Legătura dintre Nicuşor Dan şi MRU

Nicuşor Dan - FOTOEduard Enea

Dacă ai urmărit în ultimii ani încercările sisifice de spargere a monopolului politic deţinut de Sistemul transpartinic, prin venele căruia curge blatul, legătura dintre cei doi îţi sare în ochi. Se poate citi în felul în care Sistemul, când se află în pericol de a fi penetrat, reacţionează pentru că nu tolerează spărgătorii de monopol, ci îi înghite şi anihilează, cu ajutorul victimelor. Cauza: căderea în hybris.

Ca într-o tragedie antică, căderea în hybris este pentru personajele politice, aflate pe val, dificil de gestionat şi de trecut. Parte a tragediei lor politice personale, amestecul de orgoliu, ego, de exces, pierderea simţului realităţii, o alienare care îi conduce inevitabil spre propria recluziune politică pentru că realitatea pare destructurată şi de aici deciziile proaste, contaminate de o înţelegerea deformată. E ca o mare agitată pe care nu o pot trece cu bine, un conflict interior plin de tensiune dramatică.

Momentul de inflexiune, greşeala (hamartia), eroarea lipsită poate de rea intenţie, care va declanşa lanţul de întâmplări, e momentul acela în care nu mai pot gestiona emoţional perspectiva atâtor posibilităţi politice ce par a li se întinde în faţă ca un covor roşu pentru intrarea în Marea lor poveste politică! Momentul e unul cu încărcătură tragică, care întoarce personajul din registrul acţiunilor gândite pentru spargerea monopolului şi îl pune pe şina Sistemului. Presiunea e uriaşă, iar orgoliul e ca un balon tot mai umflat, iar orizontul este astfel obturat. Personajul nu va înţelege/nu va crede că ar putea fi înghiţit de Sistem pentru că el este convins că va păcăli Sistemul. Ironia face că Sistemul nici măcar nu îl terorizează, ci, la început subtil, îi deschide o uşă, doar o crapă, amăgindu-l că, iată!, cum va putea fi el răsplătit cu un loc la masa verde. Doar că, odată ajuns acolo, personajul din tragedia noastră politică nu mai are niciun cuvânt de spus, el doar execută.

Încercările de concentrare de forţe politice care să spargă monopolul sunt relativ recente, începând cu 2012. Procesul acesta necesită timp, resurse, coerenţă şi eficienţă. Aşa cum arată scena politică, cu tot cu scurtcircuitarea produsă de tragedia #Colectiv, este destul de greu ca monopolul să fie spart şi fără ajutorul electoratului. O mare parte din vină o poartă şi electoratul care votează doar jucătorii mari în ciuda faptului că ştie că sunt corupţi, perpetuând astfel Sistemul. La rândul lui, Sistemul se bazează pe inerţia electoratului, pe frica acestuia de a miza pe jucătorii noi, mai mici, dar curaţi. Cu toate acestea, chiar şi în aceste condiţii, au fost momente în care monopolul putea/poate fi spart, fereastra de oportunitate. MRU, spre deosebire de Nicuşor Dan, cu mult mai multă notorietate, putea sparge monopolul politic, însă căderea în hybris l-a aruncat la marginea scenei politice. MRU s-a salvat în ultimul moment, cu ajutorul preşedintelui Iohannis. Momentul ratat al lui 2012 desigur că nu i se poate reproşa în totalitate lui MRU. Jocul dublu al PDL, alegerile din 2012 în care lupta se dădea cu mamutul USL într-o perioadă în electoratul era încă sedus de Marea minciună uselistă, anul 2013 în care s-a ratat crearea unui front comun în condiţiile în care fisurile în USL erau tot mai evidente, incapacitatea de dialog real între forţele politice anti-USL, incapacitatea de dialog a lui MRU. Felul lamentabil în care alegerile europarlamentare din primăvara lui 2014 s-au terminat, atunci când MRU a reuşit să fie înghiţit de propriul orgoliu politic. Căderea în hybris, orgoliul politic, l-a făcut să deschidă prea multe canale de discuţii politice, prea multe planuri, prea hazardate. Momente şi momente pierdute a căror potenţialitate a fost ratată spectaculos. Ieşirea din politica mare şi salvarea acestuia de ultim moment de către preşedintele Iohannis au făcut din MRU lecţia de hybris politic probabil cea mai elocventă: să ai totul în politică şi să ratezi totul.

La fel ca MRU, Nicuşor Dan pare a fi prizonierul tragic al propriului hybris. Ultimele întâmplări politice în care s-a încercat o concentrare a forţelor partidelor mici sunt grăitoare în acest sens. Judecând după declaraţiile lui Ciprian Ciucu, candidatul independent susţinut de M10 la Primăria Bucureşti, am asistat la o lecţie perfectă de orgoliu pe care Nicuşor Dan a dat-o refuzând oferta partidelor mici, vorbim despre M10, Iniţiativa România, Uniunea Creştin Democrată din România (UCDR) şi Mişcarea Liberală (ML), închizându-le uşa în nas. Acestea i-au propus, lui ND şi USB, o alianţă electorală cu liste comune pentru consilii, iar lui Nicuşor Dan, sprijinul pentru candidatura la Primăria Bucureşti.

