Ce Munteanu-ţi trebuie ţie, amorală Românie?

Ar fi fost, poate, doar puţin mai bine pentru cetăţeni. Dar sigur ar fi fost mult mai rău pentru un stat corupt.

Pentru a face o alegere, trebuie să distingi între bine şi rău. Pentru a fi acuzat de imoralitate, se presupune că-ţi sunt cunoscute principii şi valori, ca să ai idee despre ce terfeleşti. Am ajuns să nu mai deosebim valoarea de impostură, raţiunea de speculaţie şi agoniseala cinstită de îmbogăţirea prin furt şi înşelăciune. Într-o perpetuă confuzie, România nici nu poate fi blamată că se autocondamnă la autodistrugere prin amoralitate.

Candidatura propusă de PNL pentru Primăria Capitalei se dovedeşte a fi cel puţin anacronică, ilogică, disperată, ba poate chiar perversă în România de astăzi. Din motivele următoare care, dincolo de specificul lor istoric, politic, economic, cultural sau de altă natură, relevă o lipsă majoră: a moralităţii. Acestei ţări i s-a sucit într-atât de tare scara valorilor încât nici nu mai ştie unde-i sunt capetele, darămite să-i mai reconstituie şi ordinea treptelor...

Iată motivele:

Noi nu ştim exact şi nici nu ne prea interesează ce s-a-ntâmplat în decembrie 1989 şi în iunie 1990, sptembrie 1991 etc., dar ştim cu exactitate ce a făcut Marian Munteanu în privat în ultimii 25 de ani când, ce să vezi, nici nu a omorât pe nimeni.

În România, se tot încearcă ascunderea grozăviilor torţionarilor şi li se dau printre cele mai mari pensii, dar pentru drepturile cuvenite urmaşilor celor căzuţi sub gloanţele lui Ceauşescu nu sunt bani. Cu atât mai puţin dreptate...

În fruntea comisiei de condamnare a comunismului şi a institutului pentru studierea Holocaustului s-au proţăpit fii de activişti sau ideologi comunişti, iar Munteanu este acuzat de colaborare cu securitatea comunistă ca să-l toarne pe Ţuţea.

Pe de altă parte, intelectualii rezistenţei comuniste sunt „filtraţi” ideologic de urmaşii comuniştilor, dar securiştii şi urmaşii lor se plimbă liberi prin fruntea instituţiilor statului.

Iliescu s-a dedat la un al treilea şi neconstituţional mandat în cârdăşie cu partidul extremist, dar nescos în afara legii al lui CV Tudor, însă Munteanu este linşat, deşi NU a bătut palma cu extremiştii, naţionalist-securiştii sau sereistul care au încercat să-l folosească ideologic sau politic.

Cu zeci de ONG-uri pline de proiecte şi finanţări, sinecuri şi decontări, au rămas amărâţii de la Asociaţia 21 Decembrie, fără sediu sau mijloace, să împiedice a doua omorâre a morţilor din decembrie 1989 prin clasarea dosarului acelor crime.

Cheltuim zeci de milioane de euro pe maşinile demnitarilor şi raţionalizăm combustibilul microbuzelor şcolare în zonele rurale, rupte practic de civilizaţie.

Dăm 20 de milioane de euro pe o frunză de-a lui Udrea şi n-avem jumătate din suma asta pentru o capodoperă a celui mai mare sculptor român şi al unui întreg secol XX.

Deplângem eutanasierea câinilor de pripas, călcaţi de maşini sau de răpuşi de boli pe străzi, dar ne facem anual de râs în toată lumea cu sute de sute de mistreţi măcelăriţi într-un ţarc.

Impozităm bacşişul chelnerilor şi leuşteanul bătrânelor din piaţă, dar închidem ochii la zecile de milioane de euro nefiscalizate ale bisericii.

Transmitem live, după 25 de ani de democraţie şi stat de drept, înmormântarea unui interlop, dar Petre Ţuţea nu şi-a văzut vreo carte publicată în timpul vieţii, nici înainte, nici după decembrie '89.

Avem un sistem care sufocă întreprinderile mici şi mijlocii, nădejdea PIB-ului, dar dăm scutiri şi înlesniri marilor corporaţii care raportează nonşalant pierderi de zeci şi sute de milioane.

Le luăm şoferilor sute de milioane de euro prin taxa de drum şi acciza la benzină, iar apoi le aruncăm pe autostrăzi desenate, neterminate, ba şi surpate pentru care nu există niciun vinovat.

