Imposibila alegere pentru guvernul Cîţu: dă afară bugetari sau România devine nefinanţabilă

Suntem în filmul din 2010. Anul 2009 a fost an de alegeri prezidenţiale. Nu s-au luat măsuri de echilibrare bugetară de frica pierderii alegerilor. La fel şi acum. Fostul premier Orban şi fostul ministru de Finanţe Cîţu au ignorat realităţile economice pentru că urmau alegeri. Cîţu visa cai verzi pe pereţi cu creşteri economice fantasmagorice în formă de „V”.

Iar Orban se făcea că plouă, că nu înţelege explicaţiile specialiştilor. Alegerile le-au pierdut, România are datorii uriaşe, iar Orban a fugit de la guvern, ştiind ce va urma. L-a fraierit pe Cîţu să scoată din foc castanele pârjolite de el.

Orban putea să reducă cheltuielile de funcţionare a statului încă din noiembrie 2019. N-a făcut-o. A venit pandemia, care a agravat problemele sistemice ale bugetului României. Cu atât mai mult trebuiau reduse cheltuileile de funcţionare a statului, mai puţin cele din sănătate, pentru a ajuta firmele să supravieţuiască în pandemie.

Ce s-a întâmplat în 2010 ştim. S-au tăiat salariile bugetarilor cu 25%, pentru a convinge FMI să ne dea un împrumut masiv, de 22 miliarde dolari. Ce se va întâmpla anul acesta încă nu ştim.

Execuţia bugetară pe anul 2020

Amplifică dificultăţile bugetului pe 2021. Un deficit bugetar de 9,79%, cu un minus de 102 miliarde lei. Bani ce trebuie returnaţi, indiferent de pandemie. Mai grav, la investiţii s-au cheltuit 33 miliarde lei, cu doar trei miliarde mai mult decât în 2019.

Cheltuielile de personal au fost însă cu 8 miliarde mai mari, asistenţa socială cu 24 miliarde mai mare, comparativ cu 2019. Cum va rezolva guvernul acum aceste discrepanţe, nu se ştie. Vedem doar intervenţia tot mai mare a preşedintelui Iohannis, ceea ce înseamnă că situaţia este cu adevărat imposibilă. De unde să tai, să ajungi cu deficitul la 7%?

Ce spune economistul Mircea Coşea, într-un interviu la Digi24

"Economia nu poate susţine o majorare a punctului de pensie sau a salariilor, astfel ca, în acest an, eu preconizez o îngheţare. Iar îngheţarea ar fi un element pozitiv în actualele situaţii. Mă tem de tăieri, mă tem de reduceri… ”

Cum de nu au ştiut economiştii şi „specialiştii” de marcă ai guvernului Orban că se va ajunge aici? Să ne explice măcar acum. Dacă sunt în stare! Sau n-au fost ascultaţi?

Mircea Coşea:

"Cred că ar fi un element de reuşită al acestui Guvern dacă s-ar abţine de la tăieri şi dacă ar reuşi să menţină situaţia din prezent până la găsirea unor forme adecvate şi raţionale de reformă în sistemul public pentru că zvonurile care circulă acum legate de tăieri masive de personal nu sunt corecte pentru că ele duc la nişte efecte perverse îngrozitoare". „Iar aici ne referim la creşterea numărului de şomeri în economie, la cifra care se anunţă de 400.000 sau 450.000 de funcţionari publici scoşi în afara sferei de activitate înseamnă o agravare a situaţie sociale şi pierderi pentru buget”.

Dacă nu ar spune Mircea Coşea, fost vice prim ministru, poate nu am crede. Totuşi, informaţiile la care are acces Mircea Coşea sunt la un alt nivel, comparativ cu ale noastre.

Dl Coşea spune că „se anunţă” cifra de 400.000 sau 450.000 de funcţionari publici scoşi din sistemul bugetar. Are informaţia din surse credibile? Aritmetic socotind, doar aşa se poate reface echilibrul bugetar.

Mai spune Mircea Coşea: "Spre exemplu reforma administrativ-teritoriala. Acolo se pierd foarte mulţi bani. România are un număr imens de instituţii administrative-teritoriale, 47.000 dacă nu mă înşel, adică primării, consilii şi aşa mai departe care consumă bani fără o activitate explicabilă ca eficienţă".

Cam acelaşi lucru spunea şi Ionel Dancă, pe vremea când era şeful cancelariei premierului Orban:

„Numărul celor angajaţi în sectorul public în noiembrie 2019 era de 1,3-1,4 milioane. E în continuare la acelaşi nivel. …

„Acest obiectiv al restructurării aparatului bugetar şi al reducerii nu numai că este absolut necesar, el va fi făcut. Având în vedere necesarul de cheltuieli bugetare are a crescut enorm ca urmare a cheltuielilor făcute cu criza sanitară şi a cheltuielilor făcute pentru a proteja puterea de cumpărare a românilor, veniturile, toate măsurile de sprijin pe care le-am adoptat în această perioadă, vor reclama în perioada următoare, pentru anul următor, o ajustare a deficitului bugetar care trebuie făcută inclusiv prin restructurarea aparatului bugetar”.

Alexandru Nazare, actualul ministru de Finanţe, a scris pe facebook:

„Bugetul României trebuie să fie orientat către performanţă şi rezultate, cu obiective trainice, care să asigure stabilitatea financiară pe termen lung, atât de necesară după aproape un an de criză”.

Si Consiliul de Administraţie al BNR este sceptic cu privirea la situaţia bugetară in 2021:

„Persistă incertitudini semni­ficative în ceea ce priveşte dimen­siunea şi instrumentele consolidării bugetare din acest an şi în perspectivă, cel puţin până la aprobarea bugetului public pentru 2021, mai ales în condiţiile creşterii ample, posibil peste aşteptări, a deficitului bugetar în 2020.“

Toată această dezbatere şi aceste discuţii prelungite, inclusiv cu preşedintele Iohannis, au o explicaţie clară. Fără un buget pe 2021 conceput să reducă dezechilibrele bugetare, investitorii şi creditorii interni şi externi îşi pierd încrederea că România îşi va putea onora obligaţiile de plata în viitor. După deficite record în anii anteriori, 4,6% din PIB în 2019, 10% în 2020, 7,1% în 2021 (preconizat), România riscă să devină nefinanţabilă. Ratele la împrumuturile anterioare trebuie plătite, plus dobânzi, alte sume trebuie împrumutate anul acesta pentru plata pensiilor şi salariilor bugetare. Cine are încredere să mai investească în România, în aceste condiţii? Plus miile de firme care se închid şi nu vor mai contribui prin taxe şi impozite la bugetul de stat.

Ce se poate reproşa guvernului Orban şi fostului ministru Cîţu: că n-au anticipat că se va ajunge aici. Au trăit în paradigma „wishfull thinking”, impardonabil când e vorba de şefi de guvern şi de miniştri.

Acum plătim cu toţii această alegere de paradigmă. Şi bugetarii care vor fi daţi afară, şi pensionarii care nu-şi mai văd pensiile mărite, şi salariaţii bugetari cărora le îngheaţă veniturile.

Sigur, se poate spune că era acelaşi lucru dacă se începea restructurarea în noiembrie 2019. Nu era acelaşi lucru. Una este să reduci aparatul bugetar în 14-15 luni, şi alta să-l reduci, cu o amplitudine şi mai mare, în 2-3 săptămâni.

Vom vedea cum va primi populaţia, salariaţii, sindicatele, bugetul pe 2021.