Elemente „brand” ale arhitecturii istorice bucureştene
0
Bucureştiul, pentru ochiul vizitatorului din străinatate, este perceput prin elementele definitorii ale arhitecturii sale istorice, care disting personalitatea acestui mare oraş de la marginea răsăriteană a Uniunii Europene. Copertinele scoică, panourile decorative neoromâneşti şi uşile Art Deco sunt trei dintre componentele „brand” ale acestei identităţi, ce ar trebui promovate în marketingul de turism sau investiţii al capitalei Românei.
Copertinele în forma de scoică (evantai sau coadă de păun, depinde de preferinţă cum le numiţi), vitrate, ce încă fac deliciul atât al localnicilor cultivaţi, cât şi călătorilor, ce împodobesc intrările caselor în stil Mic Paris din perioada La Belle Epoque, sunt inspirate din arhitectura franceză de la sfârşitul sec. 19, o experesie a Art Nouveau-lui, care încorpora noutăţile tehnologice ale acelor vremuri prin folosirea structurilor din fier forjat şi sticlă, realizate chiar mai devreme de britanici în construcţia edificiului Crystal Palace, relevate în iconice design-uri, cum sunt acoperişul lui Le Grand Palais din Paris sau intrările metroului capitalei franceze.
Copertina scoică, zona Dacia, Bucureşti, ©Valentin Mandache
Capitala este încă înzestrată cu o multitudine de asemenea artefacte arhitecturale cu rol atât funcţional, cât şi decorativ, de o densitate, din observaţiile entuziaste împărtăşite de participanţii din străinatate la tururile mele arhitecturale, mai amplă chiar decât a marilor oraşe din Franţa, de unde sunt inspirate. Unele copertine scoică înca mai păstrează fragmente din sticla colorată originală ce pe vremuri filtra lumina de la intrarea caselor de acum mai bine de un secol. Ca restul arhitecturii istorice româneşti, aceste elemente brand suferă acum de valul de renovări agresive, aprobate prea uşor de primării, şi făcute după ureche. La ritmul actual de asemenea intervenţii, în următoarea decadă se va pierde fatal din numărul sau contextul lor arhitectural.
Panourile decorative neoromâneşti, cel de-al doilea element conferind distincţie peisajului construit local, ornează multe din faţadele caselor de epocă în acest stil ce împodobesc oraşul. Ele zugrăvesc motive de inspiraţie biblică sau din mitologia ţărănească, fiind redate în maniera reprezentărilor brâncoveneşti de la începutul sec.18, care la rândul lor sunt o remarcabilă sinteză, specifică fenomenului artistic al principatului Ţării Româneşti, între motive indigene, bizantine, otomane, renascentiste şi baroce.
Panou decorativ în stil neoromânesc (cca 1m lungime), zona Cotroceni, ©Valentin Mandache
Cele două panouri exemplificate aici, prezintă o metaforă a Grădinii Domnului, unde cuplul de păuni, simbolul cuplului fondator al casei, familiei, ca personificări ale frumuseţii şi păcii, se hrănesc din ciorchini de strugure atârnând de o luxuriantă şi contorsionată viţă de vie, una dintre principalele plante agricole ale României şi de asemenea un simbol al bogatului cadru natural al ţării, văzut ca paradisul pe pământ. Simbolismul panoului este acela de prosperitate şi bunăstare a celor ce locuiesc în acea casă.
Panou decorativ în stil neoromânesc, zona Dacia, ©Valentin Mandache
Interesante sunt vazele din care izvorăşte viţa şi vegetaţia luxuriantă, unele fiind trimiteri la ceramica pictată ţărănească. Nu este nevoie sa mai spun că şi aceste magnifice panouri, ce spre deosebire de copertinele scoică, sunt unice acestei ţări, cad victimă la ora de faţă renovărilor crase (de aşa-zisă reabilitare termică, de exemplu) ale multor proprietari de clădiri istorice din Bucureşti.
Stilul Art Deco este bine reprezentat în urbe printr-o mare varietate de clădiri publice şi private, cel mai bine exemplificat tip de astfel de arhitectură din întreg sud-estul Europei. Design-ul inteligent şi armonios al uşilor este unul dintre cele mai evidente "brand"-uri ale acelor edificii, împreună, bine-înţeles, cu minunatele lor turnuri de scară, ferestre-hublou, panouri decorative sau catarge asemenea pacheboturilor transoceanice. Sunt literalmente sute de uşi Art Deco ce pot fi admirate în oraş, multe de cea mai înaltă calitate artistică.
Uşă în stil Art Deco, zona Domenii, ©Valentin Mandache
Mai sus este un bun exemplu, care prezintă din abundenţă regula de trei, un parametru definitor al stilului Art Deco, înfăţişând probabil o abstractizare a aspectului unui oraş al anilor '30, cu zgârie-nori şi raze de soare ce izbucnesc printre deschiderile dintre vârfurile acestora, ca un simbol al acelor vremuri pline de încredere din perioada interbelică.
Uşă în stil Art Deco, zona Domenii, ©Valentin Mandache
O alta temă favorită a arhitecturii Art Deco a anilor 1930, era cea a tărâmurilor exotice ale marilor sudului, frecvent reprezentată pe feroneria uşilor, cum este in imaginea de mai sus, cu un soare ce îşi proiecteaza majestuos razele, răsărind din valurile oceanului, cum bucureştenii interbelici îşi închipuiau că l-ar fi văzut de pe puntea pachebotului ce îi purta spre ţarile calde.
Cele trei însemne arhitecturale emblematice, de brand turistic şi nu numai, detaliate aici, sunt comori ignorate şi activ distruse de locuitorii post-comunişti ai capitalei, sub ochiul pasiv al autorităţilor. Acestea, folosite inteligent în materialele publicitare din media de la cea pe hârtie, la cea electronică, ar spori semnificativ profilul personalităţii acestui oraş între celelalte capitale europene. Momentul actual este unul de cumpănă, in care se mai poate salva o parte importantă din aceste artefacte, şi astfel din identitatea oraşului, sau se va continua inexorabil cu distrugerea lor şi transformarea Bucureştiului doar într-o aglomerare urbană, fără personalitate.
Articol publicat iniţial pe blogul Case de Epocă, iar în limba engleză pe blogul Historic Houses of Romania.
Se încarcă comentariile...
