Era inevitabil să se întâmple așa, dar șocul global de-abia urmează

Știre-bombă apărută pe Cryptopomolitan, care anunță că Egiptul a decis abandonarea dolarului american pentru plățile sale comerciale, aliniindu-se astfel cu politica BRICS de realizare a unei de-dolarizări cât mai rapide și cât mai complete a economiilor statelor membre ale organizației și, în consecință, a tuturor schimburilor lor comerciale. Este important ca demers economic, dar și ca decizie politică care să fie un semnal pentru țările din regiune care au anunțat deja că vor să primească statutul de membru BRICS.

Geo-politic ,vine să reamintească, în noul context geo-politic atât de tensionat și imprevizibil de acum, care este importanța păstrării echilibrului fragil la care se ajunsese în Orientul Apropiat. Un echilibru generat pe baza acordurilor de la Camp David prin care, sub președinție și implicit prin garanție americană, Egiptul și Israelul semnat un adevărat tratat de supraviețuire care promitea, pe mai departe, o calea spre pace și echilibru zonal. În acest moment, este limpede că Israelul nu mai consideră necesar sau util să asculte vreun apel la moderație venit de la Washington, așa că țările din zonă se pregătesc activ pentru consecințele ruperii acordurilor de la Camp David și revenirea la climatul de război anterior.

De ce acum?

Răspunsul este foarte simplu, absolut evident pentru toți cei care au trăit în zonă sau sunt familiarizați cu regulile acelei lumi: până în acest moment, mișcările de rezistență, dacă se formulează un apel la Marele Jihad, puteau atinge cel mult amploare (cu adevărat excepțională dar non-statală) reușită de Al-Qaeda sau ISIS. Sigur că primeau sprijin pe diverse canale mai mult sau mai puțin obscure, dar statele din regiune rămăseseră totuși în cadrul acordurilor de pace tocmai pentru că știau foarte bine că, oricât de bogate ar fi fost individual, nu aveau la dispoziție o structură economică cu adevărat globală de cooperare care să le asigure posibilitatea de a-și valorifica atuurile.

Acum, prin structurile deja funcționale ale BRICS, statele membre încep să creadă că promisiunea inițială de separare de presiunile generale generate din apartenența la „spațiul USD” ar putea chiar să funcționeze. Începând, spre exemplu, după cum știți deja, cu contrapresiunea asupra Occidentului realizată de statele din OPEC+. Iată decizia luată la Moscova, pe 30 ianuarie, cu ocazia primei mari reuniuni  ministeriale BRICS+. Spunea atunci Serghei Rîbakov, ministrul adjunct rus de externe:

„Conform deciziei luate de miniștrii de externe din BRICS reuniți la Johannesburg, studiem în continuare mijloacele pentru a folosi mai mult monedele și instrumentele de plată naționale și locale în tranzacțiile noastre transfrontaliere. Scopul este de a reduce efectele secundare negative ale actualului sistem monetar internațional”.

Poate așa se explică poziția de forță în negocierile cu Israelul privind soarta palestinienilor dar eșecul sângeros al acestora va duce cu siguranță la o radicalizare majoră a populațiilor din lumea arabă și, în general din spațiul musulman. Caz în care – și asta o știu foarte bine liderii politici de acolo, pot exploda foarte rapid – ca acum în Irak – sentimentele anti occidental în general și, în special, cele anti-americane. Ceea ce, în imediat, în cazul de care vorbim azi, ar pune în discuție securitatea navelor care trec prin Canalul Suez, extinzând deci insecuritatea de acum din Marea Roșie.

Este însă structura BRICS, totuși incipientă, gata să poate face față presiunilor occidentale? Răspunsurile care vin din partea noastră de lume sunt din ce în ce mai îngrijorate deoarece măsurilor restrictive din ce în ce mai dure impuse Rusiei (ultima fiind posibilitatea de înghețare a tuturor activelor bancare rusești din Europa) către China, motivul fiind sprijinul acesteia pentru campania militară rusească din Ucraina.  Dar, dincolo de asta, care este estimarea realistă a capacității BRICS de a opera ca entitate globală?

Există analize de risc și evaluări venite din China și care, foarte ușor, pot fi bănuite de părtinire ideologică.

Ca în care, dacă doriți să va îndepărtați pentru o clipă de zona propagandei, vă invit să lecturați BRICS WORLD REPORT realizat de firma de consultanță Henley & Partners în care se analizează capacitatea de joc a acestui grup de țări dintr-o perspectivă interesantă și, oricum, neobișnuită: criteriul de analiză este cel al bogăției acumulate de cei 1,6 milioane de milionari, 4.716 de multimilionari (în sute de milioane) și 549 miliardari. Desigur din punct de vedere economic, dar cu foarte multe implicații politice mi se pare important de descifrat afirmația expertului financiar Jeff Opdyke:

„..națiunile considerate odinioară drept „cu curs de dezvoltare” sau „emergente” sau intitulate peiorativ „lumea a treia” sunt acum economii dinamice care schimbă ordinea globală. Din punct de vedere economic, națiunile non-occidentale cu BRICS ca vârf de lance – împing lumea într-un nou tip de realitate”.

Deocamdată, bătălia globală se poartă pentru supremație economică și controlul teritoriilor cu resurse strategice. Există însă și posibilitatea ca asta să evolueze în conflictul militar? Desigur, perspectivă activă care vine, din nou, din Germania, de acolo de unde au plecat semnalele de succes care au dus la cele două mari conflagrații mondiale de până acum, cu ministrul german al apărării Boris Pistorius  care, ieri, avertiza că „va trebui să trăim cu linii de demarcație în Europa pentru decenii de acum încolo”.

Din nefericire, cum ne-a învățat și experiența nefericită a Germaniei, liniile de demarcație se fac pe timp de pace în speranța mereu încălcată că vor fi eficiente și pe timp de război. Niciodată nu se întâmplă așa, dovadă nebunia care stă să se extindă în Orientul Apropiat. Singura întrebare care rămâne valabilă este dacă suntem pregătiți să ne asumăm consecințele.