Ianukovici o face pe autistul ca să-i prindă bine

Autismul lui Ianukovici sapă o prăpastie uriaşă între el şi cetăţenii ucraineni, iar vizita în China, într-un moment atât de dificil pentru ţară, nu îi va inspira mai multă înţelegere faţă de propriii cetăţeni. E ca şi cum ar vorbi idiomuri diferite, mutual incognoscibile.

Manifestaţiile de la Kiev trezesc un elan pro-democratic în toată Europa de Est. Această mobilizare ideatică de susţinere a ucrainenilor în Moldova şi România este o dovadă a opţiunilor pro-democratice ale populaţiei solidare cu ucrainenii. Ziaristii şi bloggeri scriu la greu. Urmăresc până noaptea târziu şi asta îmi aminteşte de decembrie '89, când ascultam săţios Radio România. Susţinerea de care beneficiază manifestanţii ucraineni îi extrage din logica geopolitică şi-i plasează într-un spaţiu diferit, cel al opţiunii de dezvoltare, nu al fatalismului geopolitic, care tocmai este contestat pe piaţa Maidan de la Kiev.

UE este mai atentă la mutaţiile sociale şi politice din vecinătatea sa estică

Remarc din start că felul în care este mediatizată situaţia de la Kiev este în contrast total cu Moldova în aprilie 2009. Mass media europeană, presa şi televiziunile, cu mici excepţii, au vorbit chiar a doua zi despre complexitatea situaţiei şi despre  provocatorii prezenţi în piaţă, trimişi pentru a provoca decretarea stării de urgenţă (France 2). Alta a fost situaţia pentru Moldova în 2009. A fost nevoie de aproape o saptămână pentru ca presa europeană să publice ceva serios despre represiunile de la Chişinău, timp în care poliţiştii moldoveni işi exersase muşchii şi usaze bastoanele contra manifestanţilor. În plus, ghinionul făcea că instituţiile europene erau în vacanţa de Paşti şi le păsa puţin de Moldova. "Le Figaro" pe atunci a fost singurul ziar care publica o informaţie mai obiectivă, restul posturilor de televiziune europene difuzau imagini cu provocatorii care aruncau pietre asupra clădirii parlamentului. Asta a ramas în imaginarul europeanului în acele zile. Corectarea acestei imagii a fost foarte dificilă. Cu toate acestea, nu pot spune că diplomaţia europeană, pe atunci dirijată de Javier Solana, nu era la curent cu realitatea faptelor de la Chişinău. De fapt, în timp ce telegramele diplomatice ale statelor membre, clasate confidenţiale, şi la care am avut acces atunci,  transmiteau informaţii detaliate şi obiective din piaţa Marii Adunări Naţionale, dl. Solana chema la "abţinere de la violenţă" pur si simplu.  Era, după părerea mea,  şi o problema de voinţă politică de a nu auzi şi vedea realitatea. 

Ucraina are noroc de „gate-keeper“-ii pro-ucraineni din instituţiile UE

O fi oare mai atenţi responsabilii europeni astăzi la ceea ce se întâmplă în Europa de Est? Cu siguranta. Primăvara Arabă a trezit Europa şi a obligat-o să abopte o strategie nouă faţă de ţările arabe, dar şi faţă de importanţa voinţei populaţiilor din vecinatatea europeană. O importanţă majoră o au şi "gate-keeper"-ii pro-ucraineni din instituţiile europene: foşti consilieri speciali sau ambasadori ai UE, astazi căsătoriţi cu ucrainence şi ele foşti consilieri în guvernul Timosenko. Socializarea atât de strânsă între europeni şi ucraineni îşi are şi ea rolul ei, care nu poate fi ignorat. Cert este că o informaţie greşită ar fi fost rapid rectificată de către gate-keeper-ii care sunt influenţi în diplomaţia europeană şi care fixează poziţia oficială de adoptat faţă de un stat.

Toate acestea mă fac să sper că Ucraina va cunoaşte un deznodământ fericit, moderat probabil, dar spre bine. Mai ales când "60% din populaţie este pro-europeană", cum a menţionat-o foarte just Marius Văcărelu pe bloggul său de pe Adevărul. Pe de alta parte, nu poate fi ignorata şi politica de revenire la valorile naţionale ucrainene de care sunt ataşaţi majoritatea cetatenilor şi care îi distanţează de Rusia şi de limba rusă. Astăzi chiar şi ucrainenii rusofoni îşi dau copii în şcoli de limbă ucraineană, pentru că vor să le asigure un loc în viitoarea elită a ţării, care presupune educarea prioritară în limba ucraineana. O alta anecdotă care mă aface să cred că Ucraina nu este gata să se supună pe termen lung intereselor Rusiei este faptul că in perioada sovietică o mulţime de oraşe din Ucraina nu afişau nicio inscripţie în limba rusă. Totul era excluziv în ucraineană. Locuitorii vorbeau doar în ucraineană. Astfel, în timp ce participam la competiţii sportive de baschet, am ramas uimită că ne-au trebuit câteva ore pentru a găsi o cantină (ruseşte Stolovaia), după ce trecusem pe lângă mai multe "[Idaline]", dar ignorând ucraineana, ne-am pus cu toţii foamea-n cui.

De fapt, astăzi ucrainenii de pe Maidan vorbesc un idiom, cel al democraţiei, pe care preşedintele Ianukovici il ignoră, din păcate, aşa că n-are decât să-şi pună şi el pofta-n cui. Ucraina va fi europeana! Dum spiro, spero.