Infanți contemporani și alte capricii

Traducerile stângace și calcurile inepte după limba engleză au devenit un loc comun, cu precădere în presă, teren fertil de diseminare a malformațiilor lingvistice.

FOTO Arhivă

Recent, la aeroporturile din România, în anunțurile transmise înaintea îmbarcării s-a impus o anomalie cu efect comic: folosirea termenului infanți pentru a-i desemna pe copiii aflați, aproximativ, în primul an de viață. Calc după engleză, limbă în care infant înseamnă bebeluș sau copil mic, acest cuvânt abundă în ridicol în fraze precum: „Se vor îmbarca prioritar pasagerii cu infanți”. Personalului reticent să gândească dicționarul i-ar putea aminti că în limba română substantivul infante se referă la titlul acordat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. Până la o (improbabilă) modificare, pasagerii români vor continua să fie înștiințați că printre ei, așteptând îmbarcarea în avion, se află și câțiva viitori monarhi.

În ultimii ani, cunoaște un remarcabil succes sintagma furtună de zăpadă. Tradusă literal din engleză (snow storm), ea pare deja inevitabilă în româna scrisă, după cum o demonstrează exemplele: „Cel puțin 350 de turiști, salvați după o furtună de zăpadă pe Muntele Everest” (agenție de știri)/ „O furtună puternică de zăpadă a lovit centrul și nord-estul Statelor Unite” (televiziune de știri)/ „Cerul a devenit roz aprins în timpul furtunii de zăpadă de joi seară, în Birmingham”/„Furtună de zăpadă în California” (site-urile unor televiziuni de știri). O publicație oferă un sinonim insolit: „Franța se confruntă cu furtuni de iarnă”. Încercând sa temperăm pornirile furtunoase ale jurnaliștilor, putem observa că banalul substantiv viscol a fost retras din româna curentă din motive ce se pierd în negura confuziei lexicale. Dacă vântul intens care însoțește ninsoarea merită sau nu noul nume atât de generos dăruit poate părea o chestiune de stilistică. Dar recursul la un termen ce redă inadecvat substantivul snow storm, în defavoarea clasicului viscol, este mai degrabă ridicol și poate, de asemenea, produce confuzie.

Un alt caz de cădere în dizgrație îl reprezintă cuvântul apartament, care, în contexte turistice, se vede tot mai des înlocuit cu termenul suită. Potrivit DEX, suită  înseamnă 1. grup de oameni care însoțește un demnitar, un suveran; 2. ciclu de piese cu caracter dansant scrise în aceeași tonalitate, dar contrastante prin caracter și prin mișcare; 3. serie, șir de episoade, de idei etc. Totuși, presa și internetul ignoră aceste sensuri ale substantivului și menționează exemple precum: „Suita este considerată una dintre cele mai confortabile forme de cazare” (site ce propune sugestii pentru amenajarea locuințelor)/ „[...] al șaptelea vagon, care conține două suite de lux, inclusiv una cu o fereastră mare de observare”/ „Suitele, adică camerele premium din această proprietate de lux, costă între 3.000 și 8.000 de dolari (și mai mult) pe noapte[...]” (agenție de știri). Site-ul unui hotel furnizează, suplimentar, un dezacord: „Situat la ultimul etaj, suita oferă peisaje pitorești ale munților Harghita”. Probabil pentru a evita orice neclaritate, site-ul unui alt hotel găsește de cuviință să insiste: „Căldura căminului în apartamentele suită, pentru întreaga familie.”

Mai puțin frecvent, dar la fel de incorect este adjectivul diviziv. Presa îl menționează în exemple precum: „ideologia improprie, divizivă sau antiamericană (site-ul unei televiziuni de știri)”/ „Oleksandr Sîrski, comandantul-șef al forţelor ucrainene, loial lui Zelenski, eficient și diviziv” (cotidian)/ „Brexit a fost un subiect extrem de diviziv atât din punct de vedere politic, cât și social” (site-ul unei alte televiziuni de știri). O pagină de internet care oferă noutăți economice, politice, culturale etc. informează: „Criza a complicat papalitatea deja divizivă a lui Francisc.” Iată alt exemplu, furnizat de o agenție de știri: „După uciderea lui Kirk, analistul politic Matthew Dowd a fost concediat de MSNBC pentru că l-a descris pe activist ca fiind o figură «divizivă» care răspândea «discursuri de ură».” Traducerea corectă a adjectivului divisive este dezbinător, care provoacă diviziuni, discordie.

Alte cuvinte tipice romglezei curente sunt rezilient, respectiv reziliență, deja clasice în exprimarea multora. Calchiate după resilient, respectiv resilience, ele preiau eronat sensul din engleză, deoarece, potrivit DEX, rezilient înseamnă 1. (despre metale, aliaje) rezistent la șoc; 2. (despre fructe) care se deschide brusc. Un site de psihologie afirmă că „persoanele reziliente își conștientizează emoțiile”, o emisiune TV discută despre „reziliența companiilor”, iar o agenție de știri titrează: „De la risc la rezilienţă: Prevenirea incendiilor pentru case, spitale şi şcoli”. Din filele internetului răsar sintagme precum: „economie rezilientă”, „agricultură rezilientă”, „sistem de sănătate rezilient”. Site-ul unei rețele de clinici private publică un articol cu titlul: „Reziliența: cum ne îmbunătățim forța emoțională în fața obstacolelor”, iar pe site-ul unei agenții de știri citim: „MB: În fața «amenințării» rusești, șeful Statului Major al Apărării face apel la «reziliență națională».

În ultimii ani, se remarcă, de asemenea, folosirea prepoziției în cu referire la orașe, înlocuind recursul tradițional la prepoziția la. Este, foarte probabil, o tendință copiată din engleză. Iată câteva exemple: „[...] Care e situația pe Heathrow sau în Berlin” / „Zeci de arestări în Paris și alte orașe” (agenție de știri)/ „Călătorește în Londra cu ajutorul Cardului bancar” / „Nu știi cum să organizezi un City Break în Madrid?”/ „Unde să stai în München: cele mai bune hoteluri și cartiere” (blog-uri de voiaje). Sub influența tot mai intensă a acestei modificări, ne putem imagina retraducerea unei celebre nuvele sub forma „Moartea în Veneţia”.

În limba română se folosesc prepoziția în, respectiv prepoziția la pentru a desemna regiunea sau zona, respectiv localitatea exactă, după cum demonstrează exemplele: „Turneul are loc în Spania, la Madrid”/ „Ei vor călători în Suedia, la Stockholm și Malmö”/ „Lui nu îi place în Germania, mai ales la Berlin”.

O anomalie a ultimelor decenii este copierea inadecvată a adjectivului bold (din construcția bold letters). Exemple: „Elevii au scris prima frază în bold”/ „[...] domnul Vântu și-a înscris numele în zona vizată de paragraful bolduit de mai sus” (agenție de știri). Româna are la dispoziție adjectivul aldin/ă pentru a desemna caracterele sau literele cu contur mai gros decât al literelor obișnuite. Un sinonim este adjectivul gras/ă. Astfel, se pot folosi, în mod corect, construcțiile: „caractere/litere aldine” sau „litere grase”, iar nu formule precum: „litere bolduite”/ „titlu bolduit”.

Nu este rodul fanteziei a ne imagina un viitor apropiat în care unii vorbitori aleg să „se exprime” astfel: „O persoană determinată și cu multă stamină care merge zilnic la clase de fitness pentru exerciții targetate.” Dacă însăși gramatica a ajuns o chestiune de capriciu, iar natura ei se aseamănă cu instabilitatea meteorologică, orice îndemn la respectarea minimelor reguli riscă să devină inutil.