Graffiti-ul din România, teoria geamurilor sparte şi îndemnul la ciudăţenie!
0
În 1982 doi americani, James Wilson şi George Kelling, au creat teoria geamurilor sparte, foarte folosită în criminalistică. Ea spune că în clădirile care au deja un geam spart, sunt şanse mari că vandalii să mai spargă alte geamuri. Dacă pe un zid este făcut un grafitti, vor mai apare garantat şi altele. Dacă este un gunoi pe jos, oamenii vor mai arunca altele.
Soluţia este îndepărtarea acelor primelor semne de dezordine socială, înainte ca situaţia să degenereze.
Mai mult decât atât. Un geam spart nu va genera doar mai multe geamuri sparte, ci şi o creştere a nivelului de criminalitate din zona. Gunoaie, oameni ai străzii, hoţi, găşti de cartier, etc.
În România, din păcate, graffiti-ul este o problema, dar nimeni nu vorbeşte despre el. Îl întâlnim peste tot. Ne scade calitatea vieţii. Ne scade valoarea proprietăţilor. Turiştilor străini le lasă o impresie oribilă. Nimănui nu-i place. Dar aproape nimeni nu face nimic să rezolve această problemă.
Proprietarii îşi lasă clădirile afectate să fie şi mai distruse. Nu raportăm la poliţie, nu instalăm camere de luat vederi sau dacă le avem, nu le folosim, nu reparăm înainte să devină o problema şi mai mare.
Primarii, cu puţine excepţii, nu consideră asta o prioritate. Şi de ce ar face-o, din moment ce se pare că cetăţenii nu consideră graffiti-ul o problemă? Panseluţele sunt frumoase, dar când ele sunt plantate prin ghetouri, parcă efectul lor artistic scade foarte mult. În plus, primarii au în fişa postului atenţia pentru domeniul public, nu neapărat interesul pentru proprietăţile personale.
Poliţia Locală nu tratează acest subiect cu seriozitate, pentru că milioanelor de cetăţeni nu le pasă, preferă să cârcotească, să emigreze, să dea ochii peste cap că „nu se face“, că toată lumea este de vină, mai puţin ei, că societatea este bolnavă, etc, etc. Sau să ignore problema. Şi dacă Poliţia nu primeşte sesizări clare şi la obiect, ei preferă să se uite în altă parte. Vorba aceea „Copilul care nu plânge nu este hrănit“.
Alti vinovaţi prin inacţiune? Companiile. Vedem graffiti pe clădiri de birouri sau pe mobilierul stradal. Chiar nu sunt interesaţi să le ţină curate? Până la urmă este brandul lor în joc. Se pare că nu le pasă. Vedeţi un exemplu negativ mai jos.
Ne place să ne complacem şi să ne auto-minţim că NU este îndatorirea noastră să ne facem propria noastră viaţă mai frumoasă. Că este treaba autorităţilor. Greşit. Nu este DOAR treaba autorităţilor. În primul rând este treaba noastră şi pe locul doi a autorităţilor.
Ştiţi cum va puteţi da seama cât de leneşi, nesimţiţi, indolenţi sau gospodari sunt anumiţi cetăţeni? Este suficient să vezi unde locuiesc. Dacă stau într-un bloc unde e plin de graffiti la parter, o să ştii că acolo este o comunitate de oameni care îşi merită soarta. De ce? Pentru că sunt indolenţi. Pentru că nu le pasă.
Îmi aducă aminte, acum mulţi ani, lângă intrarea în blocul nostru, dar pe blocul vecin, era un graffiti uriaş cu o „urare de bine“ adresată unei echipe de fotbal adverse. Când veneam cu copilul de la grădiniţă şi a început să mă întrebe „Tati, dar ce înseamnă textul asta, care începe cu M?“ m-a durut. Am conştientizat cât de indolent eram. Am cumpărat vopsea şi am rezolvat problema. M-am simţit mult mai bine.
Dragii noştri concetăţeni. Este de datoria fiecăruia dintre noi să NU acceptăm condiţiile improprii. Este de datoria noastră să raportăm aceste probleme organelor abilitate – primărie, ADP, Sanepid etc.
Este suficient un email, împreună cu o poză. Este atât de simplu. Satisfacţia când se rezolva problema este una uriaşă.
Şi vreţi să ştiţi ceva haios, din experienţă personală? Sunt atât de puţine solicitări din partea cetăţenilor trimise către autorităţi, că cele care se trimit se şi rezolva într-un procent fantastic de mare. De exemplu, în Sectorul 1, unde eu fac majoritatea sesizărilor, până acum am peste 10 îmbunătăţiri locale datorită solicitărilor făcute: gropi astupate, semafoare reparate, canalizări rezolvate, câini maidanezi ridicaţi de pe stradă, semne de circulaţie noi montate, amenzi date pentru tulburarea ordinii publice şi, nu în ultimul rând, amenzi pentru graffiti. De acele îmbunătăţiri am beneficiat şi eu şi unii dintre voi.
În cazul graffiti-ului, care apare pe părţile comune, pe casele noastre – aici se impune, că pe lângă sesizarea Poliţiei Locale să rezolvăm şi noi. Până la urmă, proprietăţile respective sunt ale noastre. O bidinea, o lavabilă şi am rezolvat. Brusc ne-am crescut calitatea vieţii noastre şi a tuturor celor care tranzitează zona noastră.
Trebuie să înţelegem că ţine în primul rând de noi să ne facem cartierele mai frumoase şi să întrerupem/încetinim ciclul acesta, al distrugerii şi vandalizării.
Cei din străinătate au înţeles asta. Apreciem Vestul, pentru că acolo şi frunzele uscate cad din copaci direct în coşurile de gunoi (sau cel puţin asta e senzaţia când vezi că este curat). Dar în Vest cetăţenii sunt responsabili. Dacă cineva face o prostie, este raportat imediat de un vecin. Şi ştiţi care este nivelul amenzilor. Există „Neighborhood Watch“ – vecinii se coalizează ca să îşi păstreze cartierul curat şi civilizat. Există spirit civic omniprezent iar „Certitudinea Pedepsei“ este cel mai bun factor educaţional. În cartierele unde cetăţenii sunt indolenţi se vede imediat.
Din fericire, şi la noi a început să se manifeste spiritul civic uşor, uşor. Dar ţine de fiecare dintre noi să ne facem treaba civică.
Aşadar, data viitoare când ieşi din casa ta şi ceva nu îţi convine, implică-te. Îţi promit că eu, un alt cetăţean român pe care nu-l cunoşti, o voi face. Da, o voi face, atât pentru mine, cât şi pentru tine, ca să ai o calitate a vieţii mai bună. Ca mine sunt mulţi, dar nu suficienţi. Să ştii că nu vei fi singurul ciudat. Suntem mai mulţi. Vino şi tu alături de noi, să fim cât mai mulţi ciudaţi împreună. Pentru că unirea face puterea.
Şi poate că în timp, să fii ciudat va deveni o normă. Şi atunci titulatura de „ciudat“ va reveni celorlalţi, celor cărora nu le pasă. Dar până atunci mai este cale lungă! :)
Se încarcă comentariile...
