Mai greu cu aritmetica la Palatul Victoria! Trebuie astupată o gaură de 30 miliarde lei la buget, nu 12!

După discuţii îndelungate Coaliţia de guvernare a găsit soluţii pentru a astupa 12 miliarde de lei din gaură la buget. Care gaură şi-au creat-o singuri, la proiectarea bugetului. Veniturile prevăzute nu s-au realizat, iar cheltuielile au fost mult mai mari. Acum nu avem ce face, cum spune ministrul de Finanţe, Marcel Bolos, mai sus de 5% din PIB deficit bugetar nu primim banii din PNRR.

Cât este gaura bugetară?

Să aplicăm „aritmetica” pentru a vedea cât este gaura, pe care nici preşedintele Iohannis nu o vede ca fiind „gaură”. Atunci ce este?

PIB-ul României pe 2023 este estimat la 1600 miliarde lei. Din toate calculele analiştilor economici rezultă că fără intervenţia statului la capitolele venituri şi cheltuieli, deficitul se va duce la 6,8-7% din PIB la sfârşitul anului. Adică la 108-112 miliarde de lei. Să zicem 110 miliarde lei.

Maximum admis de CE pentru a primi banii din PNRR este de 5% din PIB, adică 80 miliarde lei. Diferenţa între ce admite CE şi ce ar fi în bugetul Romaniei deficit  este de 30 miliarde lei. Aceasta este gaura la buget, după o aritmetică simplă.

La 30 iunie am avut un deficit raportat de doar 37 miliarde lei, pentru că au fost încasările la trei luni. Următorul deficit, la jumătatea anului,  va fi de circa 50 miliarde lei, şi abia încep să curgă creşterile de salarii bugetare acordate profesorilor şi altor categorii de bugetari.

Şefii Coaliţiei au căzut de acord să reducă deficitul bugetar cu 12 miliarde de lei, prin reducerea unor cheltuieli bugetare dar şi prin creşterea de taxe şi impozite. Deşi se angajaseră să nu le crească. Şi diferenţa dintre 12 şi 30 de miliarde cine o acoperă?

Opiniile din PNL se opun creşterii de taxe şi impozite

Rareş Bogdan:

“În primul rând trebuie să vedem ce restructurări facem şi de unde tăiem cheltuielile, pentru că, înainte de a împovăra, pentru că orice am spune, asta este, trebuie să vedem ce putem restructura şi cum putem să fim mai chivernisiţi, cum putem strânge cureaua, cum putem să eficientizăm sistemul public, unde sunt persoane care plimbă nişte mape şi ar trebui văzut exact ce fac, mai ales în administraţia centrală”.

Sunt şi alţi membri din condicerea PNL care au opinii asemănătoare.

Există şi riscul iritării bugetarilor din sectoarele de la care se taie unele facilităţi: IT, Agricultura, Construcţii. Premierul Ciolacu le zice „reaşezare”, nu tăiere. Să vedem cum le vor zice salariaţii din aceste sectoare.

Mai mult, este foarte probabil ca „reaşezarea” să nu ducă nici măcar la economiile sperate, 12 miliarde de lei.

Deficitul are ca sursă şi ratele şi dobânzile pe care le plătim la împrumuturi

Actualul deficit are drept sursă şi plăţile enorme făcute cu ratele şi dobânzile la împrumuturile deja făcute de România. Dacă deficitul rămâne 5% din PIB, şi el va trebui acoperit cu împrumuturi pe piaţa internă şi externă, că nu îl acoperă Dumnezeu sau vreun Sfânt din Cer! Şi se produce efectul de „bulgăre de zăpadă”. Deficitul creşte şi trebuie acoperit din împrumuturi, care la rândul lor cresc deficitul. Este ce a păţit Grecia, şi nici acum nu a scăpat!

Să menţionăm şi faptul că gradul de îndatorare al României a ajuns la 50% din PIB. Şi că am mai trecut printr-o experienţă asemănătoare, în 2010, când România devenise nefinanțabilă şi ne-a salvat FMI, cu preţul tăierii a 25% din salariile bugetarilor. Am uitat chiar aşa de repede?

Suntem iarăşi la un moment de răscruce

Nu pare că guvernanţii înţeleg unde ne aflăm. Încearcă, nu se ştie cu ce succes, să reducă deficitul bugetar cu 12 miliarde, când ar trebui cu 30, ca să primim banii din PNRR. Posibil ca anul electoral 2024 să-i inhibe să ia măsurile necesare în plan bugetar. De data aceasta, alternativa este pierderea banilor din PNRR. Şi într-o variantă şi în cealaltă, tot la pierderi electorale vor ajunge.

Dar la viitorul ţării se gândeşte cineva în Palatul Victoria? Ce vom face fără banii din PNRR pe care sunt construite toate modernizările din infrastructură, educaţie, sănătate în următorii ani?

Ce s-a întâmplat cu azilele groazei, cu naşterea în stradă, pe asfalt, la Urziceni, cu educaţia, unde suntem ultimii din Europa la testele PISA, nu dau de gândit guvernanţilor? Nu vedem măsuri decisive care să schimbe aceste situaţii.

Avem 1,3 milioane bugetari, cu 200.000 de posturi neocupate, dar unele bugetate, pentru a fi ocupate de clientela politică. Polonia are 900.000 de bugetari la o populaţie dublă faţă de a noastră. 30% dintre bugetarii din administraţia centrală şi locală de la noi plimbă dosare cu şină, ar trebui înlocuiţi prin digitalizare. Alte ţări au mai puţine ministere, şi funcţionează foarte bine.

Soluţii există, specialiştii le prezintă. Dar clasa politică sacrifică un întreg popor pentru interese electorale şi ale clientelei de partid. Aceasta-i realitatea!