Evaluarea elevilor în proiectul legii Educaţiei. Sunt progrese, dar insuficiente. Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii!

Evaluarea în educaţie are logică după ce avem stabilite profilurile absolvenţilor de cicluri de învăţământ, listele competenţelor la care trebuie să ajungă elevii, planurile cadru şi programele şcolare. În proiectul de lege în discuţie nu se vorbeşte de această arhitectură. M-aş mira dacă legislaţia secundară ar  pune în operă astfel de etape, absolut necesare.

Evaluarea în educaţie reprezintă controlul de „calitate” a muncii profesorilor şi elevilor, reprezintă un feed back important şi ar trebui să fie şi criteriul de  bază în salarizarea cadrelor didactice. Proiectul legii Educaţiei face un pas înainte în privinţa digitalizării şi standardizării evaluării educaţiei, dar rămâne să vedem dacă legislaţia secundară  scoate evaluarea sumativă, anuală, de sub arbitrariul şi subiectivismul profesorilor, interesat sau nu. Altfel, perpetuăm situaţia actuală din evaluarea elevilor, caracterizată adesea de ipocrizie, mistificare şi minciună. Premisa de la care pleacă proiectul de lege şi ministrul Educaţiei, că toţi profesorii sunt foarte bine pregătiţi şi de bună credinţă nu stă în picioare. Evaluarea progresului şcolar al elevilor are şi rolul de a evidenţia şi răsplăti profesorii cu adevărat performanţi, şi de a elimina profesorii nepregătiţi sau indiferenţi de performanţa didactică.

Secretarul de stat, Bogdan Cristescu spune, într-un recent interviu, că „progresul elevului va fi criteriu de evaluare pentru profesori”. Exact din acest motiv nu poţi avea încredere  doar în evaluarea făcută de profesor. Dacă la învăţământul primar nu ai cu ce să înlocuieşti această evaluare subiectivă, interesată sau nu, la gimnazial şi liceal doar evaluarea standardizată, digitalizată, independentă de subiectivismul profesorilor, ne poate da o imagine despre realitatea din şcoli.

Pe de altă parte, şcoala este responsabilă doar pentru „progresul şcolar al elevului”.  „Progresul elevului”, la modul general, depinde de zestrea genetica, de familie, de contextul social si economic in care trăieşte elevul. Pentru acest progres nu şcoala este responsabilă. 

Un exemplu simplu. De ce la Evaluarea Naţională se obţin medii mai mici, uneori cu 4-5 puncte, comparativ cu media anilor 5-8? Să ne spună dl secretar de stat!

Rapoartele descriptive de evaluare, la preşcolar şi primar, sunt bune, deşi încarcă mult cu birocraţie cadrele didactice. Care vor fi tentate să folosească metoda „copy-paste” pentru a scăpa de un volum aşa mare de muncă.

La fel, planurile individualizate de învăţare, sună frumos dar înseamnă multă birocraţie. La gimnaziu şi liceu fiecare profesor trebuie să-şi facă astfel de planuri, pentru circa 150-200 de elevi. Iar apoi să le ducă la îndeplinire personalizat. Este clar că într-o clasă de 25 de elevi, cu 1-2 ore pe săptămână, nu ai cum să tratezi „personalizat” fiecare elev. Astea sunt utopii!

Soluţia corectă nu este aşa de ambiţioasă. Profesorul predă şi evaluează la clasă pentru nivelul mediu, iar apoi la orele din CDŞ (Curriculum la Dispoziţia Şcolii),  remediale sau de performanţă, diferenţiază metodele şi conţinutul procesului de învăţare.

Digitalizarea şi standardizarea în evaluare, dar abia în 2027

Art 70.

(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu şi modul de pregătire. Rezultatele, munca şi comportamentul elevului trebuie evaluate într-o varietate de moduri.

(10) În vederea aplicării evaluărilor, Ministerul Educaţiei, prin Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, realizează bănci de itemi standardizaţi.

Este ceea ce susţin şi eu de multă vreme. Realizarea unor bazine de itemi, unici la nivel de ţară, pentru fiecare disciplină şi an de studiu, având trei secţiuni: minim, mediu şi de aprofundare.  În momentul când se formulează un test de evaluare, digitalizat sau de către profesor,  el trebuie să conţină în mod egal cele trei categorii de itemi.

Bazinele de itemi au câte un administrator, care adună de la profesori propunerile de itemi, le sorteza şi plasează acolo unde le este locul.

În cazul testelor tip grilă, de preferat la evaluările sumative, nota se stabileşte digital, de către aplicaţia folosită, fără intervenţia profesorului. În acest caz, aplicaţia poate genera teste tip grilă, similare dar nu identice. De ce să rezolve toţi elevii unei clase aceeaşi ecuaţie de gradul al II-lea, când poate rezolva fiecare propria ecuaţie, eliminând astfel copiatul sau ajutorul extern. Şi profesorii supraveghetori trebuie să fie de altă disciplină, diferită de aceea în care se dă testul.

Art 71

(2) Ministerul Educaţiei elaborează metodologiile şi standardele naţionale de evaluare pentru fiecare nivel de învăţământ şi fiecare arie curriculară sau disciplină, după caz. Metodologiile se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei.

(3) Ministerul Educaţiei, prin Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare, asigură cadrul legal pentru generalizarea şi standardizarea evaluării, astfel încât începând cu anul şcolar 2027-2028, toate evaluările şi examenele naţionale să fie în integralitate standardizate şi administrate în format digital.

Nu înţeleg de ce sunt necesari 5 ani pentru digitalizarea evaluării. Se poate apela la firme specializate, care pot rezolva această problemă într-un an sau doi.

Nu discutăm de evaluarea formativă, din cursul anului şcolar, care rămâne la aprecierea profesorului, dar folosind tot banca de date naţională de itemi de la disciplină respectivă.

Ce ar trebui să conţină legislaţia secundară se referă la urmărirea progresului şcolar ale elevilor prin evaluarea sumativă la sfârşitul anului şcolar. Progresul şcolar al elevilor trebuie să fie baza de apreciere şi salarizare a cadrelor didactice şi a managerilor. Fiind realizată digital, nu este supusă subiectivismului sau influenţei politicului în aprecierea managerilor. Fără această contribuţie la evaluarea profesorilor, evaluarea standardizată şi digitalizată nu va avea niciun efect.

Aceeaşi strategie de evaluare se poate folosi şi la examenele naţionale. Teste tip grilă generate de aplicaţie, similare dar nu identice, pentru a evita copiatul şi ajutoare externe.

Sigur, sunt şcoli şi clase din comunităţi refractare la educaţie în care nu poţi avea cine ştie ce pretenţii. Dar trecerea de media doi la cinci este o realizare care trebuie răsplătită. Iar trecerea de la 7 la 5, înseamnă scoaterea profesorului din învăţământ.

Concluzie

Până acum, evaluarea în educaţie a fost însoţită în mare parte de mistificare, ipocrizie şi minciună. Datele de la evaluările naţionale demonstrează cu prisosinţă acest lucru. Mediile care nu se plasează pe curba lui Gauss nu sunt conforme cu realitatea.

Evaluarea standardizată şi digitalizată ar putea elimina această caracterizare a evaluării. Dacă se va pune în practică. Personal mă îndoiesc că există voinţa şi dorinţa politică de a instala o astfel de evaluare.

Există riscul ca de bunele intenţii să se aleagă praful. Că rezistenţa profesorilor şi sindicatelor să pună frână dorinţei de modernizare a educaţiei, absolut necesară, cum rezultă şi din declaraţiile ministrului.

Statul are funcţia  de reglementare şi trebuie să se achite cinstit şi corect de această funcţie.