: Domnule Director, Domnule Preşedinte şi Onorat Tribunal, Dumneavoastră.

VI. Folosirea din motive stilistice, literare sau filosofice

• Se pot scrie cu majusculă iniţială, din motive stilistice, unele cuvinte care de obicei se scriu cu literă mică: Capitala, „Bucureştiul”, Patria, Justiţia, Soldatul Necunoscut etc.

„Pentru că am vorbit de oraşul de bucurie, Capitala României, voiesc a arăta ceva în prescurtare şi despre starea lui socială.” (Dimitrie Papazoglu, Istoria fondărei oraşului Bucureşti)

• Se pot scrie cu majusculă iniţială unele concepte filozofice, psihologice etc.: Binele, Eul, Existenţa etc.

„E simplă, în adevăr, această nobilă concepţie – simplicitatea este un atribut al nobleţii! Spiritul Luminii în lupta-i seculară cu Duhul Întunericului, Luceafăr sclipitor contra Tenebrelor oarbe... Binele contra Răului – Excelsior!” (I. L. Caragiale, Despre Macedonski)

VII. Poezia

• În poezia clasică, se scrie cu majusculă iniţială cuvântul de început al fiecărui vers:

„Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gândea în basme şi vorbea în poezii,

O! te văd, te-aud, te cuget, tânără şi dulce veste

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alţi zei.” (Mihai Eminescu, Venere şi Madonă)

NOTĂ. Majoritatea poeţilor moderni preferă ca regulile de ortografie şi punctuaţie să exprime actul de creaţie, abandonând norma.

„Inimă mai mare decât trupul,/ sărind din toate părţile deodată / şi prăbuşindu-se din toate părţile-napoi,/ asupra lui,/ ca o distrugătoare ploaie de lavă,// tu, conţinut mai mare decât forma, iată / cunoaşterea de sine, iată / de ce materia-n dureri ia naştere din ea însăşi,/ ca să poată muri./ Moare numai cel care se ştie pe sine,/ se naşte numai cel care îşi este / sieşi martor.// Ar trebui să alerg, mi-am spus,/ dar pentru asta va trebui mai întâi / să-mi întorc sufletul / spre nemişcătorii mei strămoşi,/ retraşi în turnurile propriilor oase,/ asemenea măduvei,/ nemişcaţi / aidoma lucrurilor duse până la capăt.// Pot să alerg, pentru că ei sunt în mine./ Voi alerga, pentru că numai ceea ce este / nemişcat în el însuşi / se poate mişca,/ numai cel care e singur în sine / e însoţit; şi ştie că, nearătată, inima / se va prăbuşi mai puternic spre propriul ei / centru / sau,/ spartă-n planete, se va lăsa cotropită / de vietăţi şi de plante,/ sau,/ întinsă va sta pe sub piramide,/ ca înapoia unui piept străin.//” (Nichita Stănescu, A unsprezecea elegie)