Imperturbabilul Crin Antonescu

Cel puţin aiuritoare afirmaţia făcută de dl. Relu Fenechiu în ziua în care a fost condamnat la închisoare că singurul reproş major pe care are a şi-l face e că nu a tratat cu destulă seriozitate procesul în urma căruia ar urma să petreacă viitorii 5 ani din viaţă la închisoare.

E cum nu se poate mai evident că fostului ministru al Transporturilor şi mare sponsor al campaniilor electorale ale PNL conturile bancare mereu în creştere şi tot mai asiguratoare de funcţii în ierarhia partidului, ba chiar şi în aceea a Statului, dar şi de solidarităţi politice purulente, i-au întărit convingerea că totul e o “afacere” şi că justiţia însăşi înseamnă o parte din aceasta. Că balanţa justiţiei e nici mai mult nici mai puţin decât o balanţă de plăţi ce poate fi reechilibrată, influenţată ca la bursă printr-o cumpărare masivă şi intempestivă de acţiuni. Printr-o operaţiune de virament de natură să-i asigure lui, Relu Fenechiu, scăparea.

În mintea sa de fost bişniţar devenit miliardar, pentru Relu Fenechiu ceea ce i s-a întâmplat acum nu e nimic altceva decât consecinţa faptului că a ‘’neglijat” să semneze o dispoziţie de plată ori să dea un ordin nenumăraţilor săi contabili însărcinaţi cu spălarea banilor. Bani ce i-au îngăduit unui personaj demult cunoscut ca uns cu alifii încă şi mai râncede decât uleiurile din transformatoarele uzate vândute drept aparatură de ultimă oră să se iluzioneze că e plăcut mirositor într-o ţară ce s-a dovedit a fi Burkina Faso nu acum, când dl. Fenechiu e trimis acolo unde îi este locul, ci atunci când  respectivului i s-a permis să jure pe Biblie pentru a deveni demnitar de rang înalt. Cu toate că toată lumea ştia că noul ministru nu prezintă minime garanţii de onorabilitate. Şi care ţară se arată  se arată a nu fi Burkina Faso acum, în pofida ruşinii de a fi singura din UE în care un ministru în funcţie se pregăteşte pentru un transfer din întunecoasele culoare ale Ministerului Transporturilor în celulele încă şi mai prost luminate de la Jilava.

Bubele lui Relu Fenechiu, ca şi imposibilitatea tratării lor, îi erau neîndoielnic demult cunoscute premierul Victor Ponta. Dl. Ponta a acceptat totuşi intrarea şi menţinerea în cel de-al doilea “cel mai cinstit guvern” din istoria României a unui individ ce mirosea de la o poştă a justiţiabil doar spre a evita o dispută cu dl. Crin Antonescu, sacrificând în chip iresponsabil interesul ţării pe altarul intereselor alianţei ce trebuia cu orice preţ să ajungă la putere.

 Maladiile acestea îi erau cunoscute şi politicianului cu nume de suavă floare pentru care banii nu au miros. A admis-o el însuşi, cu jumătate de gură, atunci când l-a primit în partid şi i-a rezervat un loc eligibil pe listele parlamentare lui Gigi Becali, cel care acum speră că măcar o studenţie întârziată îl poate scoate, fie şi numai pentru câteva ore, din puşcărie, dacă nenumăraţii lui avocaţi nu au fost în stare să o facă.

Pentru fostul profesor de istorie de pe meleaguri tulcene devenit şef de partid, îndemnul totul pentru front, totul pentru victorie! despre care le vorbea odinioară elevilor săi s-a transformat în lozinca în conformitate cu care orice lege şi rigoare morală sunt suspendate în numele luptei împotriva lui Traian Băsescu şi pentru recompensarea cu posturi a susţinătorilor acesteia. De la demolatorii trecuţi şi prezenţi de instituţii, pe nume Andrei Marga şi Elwis Săftoiu, la securisto-vorbăreţii de genul lui Sorin Roşca-Stănescu.

Condamnarea lui Relu Fenechiu, o condamnare care, cum spuneam, a demonstrat că, totuşi, România nu e Burkina Faso, s-ar fi cuvenit să provoace un seism, o criză de conştiinţă şi de demnitate în PNL. Firesc ar fi fost ca organele de conducere ale partidului să uite de vacanţă şi să se întâlnească în reuniuni de urgenţă. Nu doar pentru a-i găsi un înlocuitor comerciantului de transformatoare arse, ci pentru a-i cere socoteală mai-marelui partidului pentru prea multele-i numiri aberante şi imaginea şifonată, tot mai murdară a formaţiunii lor politice.

Nimic din toate acestea. Fruntaşii penelişti se vor vedea doar luni, dacă nu cumva chiar marţi, şi numai pentru a-i scurta interimatul d-lui Ponta din fruntea Transporturilor, desemnând, din câte se pare, ca titular al portofoliului respectiv un alt personaj cu probleme de contabilitate internă şi asupra căruia planează dubii de moralitate şi de neregularităţi în conturi.

Dl. Crin Antonescu, absent de zile bune din viaţa politică românească, plimbăreţ de plăcere prin Statele Unite, unde nici un politician mai acătării nu îl bagă în seamă, nici măcar nu se va deranja să fie prezent la şedinţă. Convins, poate, că partidul se poate conduce prin telefon şi intervenţii televizate.

Să creadă oare imperturbabilul prezidenţiabil Crin Antonescu că şi România va putea fi condusă între două vacanţe, două exerciţii de retorică, două reprize de somn şi două aberante numiri în funcţie?