Între terorism și dreptul la apărare nu poate exista nicio echivalență morală!

A devenit un loc comun să auzim, din toate părțile, că în Israel nu va fi niciodată pace.

Leagănul celor trei religii monoteiste majore, o limbă de pământ în general arid, a fost dintotdeauna, încă din vremurile biblice, un loc al conflictului, al durerii și al morții.

Și totuși, tot de acolo, din acea fâșie de pământ prinsă între mare și deșert, umanitatea a primit, acum mai bine de două mii de ani, cuvinte de dragoste, de iertare, de pace și de speranță. Sunt cuvinte după care și eu și sute de milioane de oameni ca mine, încercăm să ne trăim viețile.

De aceea, ca și creștin-democrat, eu nu pot să scriu despre tragedia din Israel decât în această cheie, a speranței și a dorinței de a avea pace și cred, în mod realist, că pacea este posibilă în Israel.

Numai că pacea, în acest caz, nu poate fi obținută decât prin luptă.

Cum? Eliminând complet organizațiile teroriste care țin ostatici sute de mii de oameni în Palestina și care au ca singur obiectiv nu crearea unui stat palestinian, ci distrugerea poporului evreu și a Israelului.

Cum? Implementând, după ce teroriștii vor fi alungați sau exterminați, soluția celor două state, Israel și Palestina, care au dovedit că pot să coexiste pașnic. Și nu cred că pot fi acuzat de naivitate.

Dovada? De multe ori, în ultimele decenii, au fost perioade, uneori ani de zile, în care aproape că uitam de conflictul mocnit de acolo, până când, mânați ori de propria nebunie criminală, ori de regimurile din Iran sau Rusia teroriștii islamiști se trezeau iarăși, ca un monstru adormit, dărâmând tot ce se construise între timp.

Nu trebuie uitat faptul că Israelul menține infrastructura utilitară în teritoriile palestiniene. Nu trebuie uitat că Uniunea Europeană, ca principal donator, susține societatea civilă palestiniană care vrea pace.

Și nu trebuie uitat faptul că singurul obstacol în calea păcii este terorismul! Nu există alt obstacol, poate cu o singură excepție, despre care voi scrie imediat.

De aceea, pentru a avea pace în Israel, statul evreu trebuie sprijinit în lupta sa contra terorismului care, în cazul Israelului, este și o luptă pentru supraviețuire.

De aceea, în mod obligatoriu, cred că Uniunea Europeană trebuie să evalueze, urgent și realist, modul în care banii pe care îi trimite în Palestina sunt utilizați.

Hamas este o organizație teroristă, clasificată ca atare de UE. Nu de acum, ci de mai mulți ani, pentru motive pe care, dacă unii se prefac a le fi uitat, iată că ne-au fost reamintite recent, când lumea întreagă a asistat cu groază la atacurile teroriste declanșate de Hamas împotriva Israelului - de fapt, împotriva copiilor, a tinerilor, a femeilor și bătrânilor nevinovați, uciși în mod barbar. Paralela cu atrocitățile comise de ruși în Ucraina este inevitabilă...

Era clar că răspunsul Israelului va fi unul dur.

Și totuși, înainte chiar de acest răspuns anticipat al Israelului, statul evreu a fost acuzat, fără motiv, fără dovezi, de fel și fel de atrocități închipuite, care nu au avut loc niciodată. Asta în vreme ce armata israeliană a făcut apel după apel către civili palestinieni să se distanțeze de teroriști.

Și totuși, străzile capitalelor europene au fost invadate, în primă fază, de tot felul de dezaxați care sărbătoreau crimele comise de Hamas împotriva civililor israelieni, iar apoi de alții, printre care și oameni de bine, sau naivi utili, care protestau împotriva posibilului răspuns al Israelului, stat aflat în legitimă apărare.

Mai este de notat și pericolul major al unui nou val de atentate teroriste islamiste în Europa, așa cum am văzut deja în Franța, ceea ce ne arată clar, încă o dată, că Europa are probleme sociale majore pe care a preferat să le ignore vreme de zeci de ani.

Vorbeam la început despre faptul că auzim mereu, ca pe un truism, faptul că în Israel nu poate fi niciodată pace. Ei bine, unii se luptă zi de zi pentru ca aceste cuvinte să rămână adevărate.

Terorismul, așa cum spuneam, este principalul obstacol în calea păcii. Dar mai există unul.

Am fost pur și simplu nu doar șocat, ci pur și simplu scârbit de unii lideri de stânga, și din Anglia și din Franța și din alte locuri, care încercau să creeze cumva o echivalență morală între organizația teroristă Hamas, pe care o susțin, și statul Israelian, care se apără.

Simpatiile stângii europene față de Hamas, precum și ostilitatea ei față de Israel, nu este ceva nou. Ea își are originile în antisemitismul stalinist.

Dar să încerci să creezi echivalențe după ce ai văzut cu ochii tăi atacul mișel și barbar al teroriștilor, după ce ai văzut cu ochii tăi că liniștea și pacea au fost posibile și reale, mi se pare, fără a ne feri de cuvinte, ticăloșie!

Că o fac pentru voturi, că o fac din prostie sau din naivitate, chiar nu mai contează. Tot ce contează, cred eu, este să arătăm clar și ferm cine a distrus și distruge pacea și ce trebuie făcut pentru a elimina această amenințare.

Vom putea face zeci de vizite oficiale în Israel sau Palestina, vom putea organiza sute de dezbateri și la Bruxelles și la Strasbourg și oriunde, dar până când teroriștii nu vor fi eliminați, pacea, într-adevăr, va fi imposibilă.

Ține, desigur, și de palestinienii înșiși să își dorească sa scape de jugul teroriștilor Hamas, ține, evident, și de Israel, dar ține și de noi, de cât putem noi face aici, în Europa, pentru a nu permite unor ticăloși să amestece lucrurile, să creeze confuzie și să legitimeze terorismul.

Stânga are o mare problemă în acest sens, iar ce fac unii dintre liderii ei acum e ca și cum ar spune că Ucraina, în urma atacului mișel și barbar al Rusiei, ar comite atrocități apărându-se.

Asta vrea stânga europeană?

Dacă da, să o spună clar. Și să răspundă pentru asta.