Lunga iarnă a vrajbei noastre şi agenda reală a României

Nu mi-am propus să găsesc o explicaţie pentru situaţia de azi în care se află România. Aş vrea în schimb ca, împreună, să facem o trecere în revistă a scandalurilor pe care le traversăm în aceste zile şi să le juxtapunem cu problemele care afectează în mod tangibil viaţa de zi cu zi a românilor. Care sunt şansele să începem o dezbatere privind agenda reală a României?

Nu ştiu dacă a mai existat în istoria recentă a acestei ţări o perioadă cu o densitate atât de mare de controverse, scandaluri, dar şi cu aşa de mare polarizare şi nervozitate în rândurile societăţii. Probabil contextul extrem de turbulent al debutului perioadei post-1989, cu ale sale mineriade, răsturnări de guvern, democraţie originală şi vacarm socio-mediatic să se mai compare cu ce traversăm în aceşti ani.

Primul reflex este să ne întrebăm cine este de vină pentru ce ni se întâmplă.

Primul reflex este să ne întrebăm cine este de vină pentru ce ni se întâmplă.

De partea contestatarilor acestei puteri, cauza poartă numele unui singur om, văzut ca rădăcina răului şi sorgintea tuturor relelor din ţara asta. Nu este ceva fără precedent: au mai fost demonizaţi în trecut, de forţele care li se opuneau, majoritatea liderilor politici marcanţi din România, de la Iliescu la Năstase şi de la Băsescu la Udrea.

De partea cealaltă, se vorbeşte de un război româno-român, fiind invocate o sumedenie de cauze, de la interese străine până la acelaşi Traian Băsescu.

Nu mi-am propus să găsesc o explicaţie pentru situaţia de azi în care se află România. Nici nu vreau să deplâng lipsa de coeziune naţională în anul care, cel puţin teoretic, trebuia să marcheze celebrarea Centenarului reuşitei proiectului naţional de unire a românilor într-un stat naţional.

Aş vrea în schimb ca, împreună, să facem o trecere în revistă sumară şi neriguroasă a scandalurilor pe care le traversăm în aceste zile şi să le juxtapunem cu problemele care afectează în mod tangibil viaţa de zi cu zi a românilor. Mă refer aici la necazurile cu care ne confruntăm, care ne împiedică să ducem o viaţă decentă, care ne scurtează ani din viaţă, care ne pun în pericol viitorul copiilor şi care pe unii dintre noi ne-au împins la emigrare.

Pentru început, iată o listă sumară a subiectelor controversate, a scandalurilor, dezbaterilor interminabile care fac rating televiziunilor de ştiri:

• referendumul consultativ pentru redefinirea familiei, temă importantă, dar, din păcate, discutată trunchiat şi care a reuşit să genereze multă ură colaterală;
• adoptarea pachetului de legi ale justiţiei, pe marginea cărora s-au scris râuri de cerneală, dar care dincolo de poziţionări -- cel mai adesea motivate politic -- nu a generat o înţelegere clară a modificărilor în rândul cetăţenilor;
• adoptarea (sau nu) a ordonanţei (sau legii) privind amnistia şi graţierea, probabil cel mai polarizant subiect al momentului;
• controversa contraproductivă privind legea offshore, din care se înţelege prea puţin, şi care ţine loc de o dezbatere largă privind oportunitatea de a exploata aceste resurse în favoarea întăririi independenţei energetice a României şi a parteneriatului strategic cu SUA;
• scandalul de rigoare privind numirea noii şefe a DNA;
• evaluarea lui Augustin Lazăr şi urmările acesteia, presupunând că ea va fi finalizată;
• reţinerea Elenei Udrea în Costa Rica şi perspectivele extrădării acesteia, cu impactul aferent pe care îl pot avea valurile de dezvăluiri şi denunţuri ale acestui personaj central al epocii Băsescu;
• remanierea guvernamentală şi jocurile/negocierile aferente;
• ancheta (anchetele) privind evenimentele din 10 august, tematică extrem de importantă, dar, din păcate, camuflată de un baraj de non-informaţii.

