Influenţele României în politica Externă a UE: conflictele prelungite şi strategia Belarus

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto Shutterstock
Foto Shutterstock

Este o dezbatere constantă şi la îndemână, un stereotip facil chiar, faptul că România este subordonată UE, că adoptă deciziile celor mari în cadrul Uniunii, când e vorba despre politică externă, securitate şi apărare, că nu stă drept şi nu are propriile idei.

Ba unii chiar aduc, fără discernământ, aş spune eu, exemplul statelor eurosceptice pentru a arăta verticalitatea, eficienţa şi coloana vertebrală. Însă puţină lume remarcă şi realizările României în influenţarea directă a politicii europene, poziţii asumate ulterior la nivel comunitar.

Utilizarea instrumentelor europene pentru un obiectiv naţional: securitatea în Regiunea Extinsă a Mării Negre

Săptămâna trecută a avut loc la Lisabona formatul Gymnich al reuniunii miniştrilor de Externe în care s-au discutat şi invocat două teme majore propuse de către România: tema conflictelor prelungite(îngheţate) din vecinătatea estică a Uniunii, la propunerea ministrului român de Externe(scrisoarea din 19 noiembrie 2020), susţinut de alţi 10 omologi europeni, şi abordarea evenimentelor actuale legate de deturnarea aeronavei din Belarus prin prisma noului "Plan pentru dezvoltarea economică a unui Belarus democratic", lansarea căruia e aşteptat în curând, ca urmare a unei propuneri făcută anul trecut de către preşedintele României, Klaus Iohannis, împreună cu omologii polonez şi lituanian. În perspectiva adoptării Concluziilor Consiliului UE pentru a oferi un ghid pentru statele UE pe acest subiect şi introducerea acestor aspecte, despre conflictele prelungite şi situaţia din Belarus, toate aceste iniţiative se vor regăsi în cadrul documentelor pregătite în perspectiva discuţiilor din Consiliul European din iunie privind relaţiile cu Rusia.

Oricât ar părea de complicat, prin folosirea instrumentarului tipic european, aşa reuşeşte România, într-un subiect de prim interes, ce vizează securitatea în Regiunea Extinsă a Mării Negre, să aducă în prim plan aceste teme şi să promoveze propriile idei în documentele şi poziţiile comune ale Uniunii Europene. Cu instrumentarul potrivit, cu o calitate recunoscută a cunoaşterii şi propunerilor, se poate promova poziţia naţională care să fie îmbrăţişată de tot mai multe state membre, apoi să fie susţinută ca poziţie a Uniunii Europene în ansamblul său. Aşa se face politica externă modernă, cu cunoaştere, atenţie, minuţiozitate, consecvenţă şi încăpăţânare pentru promovarea obiectivelor şi intereselor naţionale.

Este prima oară când România include pe agenda unei reuniuni a miniştrilor de externe europeni un astfel de subiect precum conflictele prelungite. În plus, începe consacrarea conceptului schimbat de conflicte prelungite pentru cele cunoscute îndeobşte drept conflictele îngheţate. Preocuparea ţării noastre este legitimă pentru că aceste conflicte reprezintă o ameninţare majoră a securităţii în Regiunea Extinsă a Mării Negre, la frontiera de est europeană şi euro-atlantică.

Şi poate nu întâmplător, urmare a unei asemenea dezbateri extinse, avem şi primele semnale din partea unor state mai reticente la reacţii din cauza politicilor numite “Russia First”, tradus prin preocuparea de a nu antagoniza Rusia prin politicile dezvoltate. Astfel, deputatul Henning Otte, reprezentantul pentru probleme de apărare al grupului Uniunii Creştin-Democrate / Uniunii Creştin-Sociale (CDU/CSU) din Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului german, a declarat pentru Süddeutsche Zeitung „Cred că este necesară o consolidare substanţială a capacităţilor NATO” în Europa de Est.

Abordarea europeană a conflictelor prelungite după modelul românesc: libera alegere a opţiunilor de către statele independente

Conflictele îngheţate din spaţiul post sovietic îşi au originea la începutul anilor 90, în perioada de dizolvare a Uniunii Sovietice. După Perestroika şi Glasnosti, politicile lui Gorbaciov de reformă şi transparenţă, toate tensiunile din interiorul societăţilor statelor independente au răbufnit, unele susţinute direct de către Rusia pentru a putea lega definitiv teritoriilor spaţiului post-sovietic de metropola rusă. Profitând şi de maxima complicaţie etnică, politica lui Stalin de redesenare a frontierelor statelor unionale, au apărut aceste zone separatiste protejate de trupe ruse, transformate în conflicte îngheţate, dar care se puteau dezgheţa oricând. O formă de ţintuire a 5 din 6 state ale actualului Parteneriat Estic (Belarusul, care a semnat proiectul statului comun cu Rusia, e excepţia) în zona gri, blocându-le opţiunile.

