După atacurile preşedintelui la adresa parlamentului şi opoziţiei, o moţiune de cenzură este inevitabilă

Preşedintele Iohannis a atacat în mod violent parlamentul şi opoziţia. Inclusiv pe tema legii autonomiei Ţinutului Secuiesc,  care  a trecut cu  aprobare tacită prin Camera Deputaţilor. Bineînţeles că aceste atacuri nu pot rămâne fără urmări, mai ales că suntem în an electoral, când luptă politică se ascute la niveluri greu de controlat.

Dublate şi de declaraţia neinspirată a premierului Orban, „parlamentul nu  există”, atacurile preşedintelui Iohannis vor avea drept consecinţă o moţiune de cenzură împotriva guvernului Orban.

Declaraţiile preşedintelui Iohannis nu au cum să nu declanşeze reacţia parlamentarilor

Suntem într-o perioadă în care toată puterea statului este concentrată la două instituţii: preşedinţia şi guvernul. Parlamentul este trecut în umbră, la „şi alţii”, deşi este putere legiutoare în stat. Mai mult, şi preşedintele Iohannis şi premierul Orban sfidează şi atacă parlamentul prin declaraţiile lor, nu dau curs cerinţelor parlamentarilor de a fi informaţi în mod direct, nu prin presă.

Iată declaraţiile preşedintelui Iohannis la adresa parlamentului:

„În Parlament, fie că s-a lucrat în sistem video sau la distanţă, fie că s-au adunat unii, am văzut un spectacol ciudat, un spectacol sinistru, aş zice, un festival deplorabil, instrumentat de aceiaşi politicieni. Care şi înainte de criză au avut un comportament destul de nociv şi cert demagogic, oamenii care au lăsat România   fără bani”….  „Aceştia sunt politicienii care se caţără pe spaimele oamenilor şi votează legi inaplicabile, doar pentru a câştiga capital electoral. Este ceva jalnic”.

Cu ocazia trecerii prin Camera Deputaţilor a proiectului de Lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc:

„Este incredibil, dragi români, ce se întâmplă în Parlamentul României. PSD a ajutat UDMR să treacă prin Camera Deputaţilor o lege prin care dă autonomie largă Ţinutului Secuiesc. Este incredibil unde s-a ajuns cu acest PSD! Este incredibil ce înţelegeri se fac în Parlamentul României!” …  „Vedeţi, dragi români, asta înseamnă o majoritate toxică, majoritatea toxică pesedistă. De aceea, dragii mei, se înţelege acum poate mai bine de ce am vrut alegeri anticipate. Eu nu mai vreau ca problemele importante ale naţiunii să fie hotărâte de PSD. Eu nu mai vreau ca această majoritate toxică pesedistă să hotărască împotriva României şi împotriva românilor”.

Nu comentez acum dacă acuzele preşedintelui sunt justificate sau nu. Importante sunt consecinţele asupra scenei politice de la noi, sub presiunea crizei generate de pandemie şi apoi de criza economică, inevitabilă după pandemie.

O moţiune de cenzură este inevitabilă

Partidele de opoziţie trebuie să demonstreze propriilor alegători că nu sunt nişte „cârpe” pe scena politică, care nu mai merită să fie votate. După ce au fost reduse la tăcere de actuala stare de urgenţă, cu argumetul premierului că „parlamentul nu există”, după ce au fost ţintuite la stâlpul infamiei de către preşedinte şi premier, dacă nu au şi ele o reacţie la fel de violentă la adresa puterii se descalifică în perspectiva alegerilor.

Ce şanse are o moţiune de cenzură şi când va fi depusă?

Iată declaraţia lui Marcel Ciolacu : „După ce se termină starea de urgenţă, alături de alţi lideri politici pregătim o moţiune de cenzură. Pentru dărâmarea guvernului, da. Este un joc politic, până acum am făcut apel pentru a ne aşeza cu toţii la aceeaşi masă, cu specialiştii, pentru a găsi cele mai bune soluţii. Nicăieri în lume nu există un singur om şi guvernul său care au dreptate şi le ştiu pe toate”.

După gafa cu trecerea prin Cameră, cu  aprobare tacită, a proiectului de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc, Ciolacu este pus la zid şi în propriul partid, pentru că a pierdut tema naţionalistă, atât de dragă vechilor PSD-isti, unii foşti PRM-isti. Cum nu este încă preşedinte plin al PSD, şi nici nu are forţa şi prestanţa „jupânului” absolut, pe care o avea Dragnea, Ciolacu are o problemă cât casa, pe care o poate rezolva doar printr-o moţiune de cenzură încununată de succes.

După expirarea stării de urgenţă, pe 15 mai, chiar dacă se instalează starea de Alertă, opoziţia nu are nicio interdicţie de a depune o moţiune de  cenzură împotriva guvernului, în care să însăileze câte în lună şi stele. Nu aici e problema.

Ce şanse are să treacă moţiunea de cenzură? Au trecut nici trei luni de la precedenta moţiune de cenzură, când 261 de parlamentari au votat împotriva guvernului Orban. Aceşti 261 de parlamentari sunt tot acolo, şi mai ostilizaţi de atacurile preşedintelui Iohannis şi ignorarea parlamentului de către premierul Orban. În opinia mea, noua moţiune de cenzură are toate şansele să treacă, cu un scor chiar mai mare, pornit din frustrarea PSD, UDMR, ALDE, Pro România,  că nu sunt băgate în seamă.

Consecinţe. Ne întoarcem iarăşi la guvern interimar condus de Orban, fără puteri depline, în special fără atributul de a da OUG-uri. Alegerile vin năvală peste electorat, iar data şi condiţiile în care se vor desfăşura (votul electronic, prin corespondenţă, mai multe zile de vot în diaspora) nu mai pot fi impuse de guvern prin OUG. Parlamentul poate da legi, care chiar respinse iniţial de preşedinte, şi trecute de filtrul CCR, trebuie să intre în vigoare. Deşi pare exclus să se apeleze la suspendarea preşedintelui, nu poate fi neglijată nici această ipoteză, în cazul în care preşedintele va refuza să promulge legi sau să se supună unor decizii ale CCR. Disperarea impusă de apropierea alegerilor este mare, şi poate împinge la gesturi necugetate.

Concluzii

Cred că preşedintele a greşit când şi-a ostilizat parlamentul, opoziţia parlamentară, care are acum majoritate în parlament. Cum, necum, parlamentul este rezultaul votului popular şi nu poate fi atacat, jignit, ignorat, cu bună ştiinţă de mai marii zilei. Cu atât mai mult în an electoral era necesară mai multă prudenţă. După 15 mai, cel mai târziu în luna iunie, ne vom confrunta din nou cu o criză politică, suprapusă pe finalul pandemiei, dar şi pe începutul crizei economice. Cu atât mai grav pentru România, când criza economică impunea un guvern valid, cu atribuţii depline, care să-i poată face faţă.