Lumea pe din două. Iarna e un sfetnic bun
0E octombrie, a început deja să se vadă bruma pe câmpie, vine în curând frigul. Doar în studiourile de televiziune arde focul prognozelor care de care mai catastrofice.
Dacă nu o să înghețăm la iarnă, incapabili să ne plătim facturile de zeci și milioane de lei, o să ne dea de cap Putin, cu lovitura lui nucleară tactică, undeva prin Ucraina, după care norul radioactiv va poposi deasupra noastră și... asta-i, dormim liniștiți, Armaghedonul visează și pentru noi.
Discuția despre arma nucleară – neapărat tactică, adică așa, un zvâc de ciupercă pe imaginația noastră bolnavă - pare că nu se mai termină, analiști și redactori, cu toți savurează subiectul, îl întorc pe toate fețele, concluzionând în final că nimic nu e clar, în afară de faptul că vom vorbi și mâine despre asta.
Între două calupuri de publicitate.
***
Că veni vorba, am, totuși, o veste bună: la Editura Militară a apărut o carte, ”Revoluția se amână după publicitate”, autor subsemnatul.
Anul care a trecut, cu nemaipomenitele lui povești de dragoste, ură și război, este descris în scurte însemnări, multe cu happy-end, și mai multe fără, că așa a fost perioada 2020 – 2021.
Una în care am încercat din greu să ne eliberăm de pandemia atotmolipsitoare ca să descoperim că am căzut din lac în puț, lumea înconjurătoare având uriașe resurse de surprize neplăcute.
Sigur, optimismul nostru proverbial va trece și peste aceste încercări, nu a mai rămas decât să facem pace cu natura și cu noi înșine.
Încolo, totul e OK. Cool, voiam să zic.
***
Pentru că a scăzut intensitatea ofensivelor și contraofensivelor în spațiul de la est de noi, parcă simțim un fel de frustrare.
Stabilizarea de pe fronturi este însă compensată de zbaterea, cum spuneam, din studiourile de televiziune, în care războiul e un film care se rulează înainte și înapoi, când pe repede înainte, când la ralanti, cadru cu cadru, pentru ca noi să ne bucurăm de fiecare moment de tragedie, colectivă sau individuală.
Asta e, pe frontul de est nimic nou.
Are și războiul momentele lui de pace aparentă, între marile bătălii care au fost și cele care vor urma.
Cum spuneam într-o postare anterioară, toamna lui 2022 va fi doar o perioadă de provizorat către adevărata încleștare care se pregătește.
***
O serie de state, printre care multe aliate sau partenere ale Rusiei (China, India, state din Asia Centrală, Serbia, Egipt...), au făcut apel către proprii cetățeni să părăsească imediat Ucraina.
Se pare că, spre deosebire de partenerii occidentali ai Ucrainei, care iau de bune succesele militare clamate de Kiev, statele din orbita Moscovei par a avea mai multe informații despre ceea ce se pregătește.
Un tweet de două cuvinte, din 15 octombrie, al comandantului forțelor ruse din Ucraina, generalul Surovikin, parcă anticipează acest moment.
”Foarte curând”, scrie enigmatic generalul, grijuliu să nu consume prea multă cerneală digitală. Foarte curând ce?
Ca să nu trebuiască să afle pe pielea cetățenilor lor răspunsul la această întrebare, multe țări îi vor în afara granițelor Ucrainei.
Foarte imediat.
***
Pentru că dronele sinucigașe Shahed-136 / Geran nu se mai simt atât de bine în Ucraina, Iranul s-a gândit că e, probabil, timpul să întregească familia și să expedieze pe același front o soră mai mare, mai grijulie, dar la fel de sinucigașă, Arash-2, pregătită inițial să facă prăpăd până la Marea Mediterană.
N-a fost să fie să atace necredincioșii din Orientul Mijlociu, o va face la nord de Marea Neagră.
Tot o mare, tot cu probleme,
Sigur că în triunghiul acesta de diplomație subterană și declarații războinice la vedere, Rusia – Iran – Israel, Ierusalimul are și el un interes să cerceteze cum funcționează cele două drone surori.
Dintr-odată atitudinea față de Kiev a devenit mai conciliantă, uitate fiind astfel reproșurile președintelui Zelenski, care numai cu o lună în urmă, afirma ceva gen: „Nu știu ce s-a întâmplat cu Israelul. Sincer, sincer, sunt în stare de șoc, pentru că nu înțeleg de ce nu ne-a putut oferi apărare antiaeriană”. În acest cadru a apărut declarația unui membru al cabinetului israelian, Nachman Shai, ministru pentru Diaspora, cum că ar cam fi timpul ca Israelul să furnizeze și ajutor militar Ucrainei (așa cum o face NATO!).
Sigur că, deocamdată, politica oficială israeliană este să NU furnizeze ajutor Ucrainei, dar miza informațiilor privind cele două tipuri de drone iraniene este prea ridicată ca să nu se ia niște măsuri.
Chiar și fără știrea opiniei publice, că nu e cazul să ne împiedicăm de detalii.
***
Deși Rusia a reacționat violent atunci când forțele ucrainene au bombardat obiective, unele civile, de pe teritoriul rusesc propriu-zis, în special în regiunea Belgorod, Kievul a continuat să atace.
În ultima perioadă chiar să escaladeze aceste atacuri.
Sigur că Rusia a privit aceste acțiuni ca un afront, în logica ”ce-i permis Moscovei, nu-i permis Kievului”.