Ministrul Aurescu a realizat o evaluare a situaţiei actuale a conflictelor îngheţate, pe care le defineşte prin conceptul de conflicte prelungite. Într-adevăr, cea de a doua caracteristică se impune deoarece timpul trecut peste aceste politici - structuri politice proto-statale - a dus la schimbări profunde ireversibile, de mai mică sau mai mare amploare, care afectează perspectivele de soluţionare prin prisma noilor realităţi obiective şi sociale create pe teren. Aceste conflicte constituie o ameninţare majoră pentru stabilitatea şi securitatea întregii regiuni, au un grad ridicat de impredictibilitate şi un potenţial destabilizator important. Ele sunt utilizate – o subliniază în prezentare şi Bogdan Aurescu – pentru blocarea capacităţii statelor afectate de a progresa în procesul de reformă, dar şi de a lua decizii strategice pentru propriul viitor, fiindu-le astfel limitată suveranitatea. Este pentru prima dată când văd la nivel oficial legătura dintre conflictele îngheţate/prelungite şi suveranitatea limitată, un concept al lui Leonid Brejnev ce stă la baza proiectului originar de blocare a integrării acestor noi state independente în structurile occidentale, în perioada cât Rusia e slabă, proiect gândit în anii 90 de către Moscova, la apusul Imperiului sovietic.

Şeful diplomaţiei române a susţinut nevoia de identificare a rolului UE de implicare concretă pentru soluţionarea acestor conflicte, în conformitate cu dreptul internaţional, cât şi la creşterea rezilienţei partenerilor din vecinătate afectaţi. El a accentuat importanţa unei abordări integrate şi coerente a conflictelor, pentru ca Uniunea să fie mai relevantă geopolitic în propria vecinătate imediată, aspect esenţial pentru postura de actor global pe care aceasta o vizează. Propunerile româneşti concrete vizează trei paliere de acţiune: politic, economic şi de comunicare strategică.

Avantajele UE şi implicarea directă în conflictele îngheţate, folosind atractivitatea acordurilor de liber schimb

Din punct de vedere politic, este vorba despre implicarea concretă a UE în formatele de negociere din care este parte, relaţia politică cu fiecare din statele afectate, consolidarea Parteneriatului Estic, aprofundarea dimensiunii sale de securitate, în cooperare cu NATO, îmbunătăţirea coordonării UE cu toţi partenerii relevanţi în regiune, precum OSCE, ONU, parteneri internaţionali like-minded, în special SUA. Instrumentarul politic se decantează şi în utilizarea mai bună a instrumentului sancţiunilor legate de aceste conflicte, o mai bună coordonare între Ucraina, Georgia şi R. Moldova, precum şi consolidarea dialogului acestor trei state cu UE în domeniul securităţii şi în aspectele ce privesc reglementarea conflictelor prelungite.

România a propus şi crearea unui format dedicat de dialog care să se concentreze pe modalităţile de a înregistra progrese în soluţionarea conflictelor prelungite şi crearea unui post de Reprezentant Special al UE al cărui mandat să acopere rezilienţa partenerilor din Vecinătatea Estică şi conflictele prelungite din regiunea extinsă a Mării Negre. Pe un asemenea mandat, se ridică şi problema acţiunii în conflictele în care UE nu este parte şi formula de soluţionare a conflictelor şi recuperarea unei asemenea poziţii, de realizat tot prin instrumentarul sprijinului UE pentru statele afectate de conflicte prelungite.

În ceea ce priveşte măsurile economice, şeful diplomaţiei române a pledat pentru valorificarea prevederilor Acordurilor Cuprinzătoare de Liber Schimb încheiate între UE şi partenerii estici, care să fie aplicate şi în regiunile separatiste – prin creşterea atractivităţii pentru reintegrarea regiunilor separatiste în statele cărora le aparţin, sprijin socio-economic al regiunilor afectate de conflicte din partea UE, dar şi utilizarea instrumentelor necesare pentru combaterea efectelor medicale şi economice ale crizei sanitare, care să includă sub aspect umanitar şi populaţia din regiunile separatiste.

De asemenea, în planul comunicării strategice, ministrul Bogdan Aurescu a inclus strategii vizând combaterea dezinformării şi promovarea mai eficientă în rândul publicului a demersurilor concrete de sprijin şi beneficiilor oferite de UE pentru statele afectate de aceste conflicte. Suma lecţiilor învăţate din diferitele conflicte urmează să stea la baza abordării integrate, pe baza dreptului internaţional şi al instrumentelor la dispoziţia UE, cu precădere a atractivităţii sale pentru cetăţenii şi companiile din statele vizate, inclusiv a celor din regiunile separatiste. Tot aşa se va construi atractivitatea zonelor aflate sub controlul autorităţilor legitime faţă de regiunile separatiste.

În ceea ce priveşte Belarusul, adoptarea rapidă de noi sancţiuni, inclusiv de sancţiuni economice, ar trebui dublată de prezentarea publică în cel mai scurt timp a "Planului pentru dezvoltarea economică a unui Belarus democratic", care cuprinde măsurile de sprijin economic din partea UE pentru această ţară în cazul tranziţiei la un regim democratic, plan elaborat de Comisia Europeană la solicitarea Consiliului European, în urma propunerii avansate anul trecut în acest sens de către Preşedintele României, Klaus Iohannis, împreună cu omologii polon şi lituanian. Acesta ar constitui din nou un instrument important şi punct de atracţie pentru opţiunea democratică a cetăţenilor din Belarus. În plus, toate aceste elemente se vor regăsi şi în documentele Consiliului European din iunie, când şefii de state şi de guverne vor discuta relaţia cu Rusia.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite