Matematica distractivă rău

0
0

Am auzit de curba (distribuţia) lui Gauss în şcoala generală. Citisem o carte de matematică distractivă şi mă uimise o demonstraţie.

În Germania de după Al Doilea Război Mondial, pâinea era raţionalizată la 200 de grame de persoană. La coadă la o brutărie venea şi un bătrân profesor de matematică. După un timp, el l-a admonestat pe brutar: „Eşti un om rău. Pui mai puţină făină, iar pâinile au, în medie 190 de grame. Am să te raportez autorităţilor“. Brutarul şi-a cerut scuze, înspăimântat, şi a promis că va remedia imediat situaţia. După o lună, bătrânul matematician a revenit, şi mai supărat: „Continui să înşeli lumea“. „Cum? Am schimbat formele. Aţi mai găsit pâini mici?“ „Nu, tocmai asta e problema: pâinile mele au o medie de 205 grame, ceea ce înseamnă că mi le alegi numai mie pe cele mai mari, nu că ai schimbat formele. Curba lui Gauss ar trebui să-mi dea 200 grame, în medie.“ Brutarul i-a râs în nas. „Asta n-o s-o puteţi dovedi!“ „Ba da!“ Şi profesorul a convins autorităţile, pe baza acestei analize.

Ceea ce vreau să spun e că matematica nu minte şi poate avea, în multe cazuri, calitatea de dovadă absolută. Analiza statistică efectuată în cazul voturilor nule de la Sectorul 1 are o valoare în sine şi ar trebui să declanşeze o renumărare a voturilor, oricât de antipatică ne pare. În schimb, exact ca în celebra declaraţie a lui Dragnea, adevărul şi datele concrete pot fi eludate cu niţică gălăgie. Nu ştiu, pe bune, dacă dna. Clotilde Armand a câştigat sau nu alegerile. Un caz asemănător s-a petrecut la alegerile prezidenţiale din America anului 2000. Acolo, lucrurile au luat o întorsătură urâtă, iar Al Gore a renunţat să mai conteste valabilitatea alegerilor din Florida abia când situaţia devenise explozivă. Istoria a urmat un alt curs, se ştie. Primăria Sectorului 1 nu e America, nici măcar Bucureştiul. Simţindu-se furată (ce candidat câştigător la exit poll nu ar gândi astfel?), dna. Armand, împreună cu tot staff-ul USB, a contestat violent rezultatele.

Ceea ce a urmat e o bătălie ideologică şi retorică. După cum bănuiţi, a început operaţiunea scotocirea prin gunoaie, împroşcarea adversarului şi demonizarea lui. Înarmaţi cu antipatii şi prejudecăţi, mulţi părerişti au transformat-o pe simpatica franţuzoaică în ţinta-piept sau ţinta-vacă. Am aflat, astfel, şi ce lapte a supt de la mama, şi câţi bani a stors de la ţâţa României. Zadarnic s-a apărat. O acuză, lansată prima, e de zece ori mai puternică decât o apărare. Orice cuvânt va fi spus, el a fost întors pe dos, ca o mănuşă. Orice părere îşi va fi exprimat, ea devenea o dovadă clară a egoismului, inadecvării şi a neînţelegerii funciare. Ce neînţelegere? Păi, nu înţelege România, nu-i pricepe pe români. Zău? Pe mine nu mă interesează dacă persoana în chestiune e de dreapta sau de stânga (vă invit să observaţi că, în funcţie de interese, USB e când comunistă, când capitalistă, când sorosistă ş.a.m.d.), nu mă interesează dacă e omul companiilor străine sau al fundamentului mioritic. Singurul lucru care contează şi dă valabilitate discuţiei e votul cetăţeanului, iar tocmai despre acesta e vorba în povestea noastră. Nu-i imposibil ca dl. Tudorache să fi câştigat. Dar, fără o cheie electorală învârtită de două ori în broască, victoria oricui rămâne una necredibilă. Îndoiala va rămâne în spaţiul public şi va face „bum“ când ne aşteptăm mai puţin.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite