Mândru că sunt român?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mandri ca suntem Romani

Nole Djokovic îşi strânge rachetele uşor nervos la finalul meciului de sâmbătă, de la Roma. Cel mai greu de până acum. Trei ore cu un ciocănar canadian care l-a scos din minţi cu serviciul. Câţiva copii se apleacă peste gardul de protecţie şi agită înspre el carioci şi mingi galbene în căutare de autografe.

Un crainic vine la el să-l roage să spună câteva vorbe publicului. Îl îndepărtează şi îşi strânge geanta mai departe. Un cameraman vine cu o carioca şi-l roagă să scrie ceva pe cameră. Gest tradiţional al câştigătorului la finalul unui meci. Nole ia carioca. Se vede pe el că este ultimul lucru pe care şi-l doreşte. Semnează mare, în răspăr. Dă să înapoieze carioca. Dar îşi aduce aminte. Se apleacă din nou spre cameră şi scrie rar, apăsat şi cu atenţie: #supportserbia. Ţara lui Nole trece prin momente grele, fiind lovită de inundaţii uriaşe. De altfel, loja lui a fost învelită cu un afiş uriaş pe care scrie acelaşi lucru. Antrenorii, inclusiv Boris Becker, poartă stickere cu #supportserbia. Şi îmi vine în cap o întrebare: oare Djokovici o fi mândru că este sârb?

Acum, sigur că o să vă întrebaţi ce-mi veni aşa, tam-nisam, în finalul unei mari partide de tenis. Am urmărit meciul cu calculatorul în braţe şi am aflat de la doi mari intelectuali cam cât de nasol e să fii român şi ce idee prostească e să te şi mândreşti cu asta. Chiar idioată, mi se zice, şi frecventabilă între oamenii simpli. De unde rezultă că, dacă vrei să ai idealuri ceva mai înalte, renunţi la tipul ăsta de gândire.

Ca să fiu foarte sincer, nu-mi aduc aminte să fi folosit exprimarea asta în public în ultima vreme. Mai ales în cercurile urbane şi foarte mobile ale generaţiei mele. E ceva cu totul uncool să spui că eşti român. Şi posibil să ai şi dreptate. Dacă te uiţi în viaţa publică românească, puţine sunt motivele de mândrie. România este o ţară coruptă profund, băgată mai cu de-a sila prin instituţiile europene şi obligată să le respecte cu forţa. Sistemele vitale ale unei naţii - educaţia şi sănătatea - sunt la pământ, bătrâneţea în ţara asta este un coşmar, iar tinereţea - o bătălie permanentă. Pot să vă înşir aici o sumedenie de motive, dar vă las să vă uitaţi în paginile acestui ziar.

Mult mai rar poţi să îndrăzneşti să te declari mândru de România, căci vei fi taxat ca pesedist.

Ba, mai mult, dreptul de a zice „mândru că sunt român”, tocmai a fost confiscat de PSD, care şi-a luat acest slogan în campanie. Nu zic că e bine sau rău, că bănuiesc că or fi plătit nişte milioane bune de euro pe asta la nişte specialişti. Dar zic că de acum încolo, mult mai rar poţi să îndrăzneşti să te declari mândru de România, căci vei fi taxat ca pesedist. Iar dacă PSD a vrut să demonetizeze de tot această exprimare, cred că tocmai a reuşit de cea mai bună manieră. Altminteri, tocmai acest slogan a stârnit, iată, această redezbatere a mândriei româneşti în presă. În orice caz, mi-e clar că mediile intelectuale româneşti vor fi obligate să spună că România e cam de căcat, dacă vor să-şi menţină calitatea, dar şi independenţa politică.

Nu o să comit o mare imprudenţă spunând că sunt mândru că sunt român, dar uneori mă mai apucă idei din astea retrograde. E adevărat că atunci nu mă uit la liderii noştri, nici la isprăvile lor. Mă uit la zecile de oameni de treabă pe care-i ştiu. Încercaţi şi voi. Sunteţi mândri de părinţii voştri? Sau de copiii voştri? Dar de colegii care fac isprăvi extraordinare? Sau poate de cei care au reuşit în străinătate? Sau poate un pic când joacă Halep sau când fetelor de la gimnastică li se cântă imnul? Ştiu, sunt rare aceste imagini, poate prea rare. Dar, dacă sunteţi mândri de zecile de oameni buni şi cinstiţi de lângă voi şi ei la rându-le de alţii, din când în când, puteţi fi mândri şi de România.

Şi ca să mă întorc de unde am plecat. Nole Djokovici este „mândru până la înverşunare” de ţara sa. Oare ce l-o fi apucat? Că pe lângă România, Serbia stă rău de tot. Chiar foarte rău. Dar Djokovici e doar un simplu sportiv. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite