Frontiere variabile și incerte: noua amenințare rusă care merge dincolo de Ucraina

Rușii au încercat să concentreze atenția mondială pe evenimentul savant pus în scenă la Kremlin, cu discursul lui Putin înaintea momentului semnării decretelor de anexare a celor patru teritorii ucrainene. Le-a reușit? Desigur, astfel încât puține sau neașteptat de puține au fost comentariile legate de esența discursului care ridica mizele viitorului apropiat cu mult dincolo de situația din Ucraina, de anexarea teritoriilor unde fuseseră organizate așa-zisele referendumuri. Se rata astfel esențialul, Putin anunțând cu acel prilej că ceea ce trăim acum este doar una dintre componentele luptei împotriva Occidentului și valorilor lumii liberale, pentru impunerea suveranismului slav ca valoare centrală în jurul căreia să orbiteze noua construcție a Eurasiei.  

Dar, în opinia mea, ce este mai grav și mai serios de-abia de acum vine, căci Moscova lansează pe piață un concept cu totul și cu totul nou care poate provoca explozii multiple în cele mai diferite părți ale Europei, asta în cazul foarte credibil că actuala porcărie care se încearcă va avea succes și va putea fi invocată drept precedent. Despre ce e vorba?

Dimitrii Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului a declarat oficial că în acest moment este în curs de trasare a granițelor pe care le-ar putea avea două dintre cele patru teritorii anexate de Federația Rusă. E vorba de Kerson și de Zaporojie, asta chiar dacă ele au fost declarate oficial ca parte integrantă a teritoriului național al Rusiei. Sigur că e absurd, chiar ridicol, iar prima explicație găsită de occidentali a fost cea dată de realitatea militară din terne, deoarece, într-adevăr, trupele rusești nu controlează în totalitate teritoriul regiunilor respective. Atât de simple sunt însă lucrurile?

Nu cred. Chiar dimpotrivă. Căci parcă nimeni nu vrea să citească corect spusele lui Peskov care, în mare viteză, a spue că „Vom continua consultările cu populația în ce privește frontierele regiunilor Zaporojie și Kerson”. Aici se află cheia care întredeschide o ușiță înspre un viitor al marilor incertitudini căci, pentru prima oară, anexarea unui teritoriu apare ca posibil de făcut conform unei noi tipologii de reguli de joc, civile și militare: tradițional, din moment ce era cucerit un teritoriu, logica cerea anexarea sa cât mai rapidă, precum Crimeea, și anunțarea instalării unor structuri administrative corespunzătoare în limitele teritoriale precizate în decretul anunțând anexarea.

Ori asta nu numai că nu se face acum, cu se și anunță că, de fapt, procesul anexării este o „operă deschisă” care nu depinde doar de desfășurarea operațiunilor militare ci, atenție căci aici este marea schimbare, depinde de următoarele opțiuni ale populației (din zonă sau din Federația Rusă, asta nu se mai spune și este ușor să bănuiești motivele) care va fi consultată privind viitorul traseu al frontierelor de stat ale Federației Ruse. După știința mea, este pentru prima oară când se introduce în ecuație acest element al voinței populare privind modul în care ar trebui să arate frontierele naționale care, firește, vor fi putea fi eventual modificate, inclusiv prin folosirea forței, pentru aplicarea deciziei luate de poporul suveran. Până în acel moment, care dintre frontiere pot fi considerate drept variabile și incerte? Poate toate, căci modificarea lor, fiind supusă unor referendumuri succesive, poate să se petreacă oricând, antrenând consecințe imposibil măcar de imaginat. De-abia în acest moment, în asemenea circumstanțe, vedeți cât de grave pot fi urmările planurilor de împărțire a unei țări, oferind teritorii vecinilor. Pe fond, dacă se va admite vreodată acest procedeu, dacă frontierele vor fi admise ca variabile și incerte, atunci principiile jocului teribil aplicat de ruși în zonele ocupate din Ucraina, vor putea fi invocate extrem de ușor și de mișcările autonomiste și independentiste din întreaga Europă. Și iată harta lor:

Nimic nu poate fi mai sinistru decât această perspectivă de conflicte aprinse sau posibil de aprins și întreținut oriunde. Cum pot pleca? Admițând oferta rușilor de preluare a unor teritorii din Ucraina, cum se entuziasmează liberal Andrei Marga, fost ministru de externe al României, moment în care, imediat, și alții vor dori să facă la fel cu o parte de teritoriu de la noi sau de altundeva. Altundeva, adică unde mai exact? Iată răspunsul de-l dă Wikipedia în martie 2022

 Nu vă place? Desigur. Dar perspectiva nu este departe și miza reală poate fi pusă pe diverse mese naționale exact în momentul în care s-ar putea să existe indicația că s-a trecut la aplicarea principiului frontierelor deschise, variabile și incerte. Și nu uitați că și România apare pe hărțile acestea ale potențialei explozii globale a identităților.