Lidershipul şi pleonasmele

Modul în care oamenii îşi aleg liderii, modul în care organizaţiile îşi numesc liderii e foarte particular. Câteodată criteriile par de neînţeles. Modul de alegere depinde de multe lucruri: de structurile decizionale, de modelele decizionale, de normele moştenite, împământenite, de valorile celor implicaţi şi de aspiraţiile lor.

Asta - pe deoparte.

Pentru că de cealaltă parte este liderul.

Cel care se angrenează în acest proces, se lasă ales sau se doreşte ales, încearcă să răspundă aşteptărilor sau încearcă să-i convingă şi să-i influenţeze pe ceilalţi în privinţa viziunii şi credinţelor sale şi a metodelor pe care el le considera bune în situaţia în care se află.

În funcţie de liderii pe care-i are, compania are mai mult sau mai puţin succes, o societate este mai coerenta, sănătoasa şi puternică asigurând generaţiilor viitoare bunăstare şi protecţie.

Dacă ne uităm în lumea afacerilor, găsim companii care se dezvoltă de sute de ani, deşi fondatorul şi liderul iniţial nu mai există demult, şi totuşi, acestea rezistă, se dezvoltă, oferă locuri de muncă, devin sursă de bunăstare şi de învăţare pentru oamenii care vin în acea companie zi de zi pentru a produce plusvaloare.

Acest tip de companii sunt o bună sursă de studiu şi de inspiraţie pentru ca, deşi nu sunt perfecte, au creat de-a lungul timpului o cultură organizaţională în care oamenii se simt motivaţi să contribuie şi sa aducă alături de ei alţi oameni care să întărească aceste rezultate.

Indiferent unde acţionează aceste companii pe planetă, pentru că sunt locul în care oamenii vin în fiecare zi pentru a câştiga bunăstarea familiilor lor, ele reprezintă un soi de oglindă la scară mai mica a societăţii în care sunt, şi influenţează şi mediul în care oamenii se întorc după ce-şi termină ziua de muncă.

Naţia americană, competitivă şi pragmatică, a născut companii competitive şi pragmatice care pe măsură ce au devenit globale, au adus o doză importantă de competitivitate şi de pragmatism în ţările în care acţionează.

Filozofia francezilor este una mai orientată către colectivism şi nu este o surpriză că acesta dezvoltă tot felul de programe de protecţie socială pentru angajaţii lor, ţin cont de sindicate şi sunt orientate către a dezvolta cariere profesionale pe termen lung.

Naţia germană, purtând cu ea diverse lecţii ale istoriei, a dat economiei globale companii în care rigoarea, măsurătorile de tot felul şi relaţiile între oameni corecte şi mai stricte fac să le recunoşti în orice fel de comunitate.

Toate aceste companii, cu istoricul lor economic şi purtând amprenta culturilor de origine au poposit şi în România şi-au influenţat, în mic, comunităţile locale în care au făcut investiţii şi-au creat locuri de muncă. Şi aceste companii au nevoie de lideri pe care, desigur, i-au format şi i-au antrenat pentru a conserva un stil de muncă ce le-a adus succesul în toţi anii lor de la creaţie şi până azi.

Dacă privim la companiile neaoş româneşti şi la felul în care acestea au avut succes, dacă punem în oglindă acest succes cu felul în care funcţionează societatea românească în ansamblul său, nu prea e lucru de mirare că cei care au reuşit şi s-au îmbogăţit sunt o copie destul de fidelă a ceea ce vedem în mediul politic, la televizor.

Cei ce au făcut marile afaceri în România, cel puţin din ce aflăm din ziare, au o relaţie destul de dubioasă cu statul român şi liderii acestuia.

Desigur, această frază este o generalizare la care foarte mulţi antreprenor români, cinstiţi, care au urmat toate regulile posibile au dreptul să se revolte şi să mă contrazică.

Numai că cei care mă vor contrazice sunt în marea majoritate în eşalonul companiilor mici, cel mult mijlocii, animaţi de a avea propriul business pentru un stil de viaţă care să le ofere şi satisfacţie, nu numai muncă.

Cei ce au făcut marile afaceri în România, cel puţin din ce aflăm din ziare, au o relaţie destul de dubioasă cu statul român şi liderii acestuia. Seamănă firmele româneşti, ca stil de muncă, stil de conducere cu ce vedem la nivelul conducerii societăţii? Regăsim în firmele româneşti acel „pe mine sa nu mă contrazici niciodată?“ pe care l-am auzit şi din gura unui lider politic? În multe, da!

Că între economic şi politic într-o societate este o legătură foarte strânsa este evident. Nu doar în România, ci oriunde pe mapamond.

Politicienii au nevoie de bani pentru a-şi finanţa campaniile, iar cei ce sprijină asta economic vor dori la un moment dat să-şi recupereze investiţia.

Politicienii sunt liderii noştri în societate, cei ce finanţează politicul sunt şi liderii anumitor companii (pe lângă alte surse), companii care oferă locuri de muncă şi care influenţează un număr mult mai mare de oameni decât numărul angajaţilor lor. Aceştia sunt astfel multiplicatori ai unor credinţe, valori şi comportamente pe care le vedem apoi în comunităţile în care oamenii devin cumva captivi din cauza acestui cerc vicios al legăturii între economic şi politic.

Îmi veţi spune că nu toate companiile româneşti finanţează politicul. Este foarte adevărat.

