Jurnal de TIFF: cine l-a ucis pe Don Quijote şi cine i-a omorât pe ceilalţi

Transilvania International Film Festival (TIFF) a început la Cluj vineri, 25 mai, şi se încheie duminică, 3 iunie. TIFF-ul meu personal a început sâmbătă, cu „Sarabanda“, filmul lui Ingmar Bergman. De fapt nici n-a fost o alegere prea complicată, pentru că te poţi „întâlni“ cu Bergman pe toate străzile, mai ales că secţiunea „Close-up“ i-a fost dedicată anul acesta.

Tot sâmbătă am atacat şi secţiunea „Competiţie“, preferata mea. Primul film din competiţie pe care l-am văzut este „Ancora şi speranţa“ („Tierra firme“, regia Carlos Marques-Marcet, Marea Britanie). Este povestea a două femei care formează un cuplu şi, deşi una din ele îşi doreşte cu disperare copii, pentru că simte că nu mai are foarte mult timp la dispoziţie, cealaltă nu crede că ar fi cea mai bună idee. În discuţie intervine şi un prieten comun, care ar putea (sau nu) să fie tatăl copilului lor.

Duminică am continuat cu competiţia, iar seara de film a început cu „Iarna trădării“ („Winter Brothers“, regia Hlynur Palmason, Danemarca-Islanda). Până la ora la care scriu textul, a fost, cred, filmul care mi-a plăcut cel mai mult din festival. Este povestea a doi fraţi care locuiesc într-un sat şi muncesc într-un soi de mină din care se extrage var. Unul din ei produce acasă alcool, pe care îl vinde la lucru, până când ceva va strica complet vieţile celor doi.

Tot duminică am văzut „Casa“ („The Home“, regia Asghar Yousefinejad, Iran), dar şi „Vinovatul“ („The Guilty“, regia Gustav Moller, Danemarca). „Casa“ e povestea morţii unui tată, care şi-a donat trupul unei universităţi, pentru experimentele destinate studenţilor. Fiica lui, care a ieşit de mult timp din viaţa tatălui, se întoarce însă la priveghi şi se opune donării corpului. Decorul întregului film este o casă, totul se petrece aici, casa urmând să rămână moştenire urmaşilor.

„Vinovatul“ spune povestea unui poliţist care lucrează în tură ca centralist la serviciul de urgenţă şi care primeşte un scurt apel al unei femei care tocmai a fost răpită. Întreg filmul prezintă eforturile acestui centralist de a o salva pe femeie chiar din faţa telefonului. M-am uitat la film cu sufletul la gură şi mi-a adus aminte de „Locke“ (cu Tom Hardy).

Săptămâna de TIFF a continuat pentru mine cu alte două filme din competiţie, „Eşafodaj“ („Scaffolding“, regia Matan Yair, Israel-Polonia) şi „Căsătoria“ („The Marriage“, regia Blerta Zeqiri, Kosovo-Albania).

„Eşafodaj“ îl are ca personaj central pe un elev care se pregăteşte să termine liceul şi care se împarte cu greu între mersul la şcoală şi lucratul pe şantierul tatălui său, care are o firmă de construcţii. Tânărul se împrieteneşte în acelaşi timp cu un profesor, care îi arată că poate avea şi o altă viaţă, dacă îşi doreşte. Totuşi, chiar înainte ca această alegere să poată fi făcută, o dramă distruge toate planurile.

„Căsătoria“, în schimb, m-a plictisit, nu neapărat prin poveste, ci prin felul în care regizorul alege să o spună (doi viitori miri mai au două săptămâni până la nuntă, când în peisaj apare fostul iubit al viitorului soţ. Apariţia acestuia le dă peste cap toate planurile).

Un alt film din competiţie pe care l-am urmărit cu maxim interes, mai ales pentru rolul pe care îl face personajul principal, este „Mila“ („Pity“, regia Babis Makridis, Grecia-Polonia). Un avocat a cărui soţie este în comă are parte de un tratament special din partea tuturor cunoscuţilor: vecinele îi fac prăjituri, prietenii se oferă să-l dea cu cremă de plajă pe spate, angajaţii de la curăţătorie îi fac reduceri. El se trezeşte în fiecare dimineaţă plângând şi toate astea îi fac într-un fel tare bine. Ba chiar îşi cumpără şi un costum negru pentru înmormântare, totul până când ceva absolut ieşit din comun se produce.

Am mai văzut zilele trecute un film extrem de aşteptat, cea mai nouă peliculă în regia faimosului Terry Gilliam, cu Adam Driver în rolul principal: „Omul care l-a omorât pe Don Quijote“ („The Man Who Killed Don Quixote“). Pentru fanii lui Gilliam filmul nu mai are nevoie de nicio prezentare, mai ales că regizorul a avut, de-a lungul anilor, mai multe tentative nereuşite de a face filmul.

Ce să nu rataţi

De miercuri seara, la TIFF încep să fie proiectate şi pelicule din cadrul „Zilelor filmului românesc“. De exemplu pe 30 mai, de la orele 19.30 şi 22.15, la Cinema Victoria pot fi urmărite „Nu mă atinge-mă“ (regia Adina Pintilie, „Ursul de Aur“, Berlin, 2018) şi „Charleston“ (regia Andrei Creţulescu).

Citiţi şi:

TIFF, concediul cu filme