Mărțișoare politice
0Venirea lunii martie, ce anunță primăvara astronomică, aduce pentru români câteva cadouri provocatoare, deși, unele, nu tocmai plăcute.
Dacă strămoșii noștri daci începeau anul calendaristic chiar în aceste zile, odată cu venirea primăverii, se pare că unii dintre concetățenii noștri ar fi vrut mai mult. După cum rezultă din cazul Getica, unii conaționali s-au cam săturat de democrație, considerată prea autoritară, și au vrut ca puterea să fie preluată și dată poporului.
Ciudățenia cazului Getica, ce are ample rădăcini în mediul suveranist și academic (sociologic), vine să arate, odată în plus, cât este de complexă perioada pe care o traversăm: deși democrație înseamnă tocmai puterea poporului, aflăm că există niște cetățeni care vor să preia puterea din mâinile poporului și să o dea ...poporului. Pesemne, ,,poporul” din a doua ocurență înseamnă anumiți oameni din popor, adică unii considerați de acest grup ca fiind demni de această cinste. Cu alte cuvinte, se vrea să se arunce la gunoi zeci de instituții democratice, mulți ani de construcție identitară ca să se obțină un iluzoriu statut de demnitate.
De dincolo de ocean, administrația Trump ne oferă zilnic mărțișoare: fie că se critică decizii ale instituțiilor democratice, fie că se laudă sau sprijină candidați suveraniști, noua față a Americii devine pe zi ce trece tot mai îndepărtată de ceea ce credeam cu toții că este visul american.
Cu toate acestea, nu este de mirare că se sprijină mișcarea suveranistă – în fond, administrația Trump face exact la fel ca și administrația Putin, dezbină și cucerește; ei au câștigat recentele alegeri exact prin asemenea sloganuri și proceduri. Mai mult, deși deplâng influențarea alegerilor din România, exact la fel au făcut la ei oamenii cu putere și bani, ca James Vance sau Elon Musk; au manipulat și dezinformat, au utilizat rețelele sociale pentru a influența deciziile oamenilor, au utilizat inclusiv conturi false sau boți, au criticat globalismul sau au promovat idei socialiste sau cvasi-totalitare.
Aspecte extrem de bizare se pot evidenția și aici. Dau un singur exemplu: se critică globalismul și simultan se promovează ideea asta nu numai în America, dar și cu referire la UE, la România sau alte țări, adică se propagă la scară globală. Vedem în mod clar că este tot o formă de globalism.
In fine, un mărțișor parcă mai frumos, mai interesant vine dinspre recenta idee lansată de Elena Lasconi, și anume că ea se poate retrage din cursa electorală în caz că va candida Maia Sandu. Ideea este nu numai provocatoare, dar și extrem de fezabilă – cred că, dacă ar candida pentru România, președinta Moldovei ar câștiga lejer alegerile prezidențiale din România.
Ar fi, oare, această situație un pas spre mult dorita unire? Înclin să cred că este posibil, câtă vreme nu există un precedet, câtă vreme nicăieri nu se interzice această situație; așadar, este posibilă. Pasul următor ar fi ca odată aleasă președinte (și) al României, să se înceapă procedurile pentru realizarea unirii.
Se va obiecta că România este prea mică pentru a se pune cu SUA, Rusia sau China; la o privire geopolitică, am putea înțelege unele comportamente ale acestor mari actori globali. Eventual, la scară mai mică, de exemplu, la nivelul Uniunii Europene, România ar putea, și ar trebui, să acționeze mai ferm, mai consistent.
Din păcate, asemenea mărțișoare, România cu greu și le poate permite; nici actorii politici români, nici tradiția, nici puterea economică nu ne ajută să realizăm obiectivul unirii. În caz că se va realiza ceva, în prezența scenariului ipotetic că Maia Sandu va fi (și) președinte al României, tot dinspre țările mari, mai exact dinspre SUA și Rusia, vor veni atât sprijinul, cât și piedicile.
Se încarcă comentariile...
