
La Kiev echipe de depanare epuizate lucrează non-stop
0Fără electricitate, căldură şi apă: aceasta este realitatea vieţii la Kiev. Gerul face şi mai greu de îndurat distrugerile provocate de război. DW a stat de vorbă cu muncitori chemaţi să repare infrastructura distrusă.

Iarna aceasta sute de blocuri de locuinţe din Kiev au fost transformate în turnuri de beton îngheţat. În urma masivelor atacuri ruseşti cu rachete şi drone asupra sistemului energetic din Ucraina, ele au rămas fără căldură şi curent.
Nu doar angajaţii companiilor energetice fac tot ce pot pentru a aduce înapoi la viaţă clădirile îngheţate, ci şi contractori privaţi, electricieni şi instalatori. Munca lor în beciurile îngheţate este adesea trecută cu vederea, deşi ei sunt foarte solicitaţi.
Este foarte dificil de găsit contractori privaţi în capitala Ucrainei, care să înlocuiască un cablu electric ars în urma unui scurtcircuit sau care să dreneze apa îngheţată din conductele de încălzire. Întregi cartiere nu mai pot fi încălzite cu ajutorul termocentralelor districtuale fiindcă acestea nu mai funcţionează în urma distrugerii unor termocentrale electrice. Oriunde este posibil, instalatori, electricieni, tehnicieni specializaţi în instalaţii sanitare şi de încălzit lucrează fără încetare pentru a reconecta gospodării la sistemele de canalizare, încălzire şi distribuţie a curentului electric.

Muncă nesfârşită, somn puţin
Oleh Karpov conduce o companie de întreţinere a instalaţiilor sanitare şi de încălzit. El şi echipa sa sunt angajaţi de asociaţii de proprietari pentru a menţine sau repune în funcţiune sistemele de apă curentă şi de electricitate din blocurile kievene.
Karpov spune că anul acesta rezistenţa sa şi a oamenilor săi este supusă unui test extrem. Ziua sa de muncă începe la ora 4 sau 5 dimineaţa, când majoritatea locuitorilor dorm încă, şi se încheie după miezul nopţii.
El şi angajaţii săi muncesc practic neîncetat de la începutul lunii ianuarie. Oamenii săi sunt la capătul puterilor şi fizic, şi psihic, dar cu toate astea vin la muncă punctual şi dacă au febră.
"Câteodată reuşim să dormim două sau trei ore. Ieri am ajuns acasă la ora 2:00 şi m-am dus direct la culcare. Nici nu am mai avut putere să mă spăl. La 5:30 a sunat deşteptătorul. Suntem extenuaţi, suntem bolnavi, dar mergem acolo unde este nevoie de noi", a afirmat Karpov. "Ştim că în caz contrar va fi chiar şi mai rău pentru acele clădiri şi pentru oamenii care trăiesc în ele."
În căutare disperată de muncitori
Karpov este veteran de război şi a fost eliberat din armată pe motive medicale. Cei mai mulţi din echipa sa de depanare sunt oameni mai în vârstă. Alţii au fost grav răniţi pe front şi se luptă cu diverse handicapuri fizice.
"Din 25 de muncitori am rămas cu opt. Unii se află acum pe front. Alţii au plecat în străinătate. Oamenii care lucrează pentru companii private nu sunt scutiţi de armată aşa cum sunt angajaţii companiilor de stat sau municipale. Ne confruntăm cu o severă lipsă de personal calificat", a explicat Karpov.
"Am un sudor care are 62 de ani şi un electrician trecut de 60. Apoi am un muncitor care este handicapat grav şi un instalator care este un refugiat intern din teritoriile ocupate de ruşi, care şi el are probleme de sănătate. Tinerii nu vor să facă această muncă, aşa că o facem noi."
Situaţii care le pun viaţa în pericol
Echipele de urgenţă alcătuite din tehnicieni şi electricieni încearcă să lucreze cât mai rapid pentru a putea ajuta cât mai mulţi oameni cu putinţă.

"Nu există personal de urgenţă suficient, aşa că oamenii lucrează câte două sau trei zile fără pauză. Sunt în prag de colaps. Doi muncitori au murit recent de extenuare. Mulţi suferă de extenuare fizică şi psihică sau de degerături", a scris pe Facebook Oleksiy Kucherenko, deputat în Parlament şi fost ministru al Fondului Locativ şi Serviciilor Comunale.
Primarul Kievului, Vitali Kliciko, a confirmat că un montor în vârstă de 60 de ani a murit în ianuarie în timp ce lucra într-un apartament în care fusese chemat. Consiliul municipal are în plan să ofere familiilor muncitorilor care au murit în timp ce efectuau munci în blocuri de locuinţe sau instalaţii comunale o plată unică de 50.000 de hrivne (aproximativ 1000 de euro).
Cea mai dură parte a muncii
În general contractorii privaţi cum este şi Karpov sunt angajaţi să întreţină clădiri administrate de asociaţii de proprietari. Asta înseamnă că ei nu pot cere un preţ mai ridicat pentru munca lor, fiindcă sunt legaţi prin contracte pe termen lung. Iar aceste contracte cuprind un număr de intervenţii, dar nu şi situaţiile extreme provocate de loviturile aeriene ale ruşilor asupra infrastructurii.
"Aşa că preiau şi eu din munca electricienilor sau instalatorilor pentru a-i mai menaja şi a le oferi ocazia să facă o pauză", a declarat el.
Potrivit lui Karpov, partea cea mai grea a muncii nu este extenuarea extremă, reţeaua învechită de conducte sau cablurile arse. Pentru el este lipsa recunoaşterii efortului depus.
"Ei ne acuză că suntem leneşi, ne înjură, sunt agresivi şi aşteaptă de la noi să sfidăm legile fizicii. Într-un bloc cu 300 de apartamente, poate că e o persoană care ne mulţumeşte, în timp ce restul ne acuză că muncim de mântuială. Astfel de situaţii te duc la disperare şi îţi vine să renunţi", a povestit el.
'Trebuie să facem ceva'
Leonid Kulytskyi, în vârstă de 59 de ani, munceşte ca electrician de aproape 30 de ani. Spune că iarna în curs este cea mai grea din întreaga sa carieră. Ajunge acasă doar pentru a dormi câteva ore.
Mulţi locuitori ai Kievului nu au încălzire în apartamentele lor fiindcă termocentralele au fost bombardate, aşa că se folosesc de cele câteva ore în care au curent. Dar instalaţiile electrice nu au fost concepute pentru a rezista la funcţionarea atâtor reşouri şi calorifere electrice simultan.
"De îndată ce există curent, oamenii pornesc totul deodată: boilere, reşouri, aparate de fiert apa. Drept rezultat cablurile, cablările, comutatoarele se topesc. Dar noi trebuie să ieşim şi să mergem să-i ajutăm pe oameni fiindcă îngheaţă în casele lor şi altminteri nu vor mai avea curent deloc. Trebuie să facem ceva pentru ca ei să se poată încălzi cumva", a afirmat Kulytskyi.
În ciuda muncii extenuante el nu se crede un erou. Este pur şi simplu datoria sa faţă de compatrioţi, spune Kulytskyi, al cărui fiu luptă pe front. Soldaţilor ucraineni aflaţi pe front le merge cu mult mai rău, a adăugat el.
"Rusia ne duce la extenuare. Dar noi rezistăm. Îmi fac cât pot de bine munca. Principalul este ca din acest război copiii noştri să iasă vii şi sănătoşi."























