Scopul meu este să atrag atenţia asupra responsabilităţii pe care o au liderii în mediul economic pentru a fi exemple de comportament integru şi nu surse de corupţie şi afaceri oneroase.

Pentru că oamenii care lucrează în companiile lor nu sunt pe altă planetă ci îşi duc viaţa influenţând, la rândul lor, comunitatea în care trăiesc. Stabilesc standarde şi modele de succes pentru copiii lor, discuta acasă, la masa, despre ce văd la patronul lor, ce înseamnă să te descurci şi de ce nu întotdeauna munca pare a conduce la succes.

Am fost martoră de curând la o discuţie dintre un angajat destul de bine poziţionat într-o companie străină.

Eram la o instruire despre valori şi integritate, despre leadership. Şi replica acestuia a fost: „De ce să mă comport eu cât de corect şi integru dacă şeful meu nu o face întotdeauna? De ce să nu mă uit eu la vărul meu care face tot felul de aranjamente şi care pleacă în fiecare weekend la mare şi să-mi doresc să fiu ca el când, dacă mă duc cu soţia la mall în weekend nu prea pot să-mi permit din salariu să-i cumpăr geanta pe care şi-o doreşte?“

Ceea ce vreau să subliniez este că nici nu ne imaginăm de multe ori de impactul comportamentelor noastre atunci când avem o poziţie de lider asupra multor, multor persoane din jurul nostru.

Cum putem însănătoşi societatea şi mediul economic românesc?

Politicienii au reclamă din plin la televizoarele care umplu casele oamenilor cu mesaje care îi confuzează, le alimentează fricile, îndoielile şi le încurajează un comportament care sfidează orice logică.

De ce este mai uşor să pornim de la mediul economic pentru a însănătoşi această ţară?

Pentru că acolo este locul în care oamenii îşi văd rezultatele imediat. Îşi văd condiţiile de muncă zi de zi, au satisfacţia că reuşesc, îşi iau salariul la final de lună şi bonusul la final de an dacă au reuşit să îndeplinească obiectivele, interacţionează cu oameni care îi pot trata cu respect, care au obligaţia de a-i trata cu respect, care îi încurajează să fie punctuali şi riguroşi, care îi încurajează să gândească şi să găsească soluţii. Asta fac companiile competitive, sănătoase, care se preocupa şi de rezultate şi de oamenii lor. Iar aceste companii nu sunt puţine, sunt conduse de oameni antrenaţi să fie lideri integri, antrenaţi să le pese de oamenii lor.

Şi nici aceste companii sunt perfecte, şi aceste companii au încă manageri autoritar, care se comporta de multe ori stupid, egoişti şi individualişti. Însă speranţa vine din faptul că se investeşte în oameni, ca se vorbeşte despre valori şi despre credinţe care să le asigure succesul pe termen lung.

Dacă te duci la dicţionarul online al limbii române, vei găsi pentru „lider“ nu mai puţin de 11 definiţii, mai mult sau mai puţin similare. Sunt două cuvinte care mi-au atras atenţia în aceste definiţii. Liderul este pus în asociere directă cu un partid. Sau liderul este pus în asociere direct cu organizaţie burgheză (adică o companie întreprindere privata, care are un fondator asimilat de-a lungul istoriei unui burghez).

De ce este mai uşor să pornim de la mediul economic pentru a însănătoşi această ţară? Pentru că acolo este locul în care oamenii îşi văd rezultatele imediat.

Mai găsim şi asocierea cu o organizaţie obştească, cu sportul, sau comunitatea. Dar, una peste alta, liderul este cel care stă în frunte şi, mai spune DEX, are o poziţie dominantă. Acest ultim termen este cheia pentru a reuşi să schimbăm ceva în societatea noastră. Să formam lideri puternici, oneşti, integri, iubitori de oameni, păsători de viitor în fiecare organizaţie economică a acestei ţări.

O companie mică sau mare, locală sau multinaţională dacă va avea în poziţiile dominante oameni cu valori puternice, aceştia îşi vor putea influenţa grupul de câteva zeci, sute sau poate mii de oameni pe care îi conduc şi pot deveni multiplicatori de valoare. Şi aceştia la rândul lor îşi vor asuma mai multe în societate aşa cum sunt îndemnaţi să-şi asume mai mult în fiecare zi la locul lor de muncă.

Şi atunci nu vom putea vorbi despre lideri decât în aceşti termeni.

Din acel moment, a vorbi de lider integru va fi un pleonasm. Leadership = integritate.

Din acel moment, a vorbi despre un lider cu valori va deveni un pleonasm. Leadership = valori puternice.

Din acel moment, a vorbit despre un lider asociindu-l cu modestia şi respectul va fi un pleonasm. Leadership = modestie şi respect.

Cum reuşim asta? Să fim fiecare dintre noi un astfel de lider în familia noastră, faţă de copii şi fraţii noştri, faţă de părinţii noştri, sa ne ducem noi, în fiecare zi la serviciu cerând liderilor noştri să fie integri, să demonstreze valori puternice, să ne trateze cu modestie şi respect.

Este un drept şi o datorie pe care o avem pentru a reuşi să facem societatea românească mai puternică.

Notă: PLEONÁSM, pleonasme, s. n. Eroare de exprimare constând în folosirea alăturată a unor cuvinte, expresii, propoziţii etc. care repetă în mod inutil aceeaşi idee. [Pr.: ple-o-] – Din fr. pleonasme.