Meryl Streep şi-a făcut film

VELEITĂŢI O jalnică prestaţie oferă diva americană Meryl Streep în „Ricki and the Flash“, un film muzical cu pretenţii de dramă familială, dar care pare făcut doar pentru a satisface orgoliul (cândva) marii actriţe.

Nu este prima oară când valoroasa şi îndrăgita actriţă americană Meryl Streep „joacă, cântă şi dansează“ într-un film, dar trebuie spus de la bun început că de data aceasta aspiraţiile – atât ale ei, cât şi ale celor care o secondează – erau mult mai mari. A mai făcut-o până acum – şi de multe ori cu brio – în, de exemplu, „Mamma Mia!“ (2008) – unde, într-adevăr, se prostea, dar o făcea cu farmec, iar rezultatul era agreabil –, precum şi în recentul „Into the Woods“ (2014), musical în care de altfel a şi fost nominalizată la Oscar pentru rol secundar.

Aşadar, premisele unei poveşti despre o rockeriţă bătrână, care încearcă să-şi recâştige familia pe care a fost obligată s-o abandoneze cu mult timp în urmă, erau deosebit de ofertante, atât muzical cât şi intepretativ. Din păcate, „Ricki and the Flash“ nu este altceva decât un produs răsuflat, iar ceea ce este mai grav este că mai multe persoane, altfel onorabile, calcă în străchini cu acest film.

Lipsă de încredere

În primul rând, îl avem pe reputatul regizor Jonathan Demme, căruia acest film trebuia să îi marcheze reîntoarcerea pe marile ecrane. Demme rămâne autorul unor filme memorabile precum „Tăcerea mieilor“ (1991), „Philadelphia“ (1993) sau „Beloved“ (1998), dar cred că s-a păcălit acceptând să regizeze acest scenariu extrem de subţire. Nici scenariul nu este însă al oricui, ci al apreciatei Diablo Cody (pseudonim), scenaristă de succes, care a dat lovitura la Hollywood cu filmul „Juno“, în 2007. Îmi pare rău, dar tocmai scenariul este prima bubă a lui „Ricki and The Flash“. Situaţiile sunt subţiri, schematice, personajele nu au carne, nu sunt bine conturate, iar replicile în cea mai mare parte anoste.

Pe cale de consecinţă, şi regia lui Demme este slăbuţă sau chiar inexistentă (banalul plan-contra plan e cam tot ce are, tehnic vorbind, acest film), iar interpretările sunt chinuite şi neconvingătoare. Pare că nimeni nu a crezut cu adevărat în produsul la care lucra. De obicei savurosul Kevin Kline (în rolul fostului soţ al lui Ricki) este aici şters şi trece neobservat, despre ceilalţi ce să mai vorbim. Singura interpretare interesantă este cea a fiicei lui Meryl Streep, Mamie Gummer, în rolul depresivei Julie, cele două fiind mamă-fiică atât în viaţa reală, cât şi pe ecran.

„Mama nebună“

Este păcat, pentru că, aşa cum spuneam, premisele filmului erau interesante. Ne amintim că, mai în primăvară, a rulat la noi un film similar, „Danny Collins“, în care veteranul Al Pacino îl interpreta pe starul rock titular, star care la bătrâneţe încearcă să renunţe la stilul său de viaţă şi să se reapropie de fiul său şi de familia acestuia. Numai că dacă filmul cu Pacino era în general o comedie (cu accente dramatice) reuşită, aşadar era pasabil, filmul cu Streep s-a vrut să fie altceva.

În primul rând, personajul actriţei, Ricki Rendazzo (numele de scenă, Linda fiind numele ei adevărat), nu este propriu-zis un star rock, ci o rockeriţă bătrână, care se produce seară de seară într-o bombă din San Francisco, alături de trupa ei The Flash (oameni la fel de aflaţi la finiş), şi trăieşte într-o sărăcie lucie. Interesant, filmul ar fi trebuit să ne spună că rock’n’roll-ul şi cântatul lui la orice vârstă sunt cool, numai că Meryl Streep – care a învăţat să cânte la chitară pentru acest rol – este complet neconvingătoare în ipostază de rockeriţă, apropo de veleităţile şi orgoliile de care vorbeam.

Pentru a-şi urma acest „vis“, Ricki a trebuit să-şi abandoneze familia în tinereţe, dar trebuie acum să reia legătura din două motive: depresia de care suferă fiica ei, Julie, abandonată de soţ şi apropiata nuntă a unuia dintre băieţii săi (diferenţele dintre libertina Californie şi Midwestul natal sunt una din temele filmului, neurmărită cum trebuie). Bineînţeles că îi este foarte greu; filmul ar fi trebuit să fie despre familie, dar de fapt este despre nimic. Este interesant momentul în care Ricki şi actualul ei partener, chitaristul din The Flash (Rick Springfield), apar ca nişte urşi greoi şi inadaptaţi la nunta simandicoasă unde nu-şi găsesc locul, dar totul este distrus în final cu un număr muzical în care „mama nebună“ a rock’n’roll-ului ne arată ce (nu) poate.

Info

Ricki and the Flash (SUA, 2015)
Regia: Jonathan Demme
Cu: Meryl Streep, Kevin Kline, Mamie Gummer

2 stele