Răspunsul acestuia a venit prin intermediul televizorului. Nicuşor Dan a declarat în emisiunea lui Florin Negruţiu, 24 de minute, de la Digi24, că, nici mai mult nici mai puţin, el se aşteaptă să fie susţinut de PNL. Mai mult, PNL l-ar retrage pe Ludovic Orban din cursa pentru fotoliul de primar. Nicuşor Dan a declarat ferm că nu este interesat de o alianţă cu forţele mai mici. Cântecul de sirenă al PNL l-a făcut pe Nicuşor Dan să uite de anii în care a pledat pentru ruperea de sistem, cruciada în care a luptat pentru un alt fel de politică. Nicuşor Dan s-a urcat pe procentele cu care se mândreşte pentru că nu are nici un alt argument cu care să justifice noul plan de a fi susţinut de PNL.

Fanaticii vor sări să spună că totul se reduce la procente, că realizările lui Nicuşor Dan (nu le contestă nimeni!) nu sunt de nasul partidelor mici şi că ar fi o prostie să îşi aducă zestrea de procente alături de micile partide. Doar că atunci când aduci astfel de argumente nu faci decât să dai dovadă de cea mai odioasă ipocrizie, de haiducism politic, de duplicitate. Dacă Nicuşor Dan îşi imaginează că le va face figura celor din Cartel şi că îi va păcăli, că va îngenunchea Sistemul de unul singur, se înşală. Sistemul nu acceptă principiali, vizionari, oameni cu idei. Sistemul  îi acceptă pe cei care semnează ce li se pune în faţă, pe cei care acceptă să devină funcţionarii Sistemului, alternativa fiind izolarea. Proiectul de spargere a monopolului este unul extrem de important, atât pe administraţie, cât şi în politică, doar că el nu se poate realiza prin strategii egocentrice. Mişcarea pe care a făcut-o Nicuşor Dan seamănă foarte mult cu ezitările politice ale lui MRU. Tocmai de aceea pare că nici de data asta partidele mici nu vor sparge frontul pentru că întotdeauna se găseşte un dezertor.

Monopolul trebuie spart. Dacă PNL îl va susţine este doar cântecul de sirenă cu care boemul Nicuşor Dan va fi anihilat şi pus la butonieră. Sistemul îl va pune cu botul pe labe. Nicuşor Dan scrie pe site-ul lui că ”Primăria nu mai trebuie să se mulţumească să împartă banii care îi vin la buget, ci trebuie ca, prin investiţiile pe care le face, să atragă noi investiţii private, care să dezvolte oraşul şi prin aceasta să aducă locuri de muncă şi bani mai mulţi la buget”. Vise, astea sunt vise, Cartelul nu va accepta aşa ceva. Pe pagina sa de facebook, Nicuşor Dan scrie că „eu sunt matematician, sondajele corect realizate sunt extrem de relevante. Am lucrat cot la cot cu echipa care a realizat şi care a interpretat rezultatele acestor sondaje!”. Îi reamintim lui Nicuşor Dan că sondajele nu sunt perfecte, ele sunt o poză a momentului în care sunt făcute şi care nu este aceeaşi cu poza în care sunt alegerile în mod efectiv. Noiembrie 2014 e edificator, chiar dacă vorbim despre alt tip de alegeri.

Desigur că posibilitatea ca procentele să coincidă cu rezultatul e foarte mare în ceea ce îl priveşte pe Nicuşor Dan, iar dacă va fi susţinut de PNL, cu atât mai mult. Doar că asta e de fapt capcana: procentele. Căderea în hybris pe care şi-o construieşte meticulos într-un total autism politic. Tot fanaticii vor spune că el va face şi el este interesat doar de administraţie şi nu de politică şi că nu contează cine îl susţine, ceea ce contează fiind doar să câştige. Greşit. Este doar o altă capcană. PNL, încă traumatizat de experienţa USL, îi va folosi pe Nicuşor Dan aşa cum au fost liberalii folosiţi de PSD.  Victima PNL va deveni agresorul, un independent dificil precum Nicuşor Dan i-ar încurca, aşa că totul e pură psihologie politică, calcule pragmatice. Sistemul nu se lasă penetrat de outsideri. Să ne amintim că, după ce a fost salvat de preşedintele Iohannis, MRU a fost umbra acestuia până când a fost scos din politică întorcându-se la SIE. Tot astfel se va întâmpla cu Nicuşor Dan. Îl vom vedea, din când în când, într-o imagine fugară într-o ştire despre Primăria Bucureşti, iar dizidenţele lui vor fi anihilate din faşă. O, dulce-amară cădere în hybris! Corabia lui „un alt fel de a face politică” a fost înghiţită de valurile propriului hybris.