Harvard sau Moscova?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cine va fi acesta şi încotro se va îndrepta Moldova vom afla peste câteva ore. Votul rămâne un drept al fiecărui cetăţean şi merită a fi exercitat. Pentru conştiinţă şi pentru viitorul ţării.

După recentele rezultate ale alegerilor din Statele Unite, când mulţi sperau alt preşedinte ales, nu mai poţi avea nicio certitudine cum că un candidat va câştiga în Moldova. Sondajele ne pot indica ceva, preferinţa electoratului poate fi uşor diferită, însă în final, până spre seară, balanţa s-ar putea înclina aşa cum nu ne-am aşteptat. Primul tur nu mai are nicio relevanţă astăzi. Speculaţiile sunt doar atât. Calculele pot da greş. Desigur, fiecare dintre candidaţi este îndreptăţit să creadă în propria victorie. Doar din această raţiune au candidat. Şi la noi în 2014, tot în noiembrie, ambii candidaţi erau la fel de convinşi, credeau cu toată tăria, de fapt erau siguri că vor prelua conducerea ţării. Ambii au fost întrebaţi repetat şi în mod direct despre această siguranţă. Şi ambii au răspuns afirmativ. Cum se manifestă două credinţe atat de puternic în mintea a doi lideri şi ce se întâmplă, de fapt, după alegeri rămâne un material de studio. M-a pasionat însă reacţia şi traiectoria celor care au fost la un mic pas, la câteva mii de voturi sau ore de a câştiga alegerile prezidenţiele. Cât de deprimaţi pot fi în urma neatingerii acestui ideal? Unii s-au reîntors, s-au mobilizat după 4-5 ani, alţii au dispărut definitiv din viaţa publică. Ce-i trist că şi unii preşedinţi de stat nu mai înseamnă şi nu mai reprezintă o forţă. îmi amintesc că aproape în fiecare vară îl întâlneam pe fostul preşedintele plimbându-se pe străzile Sibiului atât de modest şi anonim…

Din păcate, de prea multe ori alegătorii optează pentru partid şi nu pentru persoană. Personal, cred că personalitatea preşedintelui (liderului) şi calităţile sale personale sunt esenţiale şi ar trebuie să primeze în defavoarea partidului care l-a propus.

Ar fi greşit să facem o comparaţie între Statele Unite şi Republica Moldova, singura asemănare fiind aceea că avem doi candidaţi de sex diferit în cursa finală. Nu sunt analist politic, nu sunt nici politician, dar profit de platforma aceasta pentru a-mi exprima câteva gânduri despre situaţia românilor de peste Prut.

L-am simpatizat pe preşedintele Nicolae Timofti încă din 2012 pentru că mi-a inspirat o speranţă şi un simţ al dreptăţii prin simplu fapt că venea nu din mijlocul unor partide vechi, ci din rândul judecătorilor cu o experienţă de aproape 40 de ani. Când a fost ales preşedinte deţinea funcţia de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii. Din acea poziţie mi-am zis că nu poate sosi un om corupt, nedrept şi care să încalce legile ţării, el fiind cel care le respectă prin profesie, prin viaţă şi le cunoştea atât de bine. I-am urmărit apoi acţiunile publice şi discursurile inclusive în întâlnirile cu şefii de stat ai României şi, recent, pagina de pe facebook prea puţin cunoscută (4294 de like-uri), dar des utilizată.

Nu sunt competent să analizez şi să comentez activitatea politică a domniei sale, se vor găsi specialişti în aceste analize politice. M-a impresionat când, printre primele gesturi publice la 3 zile după investirea sa, a mers cu un buchet mare de flori să-şi viziteze mama într-un sat căreia i-a spus:

„Am ajuns unde sunt datorită matale. Ne-ai dat o educaţie bună şi mă mândresc cu asta. Mă voi stărui să fac tot ce depinde de mine ca oamenii să fie fericiţi”.

O declaraţie ca aceasta, în faţa mamei, este mult mai puternică şi sinceră decât toate promisiunile în faţa unui parlament. Presa relata că Elena Timofti l-a rugat pe fiul ei să vină mai des pe la casa părintească. Nu ştiu dacă s-a mai întors, căci 9 luni mai târziu mama preşedintelui a decedat.

Campania din Moldova nu a fost una foarte liniştită. Astă seară vom afla, însă, încotro se îndreaptă oamenii care ne vorbesc aceeaşi limbă. Ambii candidaţi au studii de economie şi ambii au deţinut funcţii în guverne. Maia Sandu a condus Ministerul Educaţiei între 2012 şi 2015, iar Igor Dodon Ministerul Economiei între 2006 şi 2009 şi ambii sunt uşor trecuţi de 40 de ani. Nu cred că va conta foarte mult campania online (aşa cum s-a concluzionat în cazul domnului preşedinte al Romaniei). Pe facebook, pagina lui Dodon are aproape 40.000 de like-uri pe când cea a contracandidatei are peste 100.000 de like-uri şi este mult mai activă. Nu pot să nu remarc că doamna candidat a studiat şi a absolvit un master în administraţia publică la Harvard Kennedy School of Government (SUA) şi a lucrat pentru doi ani la Banca Mondială.

Diplomele se regăsesc online. Nu ştiu dacă pentru moldoveni va avea vreo relevanţă acest fapt.

Nu cunoaştem deocamdată care va fi prezenţa şi cum vor vota moldovenii astăzi. În urmă cu două săptămâni, a fost o prezenţă de 50,95%, fiind pentru prima dată când cetăţenii si-au ales prin vot direct propriul preşedinte. Tot în 30 octombrie 2016, Igor Dodon a obţinut 680.550 de voturi (47,98%), iar Maia Sandu 549.152 de voturi (38,71%). Nemaifiind vorba de alţi candidaţi pe listă, cu siguranţă rezultatele se vor modifica în favoarea unui candidat. Cine va fi acesta şi încotro se va îndrepta Moldova vom afla peste câteva ore. Votul rămâne un drept al fiecărui cetăţean şi merită a fi exercitat. Pentru conştiinţă şi pentru viitorul ţării.

Am apreciat de dimineată cand am văzut că elevii, studenţii şi tinerii moldoveni din România pe care îi cunosc au mers să voteze deplasându-se cu speranţe spre oraşele unde pot vota. Bravo lor! Georgiana, elevă în clasa a XII-a la un liceu din Sibiu, a votat la prima oră în Braşov. Bravo, G!

„La ora 9, în Braşov votaseră 29 de persoane. Încăperea caldă şi personalul drăguţ era în aşteptare. Eu am votat. Tu? Mai avem o şansă!” (Georgiana)
Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite