Ghiţă se dădea sloven în Serbia

Sună ca o glumă, dar, potrivit informaţiilor oficiale, e adevărat. Vicleanul Sebastian Ghiţă se ascundea în Serbia cu acte false de sloven. Ca-n bancul ăla cu agentul CIA prins de KGB la Moscova a cărui identitate fusese spulberată de faptul că era negru, Ghiţă a ales cetăţenia de fals sloven, ţară ai cărei locuitori vorbesc aceeaşi limbă cu sârbii şi care a fost până mai acum 20 de ani parte din fosta Iugoslavie.

Dincolo de suspiciunea firească asupra faptului că, de fapt, Ghiţă ar fi fost găsit în urma filării fratelui său, în compania căruia a fost prins de poliţiştii sârbi, şi nu neapărat după o razie de rutină, faptul că a apelat la un paşaport sloven nu cred că poate fi pus la îndoială. Cam atât l-a dus mintea pe cel care era considerat, până nu demult, eminenţa cenuşie a sistemului care guverna România din spatele paravanului Victor Ponta.

A mai căzut un corifeu de carton. Nu e chiar primul. V-aş reaminti că înaintea lui au mai fost un Gabi Oprea, o Elena Udrea, un Viorel Hrebenciuc, un SOV, un Voiculescu şi alţi păpuşari care păreau, la un moment dat, nişte zei. Priviţi-i azi, în perspectivă, şi o să vă minunaţi că asemenea şnapani de duzină au reuşit să înfeudeze România. Întoarceţi-vă încă niţel în timp, pe vremea lui Ceauşescu, şi pe lângă celebrul dictator cizmar şi savanta lui consoartă o să descoperiţi un Tudor Postelnicu sau o Suzana Gâdea.

Avem o genă proastă, bine întreţinută de-a lungul timpului: lipsa educaţiei.

Cam aşa arată meritocraţia de România şi principala întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este de ce un Pleşu sau un Coposu păleşte în faţa Ilieştilor sau a Băseştilor. Explicaţia facilă este că un lider politic care să câştige votul celor mulţi trebuie să fie mai popular şi dispus la populisme. Mie personal, însă, nu mi s-a părut că un Helmuth Kohl sau un Winston Churchill a fost vreun cocalar de barieră care a ştiut să se bată pe burtă cu poporul şi d-aia a ajuns lider.

Avem o genă proastă, bine întreţinută de-a lungul timpului: lipsa educaţiei. Calea spre succes a românului e pavată cu ţepele trase celorlalţi. Noi suntem buni în săptămâna dinaintea Paştelui sau a Crăciunului. Astea 14 zile şterg cu buretele restul celor 50 de săptămâni ale anului. Iar Gigi Becali e un creştin de ispravă şi un filantrop pentru că-şi rupe câteva sute de mii de euro ca să ctitorească vreo biserică din averea adunată, incontestabil, prin mijloace oneste. În fond, cu toţii folosim pe computerul personal sistemul de operare Becali 17, iar Mercedes foloseşte doar motoare Gigione.

România de azi şi liderii ei ridicoli sunt rezultatul acestei lipse de educaţie. Mentalităţile strâmbe sunt posibile ca urmare a lipsei de educaţie. Iar lipsa de educaţie nu cred că există aşa, ca un organism viu care se hrăneşte singur. Instinctiv sau cu bună ştiinţă, profitorii ignoranţei alimentează educaţia precară, conştienţi că un om educat nu mai votează pentru ajutor social şi nici nu-şi mai face credit ca să meargă în vacanţă s-o pupe pe falange pe sfânta Parascheva.

Cu alte cuvinte, în preajma Paştelui, îmi doresc să fim mai buni în restul celor 50 de săptămâni ale anului şi acum să ne simţim bine în limitele decenţei! Şi poate ne luminează, totuşi, Dumnezeu!