Efectele pandemiei de COVID-19 în America Latină
0
La o lună după declararea de către OMS a pandemiei de COVID-19 conform numărătorii făcute de Universitatea John Hopkins, în cele 20 de ţări din America Latină erau 57.882 de persoane infectate şi sunt deja 2.447 de morţi la o populaţie de aproximativ 620 de milioane de cetăţeni.
La o lună după declararea de către OMS a pandemiei de COVID-19 conform numărătorii făcute de Universitatea John Hopkins, în cele 20 de ţări din America Latină erau 57.882 de persoane infectate şi sunt deja 2.447 de morţi la o populaţie de aproximativ 620 de milioane de cetăţeni.[1] Cele mai multe persoane infectate sunt în Brazilia (20.022 de persoane infectate şi deja 1075 de morţi), Ecuador (7257 de persoane infectate şi 315 morţi), Chile (6927 de persoane infectate şi 73 de morţi) şi Peru (6848 de persoane infectate şi 181 de morţi).[2] Aceste cifre trebuie privite însă cu o anumită reticenţă pentru că ţările raportează, testează şi numără victimele în mod diferit. În plus, situaţia evoluează de la o zi la alta.
Declararea stării de urgenţă: femeile marţea şi bărbaţii miercurea
Opt ţări din regiune au impus stare de urgenţă începând cu jumătatea lunii martie: Peru pe 15 martie, Venezuela şi Honduras pe 16 martie, Argentina şi El Salvador pe 21 martie, Columbia, Panama şi Bolivia pe 25 martie.
Unele dintre aceste ţări au găsit şi soluţii interesante. De exemplu, în Peru preşedintele Martin Vizcarra a instituit de joi 3 aprilie până sâmbătă 11 aprilie distanţarea socială în funcţie de gen. Bărbaţii au putut ieşi doar lunea, miercurea şi vinerea, iar femeile marţea, joia şi sâmbăta. Duminica toată lumea a stat acasă. Măsura a fost anulată după o săptămână pentru că pieţele s-au aglomerat în zilele când aveau voie să iasă doar femeile şi pentru că au existat mai multe cazuri de discriminare a persoanelor trans(gender). Aceeaşi măsură a fost introdusă şi de guvernul din Panama.
Cinci ţări au optat pentru măsuri mai puţin limitative. Chile a declarat în 18 martie stare de catastrofă şi în 25 martie interdicţia de a părăsi casa pe timpul nopţii. Paraguay şi Uruguay au interzis de aemenea circulaţia pe parcursul nopţii din 14 martie. În Ecuador a fost declarată stare de excepţie în data de 16 martie şi interdicţia de a ieşi noaptea pe stradă între orele 21 şi 5 dimineaţa. În fine şi Republica Dominicană a decis interdicţia de a ieşi noaptea pe stradă începând din 20 martie.
Sistemele de sănătate din America Latină nu sunt printre cele mai solide şi unele dintre ele sunt sau vor fi curând puse în mare dificultate de criza actuală. O privire de ansamblu asupra dotărilor şi cheltuielilor pentru sănătate realizată de Institutul de Studii Latino Americane de la Columbia University arată că deşi ţările din regiune alocă un procent din PIB pentru sănătate comparabil cu ţările din UE, cheltuielile totale pentru sănătate sunt mai mici (cu excepţia Cubei care alocă 10% din PIB).[3] Ţările din regiune au şi mai puţini doctori, asistente şi paturi de spital raportat la populaţie decât ţările din UE sau SUA. Aceeaşi este situaţia şi în ceea ce priveşte ventilatoarele, cu circa 25 de ventilatoare la 100.000 de persoane în Brazilia, respectiv 12 în Mexic şi 9 în Chile.
Una dintre ţările cele mai afectate de pandemia de COVID-19 este Ecuador. La o populaţie de 17 milioane, Ecuador are un număr foarte mare de cazuri confirmate, peste 7.000. Printre cauzele posibile pentru răspândirea rapidă ar părea a fi mai mulţi studenţi care s-au întors din Spania şi Italia (primul caz fiind detectat pe 29 februarie). Cele mai multe persoane infectate sunt în oraşul Guayaquil, care înregistrează şi cel mai mare număr de morţi. Numărul victimelor a ajuns la 300 pentru săptămâna 23-30 martie şi există estimări că întreaga provincie, Guayas va înregistra în următoarea lună între 2.500 şi 3.500 de victime.[4] Fotografiile cu cadavrele victimelor lăsate pe străzi de familiile disperate pentru că spitalele şi morga locală sunt depăşite de situaţie au împânzit ziarele din întreaga lume.
Politica mai presus de toate: ”Dragostea în vremea Covid-19”
Două ţări din regiune, Brazilia şi Mexic, au luat măsuri parţiale şi aproape nicio măsură nu a fost adoptată în Nicaragua pentru a stopa răspândirea virusului. Din poziţii opuse ale spectrului politic, cei doi lideri populişti ai Mexicului, Andres Manuel Lopez Obrador (AMLO) şi Braziliei, Jair Bolsonaro au declarat că pandemia nu este ceva îngrijorător. Amândoi au încurajat chiar mitinguri cu susţinătorii lor în perioada în care alte ţări din regiune interziceau astfel de reuniuni şi instaurau distanţarea socială obligatorie.
În Brazilia a fost declarată stare de calamitate publică, au fost închise frontierele, dar preşedintele Bolsonaro a refuzat să ia în serios ameninţarea reprezentată de pandemie cu un discurs extrem de similar cu cel al preşedintelui Donald Trump. În schimb, guvernatorii statelor Sao Paulo sau Rio de Janeiro au luat măsuri de distanţare socială drastice. Există deci un conflict politic la nivelul statului federal între viziuni diferite asupra răspunsului statului la pandemia de COVID-19. Pînă acum, Brazilia are cel mai mare număr de persoane infectate, peste 20.000 dintr-o populaţie de 209 milioane şi în condiţiile în care testează 258 de persoane dintr-un milion.
Guvernul din Nicaragua, condus de Daniel Ortega şi de soţia acestuia, Rosario Murillo, care este vice-preşedintă, nu a impus nicio măsură de distanţare socială, ba chiar a încurajat acţiuni de masă. Unele firme şi chiar Biserica Catolică i-au încurajat însă pe oameni să stea acasă. Pe 14 martie Murillo a a organizat un miting intitulat ”Dragoste în vremea Covid-19” la care au participat mii de cetăţeni protejaţi de sandinism.
Ultima ţară care şi-a închis frontierele a fost Cuba pe 31 martie. În ciuda situaţiei sale interne (salariul unui medic cubanez este de 70 dolari), guvernul cubanez n-a ratat ocazia de a-şi face propagandă trimiţând bine-cunoscutele echipe de medici (Cuba are în prezent 30.000 de medici în 67 de ţări) şi în ţări dezvoltate precum Italia care au fost printre cele mai afectate de criza creată de noul virus. Cuba a trimis deja în 14 ţări (printre care Italia, Androrra, Venezuela, Nicaragua, Suriname, Jamaica, Belize, Sf. Vincenţiu şi Grenadine, Sf. Cristofor şi Nevis) 590 de medici care fac parte din Brigada ”Henry Reeve”. Brigada Internaţională de Medici specializaţi în situaţii de dezastre grave şi epidemii ”Henry Reeve” a fost creată în 2005 pentru a ajuta mai ales ţări sărace care se confruntă cu dezastre. Se estimează că în 2018 Cuba obţinea 6 miliarde de dolari din acest program ca de exemplu prin sub-programul desfăşurat în Brazilia din 2013.
Efecte politice imediate şi măsuri economice de urgenţă
Printre efectele imediate ale actualei crize medicale este şi amânarea proceselor electorale în ţări care se confruntau deja cu crize politice, precum Chile şi Bolivia. Chile trebuia să organizeze o consultare constituţională pe 26 aprilie, care a fost amânată deocamdată pentru 25 octombrie. Asta după ce la sfârşitul anului 2019 s-a confruntat cu luni de proteste care au dus la un acord politic pentru rescrierea constituţiei din 1980, rămasă în vigoare după tranziţia de la dictatura militară a generalului Augusto Pinochet (1973-1990). Au fost cele mai mari proteste pe care le-a văzut Chile în 30 de ani de la tranziţia la democraţie cărora guvernul de dreapta al lui Sebastian Piñera le-a răspuns în principal cu o represiune care a amintit-o pe cea din vremea dictaturii Pinochet, lăsând 460 de persoane cu traume oculare.
