Europa are bani, Europa trebuie să se înarmeze rapid, gata de război!

Începe să răsune, nou și mobilizator, același tip de apel pe care, la rândul lor, l-au mai auzit și alte generații, acela care chema neîncetat  „totul pentru front, totul pentru victorie!”. Era, este și pesemne că așa va fi până la extincția completă a speciei umane, apelul generat de propaganda de război și care anunța că politicienii sunt gata să ceară sau mai apoi să impună în liniște trecerea la economia de război, cea care să permită conversia industriei și resurselor naționale pentru a răspunde cât mai rapid nevoilor mereu în creștere ale unei armate implicate în conflict de mare intensitate și, eventual, lucrând în cooperare cu puteri aliate.

Asta mi se pare că se aude acum, exprimat în clar și cu precizie în dezbaterea încheiată ieri în Parlamentul european unde mi s-au părut deosebit de interesante luările de poziție ale celor din grupul PPE. Nu știu de ce nu au fost reluate și în România, mai ales că generalul în rezervă doctor în științe militare Ciucă se află în fruntea unui partid care face parte din acest grup. Iată de ce, prefațând decizii care se vor lua și în România, poate este interesant de unde vin și în ce orizont d opțiuni ofensive ne vom integra. Pentru ce se cer mai mulți bani și pentru realizarea căror obiective.

"Trebuie să accelerăm crearea pilonului european de apărare. Am văzut limitele pregătirii Europei pentru războaie și conflicte și, de aceea, trebuie să ne îmbunătățim rapid capacitatea. Cea mai mare amenințare la adresa securității Europei în prezent este Rusia și trebuie să fim capabili să ne apărăm singuri, indiferent de cine se află la Casa Albă", a declarat europarlamentarul Manfred Weber (foto), președintele Grupului PPE, înaintea dezbaterii în plen privind consolidarea apărării europene.

Extrem, extrem de interesantă remarca legată de nevoia uni construcții de apărare europeană care să fie capabilă să funcționeze autonom în orice situație. Demers firesc teoretic și practic însă nu mi-aș fi închipuit vreodată, după o lungă experiență la Bruxelles în care conceptul acesta de „apărare și securitate europeană” era inserat în cel al spațiului euro-atlantic, să aud acum că există nevoia „să ne apărăm singuri, indiferent d cine se află la Casa Albă”. Înseamnă că există deja urgența pregătirii pentru un scenariu extrem în care SUA (eventual și Canada) nu ar mai participa la apărarea Europei, ceea ce ar însemna, de facto, o problemă existențială la nivelul NATO. Sau, mai degrabă, s-ar putea să apară curând  o discuție despre un concept nou al apărării și securității europene în care să fie precizat tipurile de misiuni pe care UE le-ar putea decide fără implicarea NATO.  Perspectivă în care trebuie trecut la măsuri concrete, imediate și, în acest sens, apare prima discuție cu date concrete despre c li s-ar putea cere Statelor Membre în chip de contribuție financiară suplimentară:

"Trăim vremuri extrem de dificile și este nevoie de acțiuni imediate pentru a preveni provocări și mai mari în viitorul apropiat. În primul rând, un angajament de 0,25% din PIB din partea fiecărui stat membru al UE pentru înarmarea Ucrainei ar fi suficient pentru a se asigura că aceasta poate câștiga acest război", adaugă Rasa Juknevičienė, eurodeputat, vicepreședinte al Grupului PPE responsabil cu securitatea și apărarea. 

Apelul celor de la PPE vin în susținerea poziției doamnei Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, prezentată ieri la Strasbourg (nici aceasta discutată de ai noștri) când a vorbit despre liniile definitoare ale unei strategii militare pentru UE pentru următorii cinci ani în scopul de a răspunde amenințării reprezentate de Rusia:

„Unul dintre principalele obiective ale strategicei și ale programului european de investiții în domeniul apărării care-l va însoți va fi de a da prioritate achizițiilor comune în domeniul apărării. Exact așa cum am făcut-o în domeniul vaccinurilor sau, spre exemplu, al gazului natural. Asta va ajuta la reducerea fragmentării și creșterii interoperabilității. Dar, pentru asta, va trebui să facem un efort colectiv și să transmitem un semnal puternic către industrie”.

Va exista, cum veți vedea în următoarele săptămâni, un plan pentru un pilon european de apărare, care va începe cu crearea unei piețe europene pentru produsele de apărare. Vor exista propuneri pentru înființarea unei Academii militare europene, parametrii legislativi pentru funcționarea pieței unice de achiziții militare și cadrul formal integrat pentru investiții europene comune în domeniul apărării și securității. Vor exista pachete comune de comenzi pentru industria de apărare europeană în scopul de a i se conferi un orizon de lucru predictibil pe termen mediu și lung dar apelul la reconstruirea și modernizarea forțelor armate ale Statelor membre.

Glasul României ar trebui (ar fi trebuit deja) să se facă auzit în dezbateri, ar fi fost necesar ca, deja, să fi avut pregătit și validat politic un răspuns practic la acest tip de deziderate. Dar e greu cât încă nu ne-am comasat de tot, când singura confruntare recunoscută drept importantă este cea privitoare la scaunele pe care se vor așeza competitorii, inclusiv pe cele de parlamentari europeni pe care va trebui s-i votați că așa e programul stabilit.

În rest, vor decide ceilalți și asta e. Bani de dat avem, armată de generali avem, ce altceva ne mai trebuie?