INTERVIU Jurnalistul Gian Paolo Accardo din Bruxelles: „Belgienilor nu le este frică. Se aşteptau, cumva, să fie următorii pe listă“

0
0
Atentatele din Bruxelles s-au soldat cu cel puţin 31 de morţi şi 198 de răniţi (până la ora publicării)
Atentatele din Bruxelles s-au soldat cu cel puţin 31 de morţi şi 198 de răniţi (până la ora publicării)

Previzibil, pueril, ridicol. Trei adjective care caracterizează foarte bine atentatele comise în Bruxelles în dimineaţa zilei de 22 martie. Arestarea lui Salah Abdeslam a fost pentru occidentali un motiv de prea mare bucurie, de uşurare şi chiar de debarasare de un lest: „l-am prins, în sfârşit“.

Când, de fapt, orice observator al lumii arabe şi al felului lor de a gândi ar fi înţeles că prinderea celui mai căutat terorist din Europa, la el acasă, în cartierul său din Bruxelles, are ceva din duritatea şi fatalitatea acelor mici succese aparente care, de fapt, prevestesc, asemeni unor Casandre, furtuna. Plus tot ceea ce a urmat: Abdeslam este dispus să coopereze, să spună tot… Evident că este dispus să spună tot: ocupaţi fiind, în prostraţie şi admiraţie faţă de ceea ce ar fi trebuit, de fapt, să ne îngrijoreze, atât forţe de ordine, cât şi presa, am neglijat şi am lăsat descoperit un flanc de bun-simţ. Cel al conştientizării faptului că ameninţarea teroristă nu a luat sfârşit, nu se va fi sfârşit niciodată cu atentatele din Bruxelles. El va continua atât timp cât, ipocriţi, cu gura, condamnăm ceea ce se întâmplă şi cu mâinile finanţăm o parte a conflictului din ţările arabe: Siria, Irak. Libia etc. Incapabili să spunem „basta, până aici“, incapabili să terminăm cu acest focar de permanent pericol, ne complacem în aplicarea unor măsuri de securitate ridicole, demonstrative şi ineficace. Dovadă cu atentatele din Paris, din 13 noiembrie, dovadă şi acum, cu atentatele din Bruxelles. Cât va mai fi nevoie să pierdem, în imagine, în frică, în vieţi umane, înainte să luăm adevăratele măsuri de siguranţă? Nu cele care trec prin buzunare, ci cele care trec prin bun-simţ şi responsabilitate pentru destinele europenilor?

Din Bruxelles, un interviu cu Gian Paolo Accardo, jurnalist, director al site-ului multilingv VoxEurop.eu. A lucrat la Courrier International şi la Presseurop.eu.


FOTO rfi.ro

image

Cum a fost posibil acest atentat, într-un Bruxelles deja în stare de alertă?

Nivelul de alertă de la Bruxelles era deja la gradul 3, din cauza operaţiunilor antireroriste de săptămâna trecută, un stadiu inferior nivelului maximal (4), decretat în sfârşit în această dimineaţă. Patrulele militare de pe stradă şi măsurile de securitate prevăzute de acest nivel nu prevedeau, însă, şi controalele sistematice ale persoanelor suspecte. Nu exista nicio politică de securitate la intrarea în aeroportul Bruxelles-National. Exploziile au avut loc la câţiva metri de intrare, în holul destinat plecărilor, un loc care nici el nu este controlat. Accesul la metrou, inclusiv în staţiile situate în imediata apropiere a instituţiilor europene, nu este nici el securizat. Explozia din staţia Maelbeek a avut loc într-un vagon de metrou. 

Care este situaţia acum? Belgienilor le este frică? Dar în comparaţie cu atentatul de la Bataclan, cum resimt ei atentatele de azi?

Guvernul e decretat nivelul de alertă 4. Transporturile publice au fost întrerupte în totalitate la Bruxelles şi parţial în alte oraşe din Belgia. Traficul aerian este întrerupt din şi spre Bruxelles-National. Traficul feroviar internaţional – trenurile spre şi dinspre Paris şi Londra, mai ales – este şi el întrerupt. Controalele la posturile terestre de frontieră sunt întrerupte. La Bruxelles, instituţiile publice au fost evacuate, cetăţenilor li s-a cerut să rămână în casele lor, iar şcolile au fost închise – copiii nu ies de la şcoală dacă părinţii nu vin să îi recupereze. Prim-ministrul Charles Michel a confirmat teza atentatului, fără a face vreo legatură cu arestarea de vineri, 18 martie, a lui Salah Abdeslam, unul dintre autorii presupuşi ai atentatelor din 13 noiembrie 2015, de la  Paris. El a lansat un apel la „unitate, solidaritate şi calm“. Se spune că Iulius Caesar spusese că belgienii sunt „cei mai bravi“ dintre gali: belgienilor nu le este frică, însă tensiunea este palpabilă. În fond, se aşteptau cumva să fie următorii pe listă.

Acum ce va urma, la ce vă aşteptaţi?

După ce a rămas cumva în marginea atentatelor care au lovit în ultimii ani marile capitale europene – Madrid, Londra, Paris– dar furnizând refugiu jihadiştilor şi teroriştilor, Belgia a intrat acum direct în grupul ţărilor care au resimţit pe pielea lor ce înseamnă un atac terorist islamist. Exceptând atacul care a avut loc la muzeul evreiesc din Bruxelles, din 24 mai 2014, în Belgia nu mai avusese loc niciun atac major. Ne putem imagina că măsurile de securitate vor fi întărite, cum a fost cazul în Franţa, după atentatele împotriva redacţiei Charlie Hebdo şi cele din noiembrie trecut. Ministrul de Interne este membru al partidului dreptei naţionaliste flamande N-VA, este partizanul acţiunilor dure, mai rămâne de văzut dacă va cere măsuri de restricţie ale libertăţii personale şi de mişcare, ştiind că belgienii sunt destul de reticenţi la acest tip de limitări.  

Mai multe - Opinii

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite