Festivalul enescian al muzicii 2023. Amintiri dintru-nceputurile actualei ediții Fest. Enescu 2023. Concertul de deschidere

Cum era firesc, primul concert al recentei ediții – cea de a XXVI-a - a Festivalului enescian al muzicii, a fost încredințat, prin tradiție, orchestrei Filarmonicii bucureștene; exact la fel ca și cu prilejul primei ediții, cea din anul 1958. Pe atunci, în zilele începutului de septembrie, concertul a fost condus de maestrul George Georgescu. De această dată onoarea deschiderii Festivalului a revenit dirijorului Cristian Măcelaru, actualul director artistic al Festivalului.

O alcătuire semnificativă a programului a reținut, cum era firesc, una dintre cele două rapsodii enesciene. Am remarcat faptul că a fost aleasă cea de a 2-a Rapsodie op.11, în re major, o lucrare poate mai puțin spectaculoasă decât prima dar mai subtil definită din punct de vedere muzical-poetic. A fost momentul cel mai clar definit al întregii seri de muzică! Luminozitatea expresivă a lucrării a fost împlinită de o claritate a raporturilor muzicale între partidele orchestrale, între liniile tematice și cele de susținere.

Reaudierea Rapsodiei în re major a fost o mare bucurie pe care nu am regăsit-o în egală măsură pe parcursul emblematicei lucrări a Concertului pentru violoncel și orchestră, în mi minor, de Antonin Dvorak. Este drept, frumusețea melodică, tensiunea romantică a acestui celebru opus concertant a fost admirabil susținută de cellistul francez Gautier Capucon; dezvoltă un sunet amplu de impresionantă maleabilitate expresivă. Susținerea orchestrală a fost însă inegal definită atât de instrumentiștii ansamblului cât și de șeful de orchestră; am în vedere anume sonorități incerte în cazul partidele corzilor, anume decalaje la partidele de suflători.

In cea de a doua parte a concertului, Suita simfonică din opera Cavalerul Rozelor de Richard Strauss, a împlinit speranțele melomanilor în ce privește concertul de deschidere a evenimentului festivalier enescian al actualei ediții. Este o lucrare de impresionantă savoare orchestrală, de mare virtuozitate atât în ce privește acțiunea dirijorală cât și relațiile, proporțiile dinamice dintre partidele ansamblului.

Este de menționat faptul că lucrarea reprezintă un rezumat orchestral al celebrei opere a autorului. Suita prezentată în concertul de deschidere a fost scrisă de Strauss cu mai bine de un secol în urmă, o comedie a erorilor preluate din Viena imperială. Reprezintă o succesiune de momente ordonate în baza colaborării autorului cu celebrul său libretist Hugo von Hofmannsthal. 

Rezultatul? O lucrare orchestrală neoromantică tipic straussiană, de o impresinantă plasticitate timbrală a imaginilor, a caracterelor, aspecte pe care atât dirijorul cât și membrii Filarmonicii bucureștene le-au definit cu inspirată sugestie, cu autentic profesionalism.

Materialul a apărut anterior în publicația Actualitatea Muzicală.