Ianuarie, prima lună a Centenarului

Ne apropiem de sfârşitul lunii ianuarie, prima din Anul Centenarului şi, după cum spuneam şi cu altă ocazie, nu prea văd care ar fi posibilele motive de satisfacţie. 100 de ani de la Marea Unire par să ne găsească mai dezbinaţi ca niciodată.

Dacă până în decembrie 1989 cei mai mulţi români erau uniţi prin şi de ura lor faţă de comunism, faţă de dictatură, faţă de Nicolae Ceauşescu, astăzi nici măcar primejdia reprezentată pentru fiecare dintre noi de autoritarismul de tip Orbán, care se pare că este modelul de guvernare al ţării spre care tinde coaliţia PSD-ALDE, nu dă semne că ar determina în noi o minimă, necesară solidaritate.

Unii se mai lasă păcăliţi, mai cred încă în bunele intenţii ale celor ce au câştigat alegerile din decembrie 2016 cu promisiuni fie nerealiste, fie deliberat mincinoase, încă mai aduc drept argument suma de bani relativ mai mare înscrisă pe fluturaşul de salariu începând cu ianuarie 2017, parcă nebăgând de seamă că pentru banii aceia, teoretic mai mulţi, pot să cumpere pe zi ce trece tot mai puţine lucruri.

Aşa după cum am văzut şi zilele trecute, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la naşterea lui Nicolae Ceauşescu, parcă nici amintirea acestuia nu ne mai stârneşte tuturor aceleaşi sentimente de revoltă. Şi nu vorbesc despre cei mai tineri care nu au trăit vremurile în care frica, foamea, frigul era realităţi la ordinea zilei, ci despre oameni maturi care, prefăcându-se că nu am avea destule cărţi despre Stejarul din Scorniceşti, le neagă şi pe cele existente (ce contează că, de fapt, nici măcar nu au făcut efortul să le citească ?) spunând că  ar fi nesemnificative, din care de afară de tributare modelului de gândire de tipul Cold War şi ar păcătui prin supralicitarea rolului cultului personalităţii. Habar neavând că acesta este, alături de devorarea predecesorului, de deconstruirea mitului acestuia, unul dintre descriptorii fundamentali ai comunismului din ţările socialismului real. Comunism care mai-mai că ar mai vrea să-i dea o şansă.

Însă nu despre stângiştii convinşi ori doar cu fiţe ce mai sunt şi publicişti pe la reviste finanţate de foşti angajaţi ai Securităţii care astăzi, cum altfel?, sunt prosperi oameni de afaceri şi apărători ai legii aş dori să vorbesc în comentariul meu de azi. Ci despre disputele sterile care au marcat prima luna din Anul Centenarului. Adevărul e că politicienilor nici nu le-a păsat cu adevărat de Centenar. Cum nu le pasă nici de Unire, nici de populaţie. Pe care o doresc tot mai supusă, tot mai slab pregătită, mai analfabetă fiindcă doar astfel va putea fi mai uşor de manipulată. Cum altfel am putea percepe modul senin în care cel mai prost, mai necalificat, mai penibil, mai agramat ministru al Educaţiei din 1944 încoace (dl. Liviu Pop le întrece de departe la caracteristici negative şi pe Suzănica Gâdea, şi pe Aneta Spornic, însă tare mi-e teamă că nici  succesorul domniei-sale nu iese din paradigmă) a făcut anunţul potrivit căruia, în urma schimbării sistemului de finanţare al învăţământului secundar, ar urma să dispară 500 de şcoli. Mai bine de 1000, susţin sindicatele. Să fie şi acesta un mod prin care PSD s-a gândit să ducă lupta politică împotriva preşedintelui Iohannis compromiţându-i, în anul Centenarului, proiectul România educată? Nu desfiinţarea şcolilor i-a dat dureri de cap insului aflat în fruntea Educaţiei. Ci inventării unei petiţii on line prin care, chipurile, i s-ar cere rămânerea în fruntea Ministerului.

Miercuri, 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri, nu a fost decât încă o zi liberă pentru majoritatea populaţiei. Atât şi nimic mai mult. Nici politicienii nu au făcut excepţie. Preşedintele Iohannis a luat parte, alături de premierul interimar, Mihai Fifor, la manifestările omagiale din Dealul Patriarhiei, a profitat de ocazie spre a spune câteva cuvinte cu care speră, probabil, să mai recucerească câteva zeci dintre like- urile pierdute prin acceptarea candidaturii la postul de prim-ministru a doamnei Viorica Dăncilă. Aceasta, preşedintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, dl. Liviu Dragnea s-au mulţumit cu nişte mesaje scrise pe facebook în cea mai imposibilă limbă de lemn.

Nimeni, nici unul dintre conducătorii ţării nu s-a deranjat să ajungă la Iaşi, în oraşul Unirii de la 24 ianuarie. Dincolo de nişte susceptibilităţi şi mici orgolii locale ce se cer menajate mai trebuie ţinut cont şi de realitatea că se cuvine mereu subliniată relaţia de condiţionare istorică dintre 24 ianuarie 1859 şi 1 decembrie 1918.

Tot în 24 ianuarie presa internaţională a transmis Mesajul şefilor Comisiei europene îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă în România, de felul în care sunt mutilate în Parlamentul României Legile justiţiei. Au urmat replicile iresponsabile, absolut demente ale preşedinţilor celor două Camere, Dragnea şi Tăriceanu.

Am tot auzit pe la felurite televiziuni, pe tot parcursul lunii ianuarie, cât rău vor să ne facă ungurii, mai precis guvernul de la Budapesta. Cel în fruntea căruia tronează dl. Orbán Viktor, cu care dl. Liviu Dragnea se tot laudă, ori de câte ori are ocazia, că ar fi foarte bun prieten. Ni se tot repetă că autorităţile maghiare au pus la cale planuri diabolice prin care vor să ne torpileze Centenarul. Că o vor face, cheltuind sume astronomice, nu numai în 2018, ci, cel puţin până în anul 2020, atunci când se vor împlini 100 de ani de la Acordul de la Trianon. Posibil.

Nu prea auzim, în schimb, ce are de gând să facă guvernul României. Chermeze, jocuri populare, simpozioane comemorative, mic, vin, fasole, sarmale, ici-colo spectacole încropite cu două-trei poezii rostite prost? Ce au făcut preţ de o lună de acum fostul ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale, dl. Lucian Romaşcanu, şi sportivul ratat, convertit în politician, căruia i s-a dat în grijă Departamentul Centenar?

Tare mi-e teamă că înainte de a ne face rău ungurii, adică guvernul de la Budapesta, ne vom face rău noi înşine. În primul rând, guvernul PSD-ALDE, indiferent dacă d-na Dăncilă va rămâne sau nu mai mult de 6 luni în postul de prim-ministru

Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro