Liberté, égalité, pensie

Dacă l-ați văzut pe președintele țării, la prima oră, printre piețari sau fermieri, înseamnă că fie sunteți români și ați visat absurd, fie sunteți francezi. Asta pentru că Emmanuel Macron chiar a vizitat cu noaptea-n cap, pe la ora 5.30, o piață și apoi tot ultramatinal un Salon al Agriculturii, atât pentru a afla problemele concetățenilor „care se trezesc foarte devreme“, după cum i-a numit el, cât și pentru a promova proiectul reformei pensiilor, care stârnește supărare și proteste în cascadă, în Franța. Și în ciuda ostilității stârnite de inițiativa menționată, din cauza căreia sindicatele amenință cu paralizarea țării pe 7 martie, Emmanuel Macron are, iată, curajul să o susțină chiar în mijlocul cetățenilor, riscând nu doar pierderi de popularitate, ci și interpelări și gesturi agresive, de care a și avut parte.

Dincolo de îndrăzneală, face impresie discursul fără ocolișuri al liderului de la Elysée în dialogul cu nemulțumiții. „Oamenii ştiu că trebuie să muncească puţin mai mult în medie, toţi, căci în caz contrar, nu vom putea finanţa în mod corespunzător pensiile”, a afirmat preşedintele francez la Rungis, insistând pentru o dezbatere reală în societate cu privire la muncă. „Dacă nu produci bogăţie, nu o poţi distribui”, a explicat Macron, declarându-se convins că reforma care prevede creşterea vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani și a perioadei de cotizare la 43 de ani va aduce un spor de prosperitate țării, în beneficiul general. Înconjurat de agricultorii care i s-au plâns că activitatea lor este epuizantă și greu de prestat la 60 și ceva de ani, liderul francez a spus că înțelege temerile compatrioților, însă îl îngrijorează la fel de mult viitorul economiei și democrației naționale.

Adevărul este că subiectul pensiilor preocupă majoritatea țărilor, nu doar România, unde accentul cade cu prioritate pe pensiile speciale, veșnicul izvor de iritare pentru politicieni și de indignare pentru cetățeni. În bună parte din Occident, vârsta de pensionare a crescut deja, în Germania ajungând la 65 de ani și 10 luni, urmând să urce treptat până la 67 de ani în 2029 (cu excepții restrânse, precum minerii sau cei care au acumulat peste 45 de ani de cotizare). Iar Franța îi calcă încet pe urme. Sigur, se poate obiecta, absolut corect, că nu se compară situația socio-economică a Vestului cu cea de la noi. Numai că nici realitatea noastră de astăzi nu mai e cea de acum câteva decenii. Sistemul public de pensii se confruntă cu un declin demografic accelerat, deci cu contributori tot mai puțini, dar și cu o populație ceva mai longevivă, cu durate mai lungi de plată a pensiilor, iar pe deasupra e asaltat cu favorizări și derogări pentru categorii diverse, așa că, în lipsa unei reordonări, nu are cum să rămână viabil și să asigure pensii decente.

Iar dacă la francezi, ministrul Muncii s-a declarat dispus să accelereze desfiinţarea regimurilor speciale de pensii, o condiție a republicanilor pentru a susține în Senat reforma Macron, la noi, încă se discută felurite variante. Pe de altă parte, există neîncetate porniri parlamentare de a acorda permisiunea pensionărilor anticipate fără penalizare locuitorilor din anumite zone, numai săptămâna aceasta apărând la Senat cinci asemenea propuneri legislative, una deja votată în plen, alta identică succedându-i, iar alte trei intrând în comisiile pentru muncă și buget.

Astfel, senatorii au introdus în lista localităților unde se poate ieși cu doi ani mai repede la pensie municipiul Codlea din județul Brașov, pe motiv că „a fost afectat de poluare timp îndelungat, încă de la înfiinţarea Uzinei «Colorom»", adică de prin 1938, iar localnicii au o speranță de viață scăzută, fiindcă au trăit într-un mediu toxic. Tot de consecințele poluării din Codlea se preocupa și altă inițiativă legislativă ajunsă în plenul Senatului. În schimb, la comisii au avansat proiectele care acordă același drept de pensionare anticipată fără penalizare (adică fără o reducere procentuală a valorii pensiei) localnicilor din Vladimirescu, Arad, Horea, Cicir, Mândruloc, toate din judeţul Arad, Cicârlău, Deseşti, Satulung, Şişeşti, Remetea Chioarului şi Copalnic Mănăştur din judeţul Maramureş și orașului Comănești, din județul Bacău. Argumentul e identic: au suferit de pe urma extracției, prelucrării sau utilizării de amoniac şi derivate, de plumb, sulf, azot, fosfor, zinc, mangan, clor etc., ca și din cauza termocentralei care a funcționat pe bază de cărbune brun.

Trebuie spus că și Guvernul, și Consiliul Economic și Social au încercat să stăvilească aceste elanuri reparatorii, semnalând că „ar institui un tratament discriminatoriu” față de românii din alte colțuri ale țării, motiv pentru care s-ar impune fie acordarea aceluiași drept tuturor cetățenilor afectați de poluarea industrială, ceea ce e exclus, fie aducerea unor buletine eliberate de laboratoare abilitate, care să demonstreze prezența în zonele vizate a unor agenți chimici foarte periculoși ori agenți biologici peste limita admisibilă, astfel încât să se justifice tratamentul preferențial doar pentru localitățile enumerate. Iar CES a adăugat și că nu pot fi invocate condițiile grele de muncă din acele zone, întrucât ele au fost deja reflectate în cuantumul sporurilor salariale ale localnicilor și, implicit, al contribuției la pensie.

Și uite-așa, în vreme ce unii încearcă să-și consolideze sistemul de pensii aducând rigoare, echitate și o oarecare uniformizare a regulilor, alții vin încontinuu cu exceptări. E lesne de ghicit cine va avea parte până la urmă de liberté, égalité, pensie.