Lăsați limbajul, înțelegeți mesajul

Trăim o realitate cruntă în care victimele violenței ajung să fie tot ele condamnate de societate. Pe principiul „o fi spus ceva copilul”, în aceste cazuri o parte a societății gândește că „o fi făcut sau o fi zis sau s-o fi îmbrăcat cumva fata/femeia”. 

Zilele trecute, o tânără artistă româncă a împărțit țara-n două. A provocat nenumărate dezbateri în social media cu un videoclip controversat mai cu seamă din cauza limbajului puternic. Un mesaj despre abuzatori, dar și despre schimbarea relației de putere dintre bărbat și femeie, în condițiile în care, în zilele noastre, multe femei fie câștigă mai mult decât soții lor, fie întrețin singure o familie. Uneori, ca și în acest caz al videoclipului, mesajul trebuie descoperit în spatele cuvintelor folosite. 

Chiar suntem atât de superficiali, să nu spun pudibonzi, să nu auzim mesajul din spatele unor cuvinte? Anul trecut, potrivit datelor Poliției Române, peste 34.000 de femei și mai bine de 7.300 de copii au fost victime ale violenței domestice.  44 de persoane și-au pierdut viața, iar alte 31 de persoane au fost la un pas de moarte! Cele mai multe sesizări la Poliție au fost în mediul urban, la orașe. 

Cu experiența mea în comunicare publică, sunt sigură că mesajul artistei și-a atins scopul. Cuvintele dure ieșite din gura unei fete au atras atenția și e bine că au provocat dezbateri aprinse. Acum ar trebui să vedem și rezultatele acestor dezbateri. 

De multe ori, românii spun „cu o floare, nu se face primăvară”. Credința mea este că dacă sunt continuate toate eforturile ultimilor ani de prevenire și combatere a violenței domestice, de susținere a femei și familiile lor, de promovare a egalității de șanse între femei și bărbați, primăvara va veni chiar dacă este anunțată de un singur ghiocel – poate cea mai firavă și pură floare din câte există pe pământ. 

Mi-a mai atras atenția în aceste zile un subiect care ia amploare. Din nefericire, există tot felul de „trend-uri” pe rețelele sociale, între care unul este cel al nașterilor acasă. Militez pentru nașterea asistată medical. Sigur că este opțiunea fiecărei mame să aducă pe lume copilul unde și cum dorește, dar sunt convinsă că orice femeie își dorește să elimine orice risc. 

M-a cutremurat știrea venită de la Iași, unde medicii au putut intrat să asiste o gravidă doar după lungi discuții purtate de negociatorii Poliției cu femeia și familia sa. 

Deschid și acest subiect, în paralel cu cel al violenței împotriva femeilor, pentru că îl consider la fel de important și riscant. Am depășit de mult vremurile bunicilor și străbunicilor noștri când viața și vremurile le împingeau pe femei să nască acasă, în condiții improprii. Ce poate face acasă oricine asistă femeia gravidă în cazul unei complicații, a unei hemoragii? Nimic! Doar își pune viața în pericol și ajunge tot pe mâinile medicilor. 

Sigur, ca și în cazul avortului, femeia este liberă să decidă asupra propriului corp după ce se informează complet. Dar de ce să se ajungă în situația disperată de a se pune în balanță a cui viață să fie salvată întâi, a mamei sau a copilului?

Ne confruntăm, ca majoritatea țărilor europene, cu fenomenul o scădere majoră a natalității. În România s-au născut cei mai puțini copii din ultimul secol. Declinul este abrupt, iar până în 2050 specialiștii estimează că vom mai rămâne doar 14 milioane de români. 

Am pledat și pledez în continuare, din poziția de senator, pentru o creștere sănătoasă a natalității care se poate face doar printr-un efort comun, prin educație, consiliere și informare.