Hâda realitate devoalată de salariul fantomei de la Camera Deputaţilor

Ceea ce nu vă va explica nimeni - nici la oficina cu premianţi, nici la diverse oficioase mai mult sau mai puţin transparent vopsite în culorile politice pe care le promovează - este insulta pe care o reprezintă retribuţia „fantomei" de la Camera Deputaţilor la adresa aşa-zisului statut de drept. În declaraţia de avere a Luminiţei Iordăchescu-Petică vedem cât valorează pila pusă de un politruc-infractor vizavi de o meserie respectabilă.

Doamna din imagine este ultima descoperire în materie de funcţionari bine plătiţi, dar absenţi pe banii noştri. Probabil că, în timp ce sprijineau ca proştii, rupţi de sete şi prea multe ţigări pe stomacul gol, zidurile Casei Poporului - aşteptând să smulgă declaraţii cine ştie cărui ales după părerea mea insignifiant în comparaţie cu atenţia care i se acordă - ziariştii au făcut marea descoperire! Nu doar deputaţii au purtători de cuvânt, dar şi slujbaşii instituţiei, de la femei de serviciu şi şoferi până la băgătorii de seamă dindărătul diverselor uşi de birouri parlamentare.

Dacă mă întrebaţi pe mine, sincer, eu cred că informaţia le-a fost „servită” jurnaliştilor de careva supărat pe doamna în discuţie. În cei peste 10 ani de activitate, o fi avut timp să-şi facă destui inamici. Şi cum, de pe 1 iunie, doamna poate ieşi la pensie la cerere şi risca să plece liniştită acasă, s-a găsit cine să nu lase poliţa neplătită. Nu mai spun că, aşa cum se face prin diverse instituţii încremenite în „şefiarhat”, este posibil să se fi evitat astfel o eventuală chetă pentru cadoul de pensionare...

De la globalizare la volatilizare

Pe când se Năstase se pregătea să sară din barca prim-ministerială direct în corabia de la Cotroceni, la Parlament se anunţau de asemenea mişcări de trupe. Chiar Adevărul publica atunci un articol despre cum se „bat” pentru şefia Direcţiei de Relaţii Externe a Camerei două apropiate ale viitorului puşcăriaş: fosta sa secretară şi fosta sa gardă de corp, ambele doamne neavând vreo legătură cu diplomaţia de carieră, cutuma de CV care se practicase la ocuparea acestui post până să se instaureze regimul Marelui Vânător de Iepuraşi. O a treia candidată, fix doamna Luminiţa de astăzi, era vag luată în calcul de cel/cea care semna articolul. Dar iată că tocmai aşa a fost să fie, ca în proverbe: când două se ceartă, o a treia se cocoaţă pe locul râvnit. Probabil şi fiindcă parcursul prezidenţiabilului de la Cornu n-a mai ajuns la abundenţa de putere sperată...

Conform unor surse bine-informate, doamna Luminiţa Iordăchescu-Peticăr fi fost, înainte de `90, o foarte cochetă profesoară de franceză la actualul Colegiu “Al. I. Cuza”, din Galaţi, până prin 1984. După aceea cică ar fi făcut obiectul unui dosar de securitate pentru “relaţii neoficiale cu diplomaţi şi cetăţeni străini”. Dar informaţiile vizavi de Galaţi nu sunt 100% confirmate, cum sunt cele cu franceza şi Secu. Cert este că în 2003 semna deja “La Francophonie ou la globalisation de la culture par la civilisation de l’«Ancienne Europe»” şi tipărită nu la vreo editură de apartament, ci la ditamai „Monitorul Oficial”! Dar, aceste detalii nu fac prea mare diferenţă în context. Relevant ar fi să aflăm ce studii are doamna, dincolo de francofonie, ce anume o califică pentru un post de comunicare şi diplomaţie înaintea atâtor tineri mult mai „la zi” cu pregătirea şi, de ce nu, şi mai „ieftini” la salariu. Sau care măcar au obiceiul venitului zilnic la serviciu...

Şi mai relevant este că doamna Luminiţa Iordăchescu a bifat din 2004 încoace 10 declaraţii de avere în funcţie de director la Camera Deputaţilor şi, de fiecare dată, conform datelor de pe ultima pagină, şi-a surclasat soţul la capitolul venituri salariale.În ultimii ani, cam cu 7.000 la 5.500 de lei pe lună. Soţul fiind, după cum veţi vedea, tot un bugetar de frunte. Dar, în viziunea statului - indiferent că acesta a fost condus de Tăriceanu, Boc sau Ponta - mai puţin important decât un funcţionar fără de care, cel puţin aparent, Camera Deputaţilor merge la fel de bine (sau prost, după cum apreciază onorata instanţă publică).

De ce ne pleacă doctorii

Bietul soţ al doamnei Iordăchescu-Petică este nimeni altul decât medicul primar Dan Iordăchescu-Petică, doctor în ştiinţe medicale, şef de clinică universitară. Şi nu oriunde, ci chiar la Elias! Adică fix la spitalul Academiei Române, cel la care se reped mărimile zilei când nu au suficient răgaz să-şi facă o rezervare la avionul de Viena.

Un purtător de cuvânt pentru restul persoanelor din Camera Deputaţilor, în afară de parlamentari, deci pentru instituţia ca structură în sine, mi se pare absolut normal. În primul rând pentru a se putea asigura furnizarea informaţiilor de interes public. Măcar ai pe adresa şi numele cui depune cererea. Însă ca acesta să câştige mai mult (cam cu 25%) decât un şef de clinică universitară, prin mâinile căruia trec poate sute de vieţi în cumpănă anual, aceasta este inadmisibil.

Acesta este de fapt fondul problemei pe care presa uită (sau nu are priceperea, sau nu este lăsată) să-l dezvolte. Faptul că nişte funcţionari ajung să valoreze mai mult decât oamnei adesea providenţiali. Bani în visterie sunt. Iată că se pot plăti funcţionari absenţi cu ei! Grila unică de salarizare există! Dar Bănicioiu se agită dimpreună cu toată liota de prefăcuţi din fruntea partidului că vor să salveze sănătatea românească, că vor să nu mai plece doctorii din ţară, că vor să avem un popor bine asistat medical. Dar cu cine? Cu aceia care nici aproape de pensie nu pot spera să câştige cât un funcţionar incolor, inodor şi invizibil? Şi asta doar în fericitul caz în care mai ajung să fie şi şefi de clinică sau măcar de secţie într-un spital renumit...