Rusia accelerează ofensiva pe linia frontului înaintea sezonului de toamnă de mare miză. Principalele probleme ale Ucrainei

În contextul în care eforturile internaționale de a face presiuni asupra Rusiei pentru a opri războiul nu dau rezultate și numeroase bătălii sunt anticipate înainte de iarnă, se preconizează pregătiri pentru un câmp de luptă cu mize mari în această toamnă, scrie Kyiv Independent, într-o analiză despre ritmul ofensivei rusești din ultimele luni.

În mijlocul unei activități geopolitice frenetice, fără prea multe progrese reale către pace, s-a consumat și cea de-a patra vară a războiului de amploare al Rusiei.

Nearătând nicio intenție reală de a opri războiul prin negocieri de pace, Moscova a continuat să desfășoare operațiuni ofensive de o intensitate ridicată pe linia frontului.

Regiunea estică Donețk, parțial ocupată - aflată în atenția internațională prin prisma solicitărilor Rusiei de cedare a acesteia în cadrul unui eventual acord de pace - a fost în continuare zona în care s-au dat cele mai îndârjite lupte din război.

Pe parcursul verii, forțele ruse au continuat să cucerească teritoriul ucrainean într-un ritm susținut.

În acest sens, grupul ucrainean de cartografiere și monitorizare Deep State a estimat totalul teritoriului nou ocupat în lunile de vară la 1.548 de kilometri pătrați, semnificativ mai mare decât cei 659 de kilometri pătrați ocupați în aceeași perioadă a anului trecut.

Bazându-se pe valuri de atacuri ale micilor grupuri de infanterie, câștigurile teritoriale ale Moscovei au venit totuși cu un cost ridicat, în timp ce Rusia este departe de obiectivul de a cuceri regiunea în întregime.

Conform estimărilor pierderilor rusești publicate de Statul Major General al Ucrainei, Moscova a pierdut 94.810 de oameni în  timpul ofensivei de vară, ceea ce înseamnî în medie 1.030 de soldați pe zi.

Câștiguri lente, dar susținute

Această vară a fost o perioadă de lupte de mare intensitate, sezonul fiind prielnic  operațiunilor ofensive rusești nu doar datorită vremii bune, ci și mulțumită elementului crucial de acoperire suplimentară din partea dronelor.

„Rusia preferă să folosească atacuri cu infanterie pe jos, astfel că este ceva mai facil pentru infanterie să avanseze vara, când există mai mulți copaci și vegetație”, apreciază analistul militar Rob Lee, cercetător senior la Institutul de Cercetare a Politicii Externe, pentru Kyiv Independent.

„Până la iarnă, rata de avans va scădea probabil din nou”, estimează el.

Atenția forțelor ruse s-a concentrat în regiunea Donețk, înaintând între orașele Pokrovsk și Kostiantinivka, într-un efort de a compromite apărarea centrelor populate importante aflate încă sub controlul Ucrainei.

Orașul Pokrovsk - care a rezistat timp de aproape un an de când a început să fie atacat de forțele rusești toamna trecută - continuă să fie un ghimpe în coasta Moscovei, toate încercările de a lua cu asalt orașul încheindu-se cu un eșec.

În iulie, forțele rusești au ajuns la periferia orașului Rodinske, la nord de Pokrovsk, unde se dau în continuare lupte pentru o mare mină de cărbune, considerată esențoală pentru controlul căilor de acces și de ieșire din oraș.

Deocamdată, liniile ucrainene din jurul Pokrovskului rămân în mare parte stabile, amenințarea avânduși originea mai degrabă în atacurile dronelor rusești asupra drumurilor de intrare și ieșire din oraș.

Mai la nord, cea mai îngrijorătoare ofensivă a forțelor ruse a fost efectuată în apropierea orașului Dobropillia, o evoluție care a suscitat îngrijorări cu privire la situația apărării ucrainene.

Înaintând în grupuri mici, sute de infanteriști ruși au străpuns pozițiile defensive cu efective reduse și s-au revărsat adânc în spatele liniilor ucrainene, unele grupuri ajungând până la 15-20 de kilometri dincolo de liniile defensive și de drumul Kramatorsk-Dobropillia.