N-avem 6% din PIB pentru educaţia copiilor noştri, dar împrumutăm tot pe atât ca să sprijinim în criză băncile cu capital străin care i-au înrobit pe părinţii lor.

N-am reuşit să construim nici măcar UN pod peste Dunăre de 26 de ani, dar le taxăm la nesfârşit pe cele făcute de Ceauşescu, încălcând şi dreptul unor cetăţeni ai României la liberă circulaţie în propria ţară.

Procurorul şef al DNA, dispreţuind separaţia puterilor în stat, cere schimbări de legi. Dar, pe cele existente, când pentru o găină unii iau ani grei de puşcărie, rechizitoriile vizate de Kovesi „reuşesc” să obţină doar pedepse simbolice pentru infracţiuni de zeci de milioane de euro.

Producem de cinci ori mai multă benzină decât austriecii, câştigăm de patru ori mai puţin decât ei, dar plătim mai mult decât ei pentru combustibilul pe care ei ni-l exploatează.

Nici acum nu am desecretizat contractul SIDEX, dar am scutit combinatul de taxa de poluare şi le subvenţionăm energia electrică. În schimb, „timbrăm” poluarea la eşapamentele autoturismelor într-o ţară cu transport public (mai ales interurban) la pământ.

În România, mor mai mulţi la spital din cauza infecţiilor şi tratamentelor inadecvate decât în incendiul propriu-zis. Şi atunci se mai cârpesc salariile medicilor, ca să tacă, în loc să se pună ordine în achiziţii şi dotări.

Huiduim lipsa de experienţă a lui Munteanu în administraţia publică, dar cârpim la nesfârşit Codul Fiscal elaborat sub un ministru penal, acuzat de mită cu sacoşa, prin cimitire.

Cel mai mare partid din România este condus de un condamnat penal, iar ca să faci o amărâtă de asociaţie trebuie să prezinţi până şi cazier fiscal.

Ca nicăieri în lumea civilizată, în ţara asta primim amendă dacă intonăm imnul naţional când avem chef. În schimb, ne temem că dacă iese Munteanu primar general, am putea fi confundaţi cu Ungaria...

În Parlament, fac jocurile votului turnători dovediţi, precum deputatul Pâslaru zis Pintea, iar lui Munteanu i se caută angajamente de turnător în dosarul consultat până acum la CNSAS de vreo 20 de ori.

ONG-uri şi tot felul de voci ale societăţii civile îl atacă furibund pe Marian Munteanu, uitând că fără el Liga Studenţilor şi protestele din Piaţa Universităţii - începând din 12 ianuarie, nu din 13-15 iunie 1990 - poate că nici în ziua de astăzi nu mai renăştea cu adevărat vocea străzii, amuţită bine întâi sub ploaia de gloanţe de după 22 şi apoi cu „IMGB, face ordine!” şi alte represiuni „în civil”. Şi poate nici partidele istorice nu mai apucau să renască înainte să le fie reduşi liderii la tăcere...

„România Curată” şi Alina Mungiu-Pippidi au făcut spume la adresa presupusului legionar, securist, naţionalist-extremist, dughinist etc. Marian Munteanu, ignorându-l pe Piedone, de care a rămas să se ocupe bietul avocat Piperea, devenit un fel de avocat al poporului, care ne apără de abuzurile statului, de bănci, de impostori fără conştiinţă ş.a.m.d.

Sunt 26 de motive mai sus, câţi ani au trecut degeaba, cu păcat de sângele vărsat. Cel puţin pentru aceste motive, PNL-ul trebuie să-şi vadă liniştit de treabă, să pună şi el un candidat normal, descurcăreţ, cu lipici la servicii, as în subterfugii şi nesătul la beneficii. Sau măcar un jemanfişist precum Klaus Iohannis căruia iote ce bine-i merge! Ce-i trebuie acestui popor progres, rigoare şi onoare? Viaţa curge înainte chiar şi pentru legume, într-o dulce delăsare...

Poate, când mai intraţi să recitiţi acest articol, veţi mai găsi şi alte motive. Că dac-aş fi stat să scriu acum toate câte-mi trec prin minte, nu mai terminam de scris câteva zile. Dar, şi mai bine!, poate le scriem împreună. V-aştept motivele, dacă şi voi le aveţi, în secţiunea de comentarii.

Eu unul simt că ţara asta devine din ce în ce mai bună. De plecat din ea...