Vă las pe voi să decideţi relevanţa individuală a fiecărei teme pentru viaţa voastră, sau măsura în care ele sunt tratate în mod coerent şi constructiv de clasa politică.În mod cert unele dintre subiectele enunţate mai sus sunt importante, poate chiar critice pentru viitorul României. Problema este modul în care sunt discutate, faptul că revelarea aspectelor de interes pentru români este împiedicată de preferinţa de a aborda aceste subiecte într-o manieră isterică, profund partizană şi populistă, şi nu de puţine ori generatoare de ură.

Impactul îl resimţim zi de zi în jurul nostru: confuzie, neîncredere, teamă, frustrare, sentimente care ne afectează în majoritatea timpului şi care se repercutează asupra relaţiilor cu cei din jur -- cu colegii, cu prietenii, colaboratorii, şi da (ironic în ajunul Referendumului), cu familiile noastre.

Impactul îl resimţim zi de zi în jurul nostru: confuzie, neîncredere, teamă, frustrare, sentimente care ne afectează în majoritatea timpului şi care se repercutează asupra relaţiilor cu cei din jur -- cu colegii, cu prietenii, colaboratorii, şi da (ironic în ajunul Referendumului), cu familiile noastre.

Probabil altfel ar sta lucrurile dacă ar exista un alt set de priorităţi la vârful României. Vă ofer mai jos doar câteva subiecte pe care le consider relevante pentru agenda României, pe termen scurt, mediu, dar şi lung:

• un efort concertat şi prioritar din partea tuturor instituţiilor abilitate de a asigura succesului preşedinţiei române la Consiliul UE;
• finalizarea marilor proiecte de infrastructură de transport (autostrada Sibiu-Piteşti, Centura Bucureşti la nivel de autostradă, Autostrada Turda-Sebeş, Autostrada Iaşi-Târgu Mureş, coridorul feroviar Curtici-Braşov-Constanţa, Magistrala 5, pentru a menţiona doar câteva proiecte critice pentru deceniul următor);
• aducerea şcolii româneşti în secolul XXI şi cuplarea liceelor şi universităţilor la piaţa muncii (aici este nevoie de mai mult decât alocarea bugetară, e nevoie de viziune);
• asigurarea unei îngrijiri medicale în condiţii decente şi demne pentru fiecare român, în cadrul unui sistem eficient şi centrat pe pacient;
• rezolvarea problemei accesului firmelor mici şi mijlocii la finanţare şi crearea unui mediu economic care stimulează antreprenoriatul şi inovarea;
• regândirea din temelii a filosofiei de atragere a investiţiilor şi de relaţionare cu investitorii străini, după filosofia MORE FOR MORE (oferim mai mult — condiţii, infrastructură, piaţă de muncă, dar şi cerem mai mult — garanţii, angajament pe termen de lung, offset, reinvestirea profitului, knowledge-sharing);
• reforma clasei politice şi stimularea germinării unei noi generaţii de decidenţi, atât în cadrul partidelor vechi, cât şi în contextul unor vehicule politice noi;
• renegocierea relaţiei cu UE şi crearea cadrului pentru ca România să deţină un rol de policy-maker (sau policy contributor) în loc să fie doar policy-taker;
• finalizarea reformei administrative şi parcurgerea tranziţiei spre eficientizarea aparatului de stat (printre altele prin măsuri precum asigurarea cuplării între rezultate şi beneficii, asigurarea unei mai mari fluidităţi a resursei umane între mediul privat şi cel public -- nu concedieri, cum s-a făcut în trecut, ci reformă reală, pornind de la un audit independent);
• atingerea potenţialului României în calitate de partener strategic şi de pol de securitate regional în raport cu SUA.

Punctele de mai sus sunt doar câteva idei, care rezultă direct din experienţa proprie a autorului acestui articol, atât în sectorul public cât şi în ce privat. Cu siguranţă mai sunt şi multe alte probleme care trebuie prioritizate.

Întrebarea mea, însă, este alta: oare o abordare serioasă şi aplicată a agendei reale a României nu ar rezolva multe dintre clivajele pe care le vedem astăzi în societate? Nu ne-ar face să simţim, cu alte cuvinte, că împingem la aceeaşi căruţă? 

Întrebarea mea, însă, este alta: oare o abordare serioasă şi aplicată a agendei reale a României nu ar rezolva multe dintre clivajele pe care le vedem astăzi în societate? Nu ne-ar face să simţim, cu alte cuvinte, că împingem la aceeaşi căruţă?