Limba română-limba de stat a Republicii Moldova. O amintire între Paris şi Gura Căinarului

Curtea Constituţională din Republica Moldova a decis că limba română şi cea moldovenească sunt identice. „E prea straşnic!” sau despre cum era să-l piardă Parisul pe Ghenadie Popescu.

Curtea Constituţională din Republica Moldova a decis că limba română şi cea moldovenească sunt identice. Mă bucur sub formă de amintire.

Era în octombrie 2009, la Paris. Ghenadie Popescu primise o rezidenţă de creaţie din partea „Frasq -La rencontre de la performance”, un festival internaţional dedicat practicilor contemporane de performance, instalaţii, happening, intervenţii în peisaj. Ghenadie Popescu ştiţi cine e: cel care a împins o mămăligă uriaşă între Chişinău şi Iaşi. S-a rostogolit apoi cu bicicleta de la Chişinău la Nisa. Şi cu roaba de la Naslavcea la Giurgiuleşti. Ghenadie Popescu, sculptorul de mămăligă, dandy în costum de rafie.

În 2009 l-am ajutat, prin ICR, să obţină viza de Franţa şi m-am dus să-i văd performanţa artistică la spaţiul Le Générateur.  Am stat la taifas. Parisul nu era un capăt de ...ţară, ca pentru Brâncuşi. Parisul putea fi un ceaun strivitor, o fiertură care sau îţi tăia pofta de mâncare sau îţi schimba gustul, pe vecie.

Ghenadie Popescu (FOTO frasq.com) obişnuia să stea într-un picior. Strategia lui concretă ca să iasă deasupra supei, călduţe. „Dacă sunt confortabil, deja mă simt inconfortabil”. Tot ce i se întîmpla la Paris, avea un fel de noimă simplă, palpabilă, cu miez la vedere. Prietenia cu japoneaza Tsuneko Taniuchi, artistă invitată ca şi dînsul, pe care a  ajutat-o să-şi facă mobila pentru instalaţie. „E un fel de bunică de la Agapia, care se uită serios la oameni”. Nu şi-au vorbit în nicio limbă, nicio trebuinţă. Japoneza de peste 50 de ani  îl fascinează prin „forma pe care o ocupă în spaţiu, prin felul cum se uită la mine, de jos în sus”.

Ghenadie Popescu s-a plimbat şi s-a tot plimbat prin Paris. Pînă într-o zi când Parisul era să-l piardă. „E prea straşnic!”. La Paris privirile sunt verticale, orizontale, ca nişte raze laser, ca nişte săbii invizibile. Parisul striveşte, taie suflul şi sufletul. Într-o dimineaţă, Ghenadie Popescu s-a despresurat de vrajă, nu s-a mai căinat. El e de la Gura Căinarului, raionul Floreşti. Într-o dimineaţă, pe lîngă Invalizi, a văzut nişte căluţi şi măgăruşi, scoşi de stăpînul lor să plimbe copiii şi turiştii prin parcuri. 5 euro 15 minute. Ghenadie Popescu s-a luat de urma căluţilor. A înconjurat parcul, s-a ţinut după coada lor pe alei, de trei ori, de cinci, de zece ori. Pînă când a amurgit şi stăpînul i-a tras către grajduri.  „Mirosul lor, crud, biologic, m-a salvat. Parisul e vecin cu Gura Căinarului.”

Lui Ghenadie Popescu i-a apărut în 2008 un concentrat de poezie în trei limbi, franceză, engleză şi română. „Cronicile lui Popescu” se citesc aşa cum se lasă citit şi omul, simplu, cu miez la vedere. Miezul plin e în limba română.

 „Acţiune pe tăcute. Am mîncat 4 bucăţele de pîine în faţa catedralei Notre Dame. Cerul s-a acoperit cu nori grei. Fulgeră. Lumea dansează pe malul Senei.”

Performance Ghenadie Popescu - 4+2, next - 23 februarie 2012, Salonul de Proiecte from Salonul de Proiecte on Vimeo.