Bolivia urma să organizeze alegeri prezidenţiale în data de 3 mai 2020, care au fost amânate temporar până pe 17 mai (turul întăi) şi 28 iunie (turul al doilea). Bolivia a trecut la sfârşitul anului 2019 printr-o criză politică după alegerile prezidenţiale care au văzut realegerea contestată a fostului preşedinte Evo Morales (2006-2019). După proteste masive în octombrie 2019, Morales a fost constrâns să demisioneze în ceea ce mai mulţi observatori au interpretat ca o lovitură de stat susţinută de militari. Morales a părăsit Bolivia pentru Cuba, călătorind ulterior în Argentina. Începând cu 12 noiembrie 2019, preşedintă interimară a devenit Jeanine Áñez, fosta vice-preşedintă a Senatului care a acceptat postul după ce vice-preşedintele Boliviei, preşedinta Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor demisionaseră. Jeanine Áñez este susţinută de opoziţia de dreapta la regimul lui Morales concentrată mai ales în oraşul Santa Cruz, centrul economic al ţării.
SUA a profitat de situaţia actuală pentru a înăspri unele măsuri privind ţările din regiune aşa cum e cazul cu măsurile de asfixiere economică a Cubei care nu au funcţionat din 1959 când au fost introduse şi continuând cu acuzarea în 26 martie 2020 de către Departamentul de Justiţie al SUA pentru trafic de droguri a preşedintelui Venezuelei Nicolas Maduro.
Ţările care vor fi mai afectate de criză sunt ţări care au schimburi economice importante cu China, unde exportă mai ales materii prime (cupru în cazul chilian) precum Chile sau Peru. Unele ţări din regiune au propus deja măsuri economice pentru a răspunde crizei cu care se confruntă deja populaţia. În Argentina de exemplu s-a anunţat creşterea salariilor pentru personalul medical şi eliminarea impozitelor pentru echipamente medicale din import, posibilitatea de a întârzia plăţile unor contribuţii sociale, suspendarea evacuărilor, precum şi o îngheţare a chiriilor şi a ratelor ipotecare. În Ecuador preşedintele Moreno a anunţat scutirea de taxe timp de 90 de zile pentru companiile de turism, micile afaceri şi companiile care se ocupă de export. Venezuela a interzis concedierile până la finalul anului şi a suspendat plata chiriilor. În Chile a fost aprobat un bon Covid-19 prin care familiile cu resurse limitate pot să întârzie plata utilităţilor fără să le fie tăiat accesul la apă sau energie electrică; în plus vor primi 60$ pentru fiecare membru al familiei. Tot aici, la început de aprilie a fost votată o lege de protejare a locurilor de muncă pentru aproximativ 4 milioane de angajaţi şi un ajutor pentru peste 2.5 milioane de persoane care lucrează în sectorul economic informal.
În lipsa unui ajutor din partea SUA sau a UE, China s-a poziţionat rapid ca ţara care poate oferi ajutor latino-americanilor. Astfel, Jack Ma, patronul firmei Alibaba a donat măşti şi echipamente medicale mai multor ţări din regiune printre care El Salvador (100.000 de măşti, 10.000 de teste şi 5 ventilatoare), Mexic (100.000 de măşti, 50.000 de teste şi 5 ventilatoare) şi Bolivia (100.000 de măşti, 20.000 de teste şi 5 ventilatoare). După ajutorul primit, Mexicul a cumpărat din China echipamente medicale în valoare de 56 de milioane de dolari.
Acest articol apare şi pe site-ul Revista 22.
[1] coronavirus.jhu.edu/map.html
[2] Ordinea celorlalte ţări în funcţe de numărul persoanelor infectate şi decedate este pe 11 aprilie 2020 după cum urmează: Mexic (3844 de persoane infectate şi 233 de morţi), Panama (2974 de persoane infectate şi 74 de morţi), Republica Dominicană (2620 şi 126 de morţi), Columbia (2473 de persoane infectate şi 80 de morţi), Argentina (1975 de persoane infectate şi 83 de morţi), Costa Rica (558 de persoane infectate), Uruguay (494 de persoane infectate), Honduras (392 de persoane infectate şi 24 de morţi), Bolivia (275 de persoane infectate şi 20 de morţi), Venezuela (175 de persoane infectate), Guatemala (137 de persoane infectate), Paraguay (133 de persoane infectate), El Salvador (118 de persoane infectate), Haiti (31 de persoane infectate) şi Nicaragua (8 persoane infectate).
[3] Information and Resources on COVID-19 in Latin America and the Caribbean (6 aprilie 2020)
[4] Unele voci vorbesc însă despre un număr de victime mult mai mare, de 7600 pentru provincia Guayas între 21 martie şi 9 aprilie, comparând numărul zilnic obişnuit al persoanelor decedate (1300) şi cel actual (8900)
Se încarcă comentariile...