Sigur, de asemenea, ca aceste lovituri au avut consecințe minore în plan militar.
Propagandistic, însă, ehehei!
Intensificarea lor în ultimele săptămâni are ca obiectiv, probabil, și transmiterea unui semnal către Minsk.
Belarus este, conform propriei interpretări, într-o zonă gri, sprijină Rusia dar nu atacă și nu produce pierderi umane Ucrainei.
La Kiev o astfel de explicație nu are cum să fie acceptată.
Bombardamentele de artilerie dincolo de granițele Ucrainei par a reaminti Minskului că Belarus nu e Rusia, cu spațiul ei imens.
***
Der Spiegel scrie că Suedia a blocat ancheta comună, cu Danemarca și Germania, privind cauzele exploziilor produse pe cele două conducte de gaz, Nord Stream 1 și 2.
Motivele sunt unele străvezii, mai ales venind de la o țară care își propune să intre în clubul din care celelalte două țări fac deja parte: ”investigația nu este acoperită de procedurile de clasificare naționale. Informațiile sunt prea sensibile...”.
Am înțeles, Rusia este un potențial suspect, nu e cazul să-i oferi nimic, Danemarca, eh, va înțelege și ea, dar Germania?
Din timpuri trecute, am observat că statele care vor să ajungă de la statutul de partener NATO, la cel de membru NATO, trec peste multe ca să nu supere cumva pe unul din viitorii aliați cu influență.
Cum e Germania, de exemplu.
Cu cei mici, te mai descurci.
Abordarea Suediei în cazul Nord Stream este, ca să spun așa, foarte interesantă.
Poate Stockholmul are vreun as în mânecă, într-o mânecă de peste ocean.
***
În general, președintele Zelenski, în aparițiile sale cotidiene, unele la ceas de seară, altele matinale, le prezintă concetățenilor săi o imagine mai curând eroică a acțiunilor întreprinse de autoritățile ucrainene.
Totul este sub control. Rușii se retrag peste tot, mai rămâne ca lumea civilizată să se mobilizeze și ea, războiul e ca și câștigat.
Sunt însă și momente când imaginea aceasta optimistă este greu de susținut de realitatea țării și a capitalei, Kiev.
Bombardamentele ruse provoacă daune substanțiale infrastructurii, aduc suferință locuitorilor.
Simplele apeluri propagandistice, chiar făcute pentru o cauză dreaptă, nu pot ajuta în fața problemelor cu care se confruntă cetățenii ucraineni.
Două mesaje din ultima perioadă, transmise de președintele Zelenski, par a fi mai aproape de perspectiva deosebit de grea care se află încă în fața Ucrainei.
Unul este un apel pentru a reduce consumul de energie electrică, aceasta în condițiile în care anterior, Ucraina chiar exporta energie în unele state UE.
Între orele 17.00 și 23.00, atunci când sunt orele de vârf.
Președintele chiar remarcă regiunile unde se face economie, de pildă Cernigov, 20% reducere a consumului, față de media națională de 10% și față de Kiev, 7%.
Un alt mesaj important este recunoașterea faptului că, deși ofensiva continuă, situația devine din ce în ce mai dificilă.
Mai ales în zonele Soledar și Artemovsk (Bakhmut), acolo unde acționează mercenarii ruși din gruparea Wagner.
Ceea ce nu e bine, nu e deloc bine, de succesele militare ucrainene are nevoie multă lume, nu numai Ucraina.
În alte părți sunt campanii electorale, au loc alegeri, oameni care au sprijinit Kievul au nevoie să recâștige mandate, să continue acest sprijin.
Oricât de artistic ar vedea situația, președintele Zelenski are deja informația că perioada care va veni va fi decisivă. Și dificilă.
***
Și cum necazurile nu apar niciodată singure, Elon Musk a venit și el să decoreze tortul cu o cireașă amară: o propunere personală de pace.
Garnisită cu solicitarea ca Pentagonul să preia cheltuielile – un mărunțiș de 80 de milioane de dolari - pentru funcționarea Starlink, rețeaua care a reușit menținerea internetului ucrainean.
Fostul ambasador ucrainean la Berlin, Andrei Melnik, mai slobod la gură, l-a trimis pe sud-african acolo unde se afla înainte de a veni pe lume, în timp ce alți utilizatori ai Twitterului au comentat că Musk e de fapt un fel de Lavrov sub acoperire, negociator pentru Moscova.
Elon Musk a ripostat acuzându-i pe ucraineni de nerecunoștință și amenințând că își ia jucăriile și pleacă.
Până la urmă nu a plecat, dar ambele părți au ieșit șifonate din scurta dar intensa dezbatere online.
Concluzia acestui schimb de replici pe tema păcii a fost trasă de David Sacks, el însuși un antreprenor de succes și investitor în tehnologiile internetului, printr-un articol publicat de Newsweek.
Cele două părți în conflict sunt mai depărtate ca niciodată unele de altele, pacea, pentru că presupune compromisuri și cedări, nu mai este o alternativă, nimeni nu e pregătit decât pentru cereri maximaliste.
Așa cum s-a întâmplat acum mai bine de o sută de ani, când un război regional, undeva în inima Balcanilor, s-a transformat în Primul Război Mondial.
Spre deosebire de atunci, un alt anotimp e în fața noastră.
Poate iarna e un sfetnic mai bun.
Se încarcă comentariile...
