Hail, Caesar!

Noua comedie a fraţilor Joel şi Ethan Coen ruleaza marti, miercuri si joi seara la cinemateca. Este o farsa despre Hollywood-ul anilor 50 si cel mai amuzant film din ultimele luni. Episoadele comice ofera echivalentul comic al situatiei istorice, de la scenaristi care sunt tradatori comunisti la scene de musical coregrafiate fidel epocii, dar cu intorsaturi amuzante, si pana la filme epice despre imperiul roman si originile crestinismului.

George Clooney joacă un star de Hollywood care are ocazia să uimească poporul şi, într-adevăr, întreaga omenire, jucând un nobil roman care mărturiseşte revelaţia lui Hristos. Este un fel de Ben-Hur, dar fără spectacole masculine--curse de cai, lupte maritime. O producţie epică din vremea când Hollywood-ul făcea filme epice, cele mai impresionante producţii cinematografice şi expresia încrederii tipice epocii în care America câştigase războiul şi întruchipa pur şi simplu civilizaţia. Dar starul de cinema este răpit de comunişti!

Aşa apare în scenă Josh Brolin, care joacă un personaj ciudat, care oficial este managerul studioului de film şi se ocupă de toate aspectele producţiei de filme, şi neoficial se ocupă de muşamalizat scandaluri pentru studio. Când nu comite crimele necesare pentru slujbă, se duce la biserică pentru confesiune--este Catolic. Acum trebuie să descopere unde i-a dispărut cel mai mare star în mijlocul celei mai mari producţii, fără să transforme investigaţia într-un scandal.

Această intrigă nu numai că ne arată ce şi cum făcea un studio în anii 50, dar este o reflecţie asupra cinematografului american în epoca în care America a demonstrat cea mai mare încredere în viitor. Evident, viitorul este tulbure--ştim că urmează crizele politice ale anilor 60--dar până una-alta, cultura este exprimată în filme.

Câteva feluri diferite de credinţă--în sensul larg, credinţa implicită într-un fel de viaţă--sunt examinate, de la comunism la încrederea în felul american de viaţă. Opţiunea între a servi industria de filme şi industria aeronautică a viitorului este felul în care personajul jucat de Josh Brolin este judecat. Asta sugerează că viitorul Hollywood-ului este cumva legat de trecut, dar nu este clar cât de bine-întemeiată este încredrea că ceva din trecut poate fi învăţat care să fie de folos vieţii moderne.

La prima vedere, trecutul are aproape un monopol asupra frumuseţii, asupra nobilităţii şi gloriei, dar prezentul, târât de progres înspre viitor mereu, are însă toate lucrurile bune care ne fac viaţa posibilă. Poate dacă vedeţi filmul veţi dobândi o sugestie despre ce au de spus fraţii Coen despre o perspectivă care corectează această primă vedere.

Cititorii interesati de o analiza detaliata pot citi notele mele aici.