Jokerul din Teheran - cum transformă Iranul costurile în armă globală
0Au trecut 14 zile de la începutul războiului din Iran. Undeva, într-un birou cu ferestre largi din clădirea Pentagonului, Wahsington, D.C. cineva deschide un fișier Excel, în care apar coloane cu costuri pe zile, linii cu scenarii de escaladare, celule care înmulțesc automat prețul dronelor iraniene cu numărul de interceptări estimate. Pe masă se află și o prezentare cu proiecția prețului petrolului în următoarele săptămâni.
Așa arată războiul. Începe cu o hartă și se termină cu o foaie de calcul.
Orice război devine, mai devreme sau mai târziu, o ecuație a costurilor. Costul munițiilor, costul apărării antiaeriene, costul protejării bazelor, costul narativului public, costul vulnerabilității energetice și costul reputațional.
Această ecuație nu respectă logica victoriei militare. O țară poate câștiga fiecare bătălie și totuși poate pierde războiul. Avem exemplul concret în Afganistan. Statele Unite au câștigat războiul fără drept de apel dar nu au putut menține redutele câștigate, costurile au fost prea mari.
Conflictul cu Iranul este, în această privință, un caz de manual. Nu pentru că Iranul ar fi invincibil, că nu este. Ci pentru că structura lui financiară, energetică și strategică produce exact tipul de costuri în cascadă pe care marile puteri le subestimează sistematic și le plătesc dureros, pe termen lung.
Costurile războiului
Costul unitar al unei drone Shahed-1361, estimat de analiștii IISS și confirmat parțial de documente capturate pe câmpul de luptă ucrainean, este undeva între 20.000 și 50.000 de dolari. Să aproximăm la 35.000 de dolari per dronă.
O rachetă interceptoare Patriot PAC-32, produsă de Raytheon și achiziționată de armata americană, costă aproximativ patru milioane de dolari bucata, conform rapoartelor Biroului de Analiză Bugetară al Congresului. Raportul este de peste 100 la 1 în favoarea atacatorului. Cu alte cuvinte: Iranul trimite o dronă de 35.000 de dolari iar SUA, Israel sau statele din golf cheltuie patru milioane pentru a o opri. Dacă Iranul trimite o sută de drone într-o noapte, ceea ce face relativ frecvent, apărarea cheltuie 400 de milioane doar să treacă noaptea. Au și Statele Unite și Israelul drone ieftine, dar Iranului nu i pasă așa mult de distrugerile civile sau de costul vieților omenești.
Dronele sunt doar începutul facturii. Operarea unui singur grup de atac al portavioanelor americane (portavion + distrugătoare + submarine + aviație) costă în jur de 6,5 milioane de dolari pe zi, conform estimărilor CSIS. Două grupuri de atac desfășurate în Golful Persic și Marea Arabiei în primele săptămâni ale conflictului au însemnat peste 13 milioane de dolari pe zi doar ca amenințarea să fie credibilă. Înainte ca o singură rachetă să fi fost lansată.
Rachetele de croazieră Tomahawk folosite în primele valuri de lovituri, sute, conform rapoartelor, costă 1,87 milioane3 de dolari bucata conform Congressional Research Service. Rachetele interceptoare SM-34, folosite împotriva rachetelor iraniene Shahab și Emad lansate în retorsiune, costă între 10 și 27 de milioane de dolari fiecare, potrivit acelorași surse bugetare ale Congresului.
La acestea se adaugă costul prezenței permanente în regiune. Menținerea bazelor americane 5din Qatar, Bahrain, Kuweit, Iordania și Irak costă, conform estimărilor Watson Institute din 2024, aproximativ 40 - 50 de miliarde de dolari pe an, în timp de pace.
Acestea sunt doar costurile americane, nu mai vorbim de statele din Golf și Israel care-și încetinesc economia și au pierderi grele în zona de energie.
Prin Strâmtoarea Hormuz trec zilnic între 17 și 21 de milioane de barili de petrol, reprezentând aproximativ 20-21% din consumul mondial, conform Administrației pentru Informații Energetice a SUA. Nu există rută alternativă la scară necesară. Dacă Hormuzul se închide, nu se închide pentru America. Se închide pentru lume. Și s-a închis.
Fiecare dolar în plus la barilul de petrol înseamnă, conform calculelor FMI6, o creștere a inflației globale de 0,1-0,15 puncte procentuale în următoarele 6-12 luni, dacă trendul se menține.
Un salt de la 70 la 110 de dolari înseamnă o inflație de 1,5 - 2 puncte procentuale pe economiile importatoare.7 Aceasta este costul invizibil al unui război vizibil.
Aceasta este puterea strategică reală a Iranului - nu că poate distruge America sau Israelul, am văzut că nu poate face asta, dar poate face toată lumea să sufere. Iranul nu trebuie să câștige războiul pentru a-l face dureros. Trebuie doar să rămână în picioare destul de mult timp încât nota de plată să fie de nesuportat.
Lecția de istorie
Tentația de a crede că un conflict militar poate fi rapid și eficient din punct de vedere al costurilor nu este nouă. Este una dintre cele mai persistente iluzii ale strategiei. Și istoria recentă conține multe lecții pe această temă.
