
INTERVIU Principalul purtător de imagine al PL este încă acolo
0
Furtuna în paharul cu apa politichiei de peste Prut a fost bine întreţinută de cei dornici a stopa, fie şi momentan, mersul spre Uniunea Europeană, a landului românesc din stânga Milcovului de azi. Pentru o mai bună înţelegere a celor petrecute în Partidul Liberal/PL am adresat interogaţiile cuvenite unui conaţional care cunoaşte bine interiorul acestei formaţiuni politice. Răspunsurile primite sunt marcate de un echilibru salutar.
Republica Moldova este landul tuturor posibilităţilor. Locul unde: găgăuzii îşi umflă pieptul printr-un lider comparabil cu un primar de comună, din dreapta Prutului, bulgarii s-au trezit şi ei din adormirea ţaristă şi revendică exact ce li s-a transmis să încerce, transnistrenii numără blindatele din coloanele militare ale "pacificatorilor" ruşi, dar nu se aleg cu nimic din tot ceea ce le promite ucraineanul instalat primar general la Tiraspol, iar la Chişinău se joacă... bătuta pe loc, să răsară busuioc.
În arena publică s-a trecut de la aria divorţului, deloc amiabil, în cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană, la aceea a negocierilor ascunse, cu efecte colaterale comparabile cu topirea gheţarilor, de data asta cel afectat fiind Partidul Liberal.
O formaţiune oficial pro-românească, unionistă, dar cu vizibile probleme de gestionare a modului de armonizare a relaţiilor interpersonale, între lideri mai ieri camarazi de încredere, azi ostili şi decişi la atacuri publice uluitoare, amendabile din perspectiva principialităţii ce ar fi trebuit manifestată cu consecvenţă.
Adevărul momentului? Etichetele de comunişti, democraţi, liberal-democraţi şi liberali par a mai fi valabile doar la aşezarea parlamentarilor în sala dedicată şedinţelor legislativului din Chişinău.
În rest, declaraţii bune doar de atras presa, dezvăluiri menite a obţine mai multe voturi, anateme care dezvăluie caractere deloc angelice, conduite politice individuale ieşite total de sub necesara consiliere a pricepuţilor în relaţii publice, care ar tebui să ceară schimbarea profesiunii lor în experţi în relaţii tribale.
Publicistul Dan Nicu a completat gândurile de mai sus, cu opinii bine cântărite.
Sursa conflictului intern din PL
Ca un conaţional care cunoaşte, din proprie experienţă, evoluţia unei formaţiuni politice atinse acum de incredibile... lovituri sub centură, cum explicaţi ceea ce se întâmplă în interiorul Partidului Liberal?
Evenimentele care au loc în Partidul Liberal trebuie privite sub semnul intereselor divergente ale fiecărei componente a fostei AIE, dintre care una are acum o influenţă şi, deci, putere mai mare decât cea a liberalilor.
Mai ales în contextul durelor negocieri pentru instaurarea unui nou cabinet de miniştri.
Atitudinile în PL s-au împărţit între cei care îşi doresc continuarea negocierilor şi votarea unui nou cabinet - chiar dacă va fi condus de fostul premier, actualmente preşedinte al PLDM, Vlad Filat -, şi adepţii unei linii intransigente, în raport cu foştii colegi de guvernare.
După părerea mea, aceasta este sursa conflictului intern din PL, chiar dacă în mediul public s-au enumerat şi alte motive. Acele motive există, însă ele au servit acum mai curând în calitate de pretetext, miza reală a gestului celor peste treizeci de membri constituiţi într-un „comitet de reformare” a partidului fiind situaţia formării noului guvern.
O veritabilă lovitură de... partid
Cum evaluaţi grupul celor care şi-au dorit o altă conducere în fruntea liberalilor?
Mi se pare că este absolut normal şi logic ca în orice partid să existe sau să-şi facă apariţia, la un moment dat, nevoia exprimată de a schimba liderul sau liderii.
În momentul în care PL a luat după sine statutul de “partid al tinerilor”, era evident ca la un moment dat lui Mihai Ghimpu să i se spună: “Vă mulţumim pentru tot, preluăm noi de aici”.
Însă, poate, nu aşa cum s-a făcut: ca o veritabilă lovitură de stat - de partid, în cazul acesta.
A fost un gest teatral şi, oarecum, gratuit, cel de a ieşi la o conferinţă de presă şi de a anunţa “necesitatea de reformare”.
De ce, de exemplu, aceleaşi declaraţii nu au răsunat de la tribuna din incinta Partidului Liberal?
De ce s-a ales tocmai acest moment delicat pentru partid şi pentru şansa menţinerii unei direcţii pro-occidentale a Republicii Moldova?
