Întâlnire cu marea actriță a Parisului la mijlocul veacului douăzeci

Acum două săptămâni Radio România Actualități a oferit ascultătorilor săi date din biografia unei mari artiste de teatru european, consacrată de Paris. Așa mi-am dat seama că biografia aparține celebrei Elvira Popescu pe care Parisul a numit-o Regina Comediei.

Fulgurant, memoria mea crepusculară m-a întors în timp și am izbutit să constat cu mândrie și cu nostalgie că în biografia literară și teatrală românească, leagănul Elvirei Popescu, sunt ultimul supraviețuitor care a scris o cronică teatrală a spectacolului „La locomotive” (Locomotiva).

În pauza spectacolului am avut prilejul să o cunosc îndeaproape și să mă bucur de un interviu fermecător.  Elvira Popescu, Regina Comediei Franceze, juca rolul principal în regia dramaturgului de mare succes André Roussin, un savuros scriitor, autor al unei bogate dramaturgii așa zisă de bulevard, dar încărcată de un mare și cuceritor talent.

Elvira Popescu se afla atunci căsătorită cu un foarte bogat conte care, iubind-o, i-a ridicat în mijlocul Parisului cel mai elegant teatru cu numele Marigny. Spectacolul „La Locomotive” o avea, firește, în centrul unei distribuții actoricești de mari artiști însă, din nefericire, în seara în care am văzut spectacolul, regina se afla imobilizată într-un fotoliu, la peste 70 de ani, fiind victima unui accident în urma căruia și-a fracturat un picior.

Însă actrița exploda scenic cu o energie și cu o tinerețe cu adevărat fără bătrânețe încât fiecare tiradă a ei era salutate cu salve furtunoase de aplauze.

Iată acum fragmentul din cronica teatrală apărută în revista „Luceafărul” la întoarcerea mea în țară și cuprinsă în volumul de cronici „Al treilea gong”.

„O pauză întreagă, fiind la pauză, m-a reținut pe scenă alături de ea, după ce primul act îl presărase, de nenumărate ori, ca un semn de prietenie, cu nenumărate replici, și chiar tirade, în românește. Își amintea cu emoție cum a dat examen de intrare la Conservator cu poezia lui Coșbuc La oglindă și a recitat cu o vădită încântare versurile poetului prețuit, mărturisindu-mi cum se odihnește spunând, de asemenea, versuri din Eminescu.

Exigentă și lucidă cu textul lui Roussin îmi destăinuia în același timp ce fericită e să joace seară de seară, luni de zile fără întrerupere, să simtă căldura publicului, căruia i se dăruiește cu tot sufletul.”

P.S. Elvira Popescu a trăit 99 de ani și a fost înmormântată în cimitirul Père-Lachaise, unde sunt înmormântați Brâncuși, Enescu, marii oameni de cultură ai Franței și romancierul Carlos Fuentes, acela care i-a solidarizat pe toți marii scriitori latino-americani din epocă cu Gabriel Garcia Marquez, pe care l-a pus, cum se spune, să stea la mașina de scris și să scrie romanul „Un veac de singurătate”.