Când Rusia a invadat Ucraina în februarie 2022, calculul strategic al Kremlinului se baza pe o premisă simplă, rezistența ucraineană va ceda în câteva zile.
Conform estimărilor SIPRI, Rusia cheltuia în 2024 câteva sute de milioane de dolari zilnic pentru a-și finanța operațiunea în Ucraina. Rusia a consumat în primele 12 luni de conflict mai multă muniție de artilerie decât produsese în ultimul deceniu.
Invazia Irakului din 2003 a durat, în faza ei convențională, aproximativ trei săptămâni. Bagdadul a căzut pe 9 aprilie. Costul estimat inițial al operațiunii, prezentat Congresului, era de 50 până la 60 de miliarde de dolari.
Realitatea finală a acestei aritmetici a fost spectaculos de diferită. Costul total al implicării americane în Irak, incluzând operațiunile militare, îngrijirea veteranilor, dobânzile la datoriile contractate și costurile de reconstrucție, a fost estimate de economiștii Joseph Stiglitz și Linda Bilmes, în cartea lor din 2008 The Three Trillion Dollar War, la cel puțin 3.000 de miliarde de dolari. Studii ulterioare ale Watson Institute for International and Public Affairs de la Brown University au calculat costurile la doar 2.100 de miliarde.
După Irak a urmat Afganistanul. Statele Unite au cheltuit, conform rapoartelor Special Inspector General for Afghanistan Reconstruction (SIGAR) și ale Watson Institute, aproximativ 2.300 de miliarde de dolari în două decenii de conflict. Pentagonul a calculat că a cheltuit în medie 300 de milioane de dolari pe zi pe toată durata prezenței sale în Afganistan, pentru un rezultat final care a inclus retragerea haotică din august 2021 și reinstalarea talibanilor la Kabul.
Superioritatea tehnologică absolută a Americii nu s-a putut converti în victorie pentru că adversarul a refuzat să joace după regulile unui joc pe care îl putea pierde.
Să nu uităm elementul final – Jokerul sau jocul cu sumă nulă
Există un moment în filmul lui Christopher Nolan – Batman ”The Dark Knight” în care Joker arde o grămadă de bani. Nu îi dorea. El voia să demonstreze ceva incomprehensibil pentru orice minte rațională - că totul poate să ardă. Că există un tip de actor care nu joacă după regulile unui joc pe care îl poți câștiga sau pierde în termeni convenționali, ci unul care transformă câmpul de joc în ceva inutilizabil. Un actor a cărui logică nu este victoria, ci costul impus adversarului.
Această analogie este o descriere îngrijorătoare a dinamicii pe care loviturile din americano-israeliene au eliberat-o și a omului care acum conduce ce a mai rămas din aparatul de stat iranian.
Noul ayatollah, Mojtaba Khamenei8, a pierdut tot. Soția, ucisă în primele ore ale bombardamentelor, tatăl și posibil unul dintre copii. El a supraviețuit. Și această supraviețuire nu este un avantaj strategic pentru lumea care sperase să îl modereze sau să îl neutralizeze. Este cel mai periculos tip de om cu putere - unul care nu mai are nimic de pierdut și nimic de protejat.
Un alt element periculos este că majoritatea liderilor formali și informali ai Iranului de azi sunt în această poziție. Rezistența devine singura cale de supraviețuire iar distrugerea lumii din jur nu mai pare de neacceptat.
Strategii de la Tel Aviv și Washington au vrut să pedepsească un regim care refuza cu obstinație să renunțe la rolul de power player regional. Dar este posibil să fi creat, în schimb, un precedent și o dinamică pe care nu le mai pot controla, demonstrația că un stat lovit sever poate totuși transforma propria agonie în coșmar sistemic pentru economia mondială. Că există adversari care nu calculează victoria în termeni de supraviețuire proprie, ci în termeni de preț impus adversarului.
1 https://www.csis.org/analysis/calculating-cost-effectiveness-russias-drone-strikes
2 https://insidedefense.com/share/221496
3 https://www.twz.com/sea/what-the-navys-ship-launched-missiles-actually-cost
4 https://www.defenseone.com/threats/2024/04/mideast-missile-duels-have-cost-us-navy-nearly-1b-secretary-says/395791/
5 https://costsofwar.watson.brown.edu/sites/default/files/2025-10/Wider-Middle-East-Costs_Costs-of-War_Bilmes_10.7.25.pdf
6 https://www.bloomberg.com/news/articles/2026-03-06/imf-says-ready-to-help-economies-squeezed-by-mideast-oil-shock
7 https://finance.yahoo.com/news/imf-says-10-oil-rise-064303934.html?guccounter=1&guce_referrer=aHR0cHM6Ly9jbGF1ZGUuYWkv&guce_referrer_sig=AQAAADobewNKUWMOTHvp79kW-VM6Lbu8aLXt6X82Pjxwq9begOgMVnRlDOxsO73J8tX3VaZATZDPTgnxDv79Ex6SibHoVo6hlQtLlCwutULvSmodL7E8DllbF0U2fDCpNTukuT0EFUPChbB3K2siC8Y-HlFisRcyDuweu_Rn5yNRYhHu
8 https://www.nbcnews.com/world/iran/iran-supreme-leader-mojtaba-khamenei-rcna261645
Se încarcă comentariile...