Slăbirea oricărui partid pro-occidental nu este benefică, iar slăbirea PL, cu atât mai mult. Sunt întrebări la care nu ştiu dacă voi primi răspunsuri mulţumitoare. Să vedem.
Lui Ghimpu nu i se pot nega şi anumite calităţi
Stilul de conducere al liderului liberalilor este principala sursă de nemulţumire a...rebelilor?
Este una dintre surse, însă este mai curând vârful aisbergului, ceea ce se vede din afară.
Mihai Ghimpu are profilul psihologic al unui (dictator) sud-american. Dacă liberalismul are la bază sentimentul libertăţii şi se bazează pe consens, în urma unor dezbateri şi discuţii, omul politic Mihai Ghimpu mai are restanţe la capitolul “înţelegerea dimensiunilor ideologice”, ale partidului pe care îl conduce.
Însă lui Ghimpu nu i se pot nega şi anumite calităţi. Este direct, principial, onest, dedicat.
Păcat că aceste calităţi sunt eclipsate şi de un anumit comportament public, pe care liderul liberalilor îl are, conştient sau inconştient.
E posibil ca dumnealui să creadă că o anumită conduită gestuală sau verbală i-ar aduce un plus de popularitate, în cazul în care se comportă în acest fel în mod conştient. Însă este foarte posibil ca efectul să fie diametral opus celui aşteptat.
Aparent, stilul de conducere al lui Mihai Ghimpu este, într-adevăr, principala sursă de nemulţumire a grupului care a declanşat actualele evenimente.
Dar, dacă este să fim mai atenţi la declaraţiile şi mesajele emise de cei din comitetul reformator şi să încercăm să identificăm baza “aisbergului”, vom observa că ei vorbesc despre intenţia de a evita un scenariu similar celui din 1999, atunci când sub pretextul luptei cu corupţia, a fost demolată guvernarea de centru-dreapta şi s-a instaurat un guvern centrist, care le-a netezit comuniştilor drumul spre puterea pe care au deţinut-o opt ani de zile.
Astfel, reformatorii consideră că rămânerea PL la guvernare ar fi garanţia păstrării orientării pro-occidentale, pro-europene a Republicii Moldova.
Pentru păstrarea şi consolidarea poziţiilor PL la guvernare, reformatorii îşi doresc luarea de măsuri concrete: democratizarea vieţii interne a partidului, schimbarea liderului.
Putem conchide că schimbarea liderului este un mijloc, un instrument, nu un scop, în optica reformatorilor.
Soarta grupului informal
Ce pronostic faceţi privind finalizarea acestui calvar politic?
Membrii PL excluşi din partid, care deţin şi demnităţile de parlamentari sau miniştri, se vor constitui într-un grup informal, care va susţine, după toate probabilităţile condiţionat, instaurarea unui nou guvern condus de Vladimir Filat.
Apoi, nu este exclusă posibilitatea constituirii unei noi formaţiuni politice sau a aderării, in corpore, la una deja existentă, însă nu PLDM sau PDM.
PL îşi păstrează şansele să îşi revină
Sunt posibile acţiuni similare, comparabile, şi în alte formaţiuni politice, de la Chişinău?
Este greu de crezut că în PLDM sau PDM, partide conduse într-o manieră nu mai puţin autoritară decât PL, de către Vladimir Filat şi, dintr-o postură informală, de către Vladimir Plahotniuc, sunt posibile la ora actuală asemenea defectări în masă, ale membrilor marcanţi.
Nu există niciun interes, în condiţiile în care ambele partide îşi aşteaptă reîntoarcerea la guvernare, la controlul instituţiilor statului.
Însă nu trebuie să subestimăm potenţialul “revoluţionar” al nimănui. Până la urmă, dacă şi PL s-a pomenit în această situaţie de sciziune, orice este posibil.
Nu aş vrea să se supraestimeze potenţialul distructiv pe care ultimele evoluţii îl au asupra partidului.
S-au mai întâmplat ieşiri şi despărţiri de “tovarăşi de drum” şi în PL, şi în alte partide din fosta AIE, evenimente mai puţin mediatizate, e drept, dar care nu au fost de natură să dăuneze serios popularităţii partidului.
Principalul purtător pozitiv de imagine al PL, Dorin Chirtoacă, este încă acolo, iar asta înseamnă că partidul îşi păstrează şansele să îşi revină.
Asta cu condiţia ca Mihai Ghimpu să fie mai atent cui încredinţează poziţii de frunte în partid, ca mai apoi să nu-şi presare cenuşă în cap, acuzându-i de toate relele din lume, pe cei pe care tot el i-a adus în înaltele funcţii în care se aflau sau se află.