După ce amploarea infiltrării a devenit cunoscută, unele dintre cele mai puternice unități ale Ucrainei, inclusiv batalioane ale Brigăzii 93 Mecanizate și ale Corpului Azov, au fost trimise pentru a limita breșa.

Până la sfârșitul lunii august, cea mai mare parte a zonei infiltrate inițial de trupele rusești a fost curățată, iar frontul stabilizat.

Între timp, în sectorul sud-vestic al regiunii Donețk, forțele rusești au avansat în câmp deschis, la sud de satul Novopavlivka, într-o zonă străbătută de râuri și fără centre populate majore în jurul cărora să poată fi organizată o apărare.

La începutul lunii septembrie, forțele ruse au ajuns la granița regiunii, care se întinde de-a lungul barierei naturale reprezentate de râul Vovcea.

Într-un mic sector, pentru prima dată de la începutul războiului de amploare, trupele rusești au stabilit poziții în regiunea vecină Dnipropetrovsk.

O altă zonă a liniei frontului care s-a reaprins după ce fusese relativ stabilă este axa Kupiansk-Liman, care acoperă teritoriul dintre nordul regiunii Donețk și estul regiunii Harkov, eliberat în contraofensivele ucrainene cu aproape trei ani în urmă.

În luna august, forțele rusești au cucerit o mare parte din Pădurea Serebrianski, o zonă împădurită densă la est de Lîman, apropiindu-se totodată la 10 kilometri de râul Siverski Doneț, amenințând să izoleze orașul dinspre vest.

Între timp, apărarea de către Ucraina a orașului Kupiansk, cândva eliberat, a fost, de asemenea, în pericol grav din cauza avansurilor reușite ale Rusiei la vest de râul Oskil, combinate cu operațiuni de infiltrare în zona urbană.

Într-un moment favorabil pentru Kiev, ofensiva transfrontalieră a Rusiei asupra regiunii Sumî, care avansa într-un ritm îngrijorător la sfârșitul lunii mai și amenința să aducă capitala regională în raza de acțiune a dronelor, a stagnat complet, forțele ucrainene recuperând câteva sate.

Principalele probleme ale Ucrainei

O analiză a tiparelo câștigurilor Rusiei reflectă dificultățile Ucrainei de a menține un nivel ridicat de coeziune și eficiență în luptă pe linia frontului, a declarat pentru Kyiv Independent Emil Kastehelmi, membru al Black Bird Group, un colectiv finlandez de informații și analiză open source.

„Ucrainenii au o problemă în a răspunde realmente puternic la o criză emergentă”, a apreciat el.

„Trebuie să-și mute unitățile dintr-o direcție în alta; nu au o rezervă mare pentru a putea  plasa un număr mare de trupe de rezervă într-o anumită direcție.”

Tacticile rusești

Pe linia frontului, în timpul verii, forțele rusești au eliminat aproape complet tentativele de atacuri cu blindate, din cauza vulnerabilității vehiculelor mari la atacurile cu drone pe un câmp de luptă care devine din ce în ce mai transparent.

În schimb, Moscova a acționat pentru a-și extinde și rafina tacticile axate pe infanterie, construite în jurul unor mici grupuri de asalt trimise unul după altul, adesea susținute de motociclete și alte vehicule ușoare cu capacitate mare de manevră.

Obiectivele principale ale acestor grupuri sunt adesea misiuni de infiltrare: scopul fiind de a ocoli prima linie de apărare a Ucrainei și de a avansa mai departe, atacând echipele ucrainene de drone și mortare și creând haos generalizat în spatele frontului.

Această abordare, deși s-a soldat cu pierderi mari, a fost principalul motiv care a dus la penetrarea profundă a liniilor ucrainene în apropiere de Dobropillia.

„Puteți spune cu siguranță că au succes cu această tactică”, a declarat Dmitro Jluktenko, un operator de drone ucrainean care activează în sectorul Pokrovsk.

„Pierd mulți oameni în tot acest proces, dar dacă ar face-o cu atacuri mecanizate de amploare, atunci pierderile lor ar fi încă și mai mari.”

Între timp, apărarea Ucrainei este definită de o acoperire a liniei frontului cu drone de recunoaștere și atac, pe de o parte, în contrapondere cu un deficit important de infanterie în primă linie, pe de altă parte.

„Avem o componentă de drone fără pilot foarte puternică în această zonă (Pokrovsk, grupuri eficiente de atac cu drone distrugând inamicul la scară industrială, având un impact incredibil de mare”.

„Totuși, nu există suficientă infanterie ucraineană. Linia de contact este foarte rară, de fapt, nu este chiar o linie de contact, ci mai degrabă o zonă de contact”, a explicat el.

De fapt, punctele slabe ale apărării Ucrainei sunt principalul motiv al câștigurilor Rusiei în timpul verii.

„Aspectul resurselor umane este într-adevăr factorul critic care dă seama de natura luptei în acest moment”, a spus analistul Lee.

„Dacă Ucraina ar fi avut suficientă infanterie, probabil ar lupta într-un mod diferit și, în cele din urmă, nu cred că Rusia ar avansa.”

Pe lângă câștigurile rusești, vara a fost marcată și de mai multe contraatacuri ucrainene reușite, adesea conduse de unități ale Forțelor de Asalt ale Ucrainei, o nouă ramură a Forțelor Armate înființată de comandantul șef al armatei, Oleksandr Sîrski, pe 18 august.

În primele zile ale lunii septembrie, Regimentul 425 de Asalt al Ucrainei (Skelia), a raportat că a curățat forțele rusești din două sate din jurul Pokrovskului: Novoekonomicine și Udacine.

Însă, deși micile succese ar putea îmbunătăți moralul, există un motiv pentru care Ucraina trebuie să își mențină postura defensivă strategică generală, a punctat Jluktenko, operatorul de drone.

„Ne este foarte dificil să desfășurăm orice fel de acțiune ofensivă, întrucât avem o doctrină militară mai centrată pe om”, a spus el.

„Nu funcționează așa cu rușii. Ei continuă să moară, unul câte unul, în același loc.”

A trecut perioada cea mai grea?

Deși propriu-zis sezonul de vară s-a terminat, campania ofensivă a Rusiei continuă, chiar escaladând, la începutul toamnei.

Spre sfârșitul lunii august, unități rusești întărite în luptă, inclusiv Brigăzile 155 și 40 Infanterie Navală, au fost redistribuite pe frontul de la Pokrovsk.

„Știm că rușii și-au mutat unitățile, de exemplu, din regiunile Sumî și Herson, în regiunea Donețk”, a declarat Kastehelmi.

„Evident, se pregătesc pentru alte ofensive și o fac fără a face o pauză operațională prea mare.”

În aceeași perioadă a anului trecut, câștigurile lunare ale Rusiei au continuat să crească în toamnă, atingând un vârf în noiembrie, când liniile ucrainene din sudul regiunii Donețk au cedat sub presiune, iar forțele rusești au avansat 5-10 kilometri într-o zi în unele zone.

Însă, oricât de sumbre ar fi ultimele evoluții din prima linie, controlul efectiv al Ucrainei asupra zonei gri prin intermediul unităților sale de top înseamnă că forțele rusești probabil nu vor putea transforma câștigurile într-un colaps ucrainean important.

„Întrebarea este dacă vor putea realiza o descoperire operațională, dacă va exista sau nu o prăbușire a liniilor”, a spus Lee.

„Nu am văzut așa ceva până acum, iar părerea mea este că, în majoritatea cazurilor, tacticile de infiltrare vor duce probabil doar la progrese tactice de partea Rusiei.”

În cele din urmă, cât timp va putea continua războiul în această formă va depinde probabil de capacitatea statului rus de a continua recrutarea la scară largă a soldaților contractuali disponibili.

Deocamdată, cifrele de recrutare lunară ale Moscovei rămân la un nivel constant de 35.000, a declarat pe 7 septembrie adjunctul șefului serviciilor secrete militare ucrainene, Vadim Skibitski.

„Cred că acest lucru nu este deloc sustenabil pentru ei, dar din moment ce scopul războiului lor este și de a curăța Rusia de diverse elemente, cum ar fi cele slab socializate, atunci poate fi chiar benefic pentru ei”, a reflectat Jluktenko.

„Dar pentru noi este tragic pentru că este inuman, o pierdere uriașă de vieți omenești.”