Dmitri Rogozin vine din nou la Chişinău, de această dată radi ponta*
0
La 2 septembrie, Dmitri Rogozin, viceprim-ministrul Rusiei şi Reprezentantul special al Moscovei pentru Transnistria, vine din nou în Moldova. Conform informaţiilor oficiale, vizita sa de lucru va avea loc la invitaţia dlui Valeriu Lazăr, Viceprim-ministru şi Ministru al Economiei din Republica Moldova, având ca pretext dezvoltarea şi aprofundarea relaţiilor economice moldo-ruse.
De asemenea, Rogozin ar putea să se întâlnească şi cu Prim-ministrul Iurie Leancă, pentru a da aprofundării un caracter strategic şi un ritm mai accelerat. Dl Leancă este, deocamdată, indecis, ”lomaietsea” (se fărâmă) spun neoficial diplomaţii ruşi. Având însă în vedere că anterior, la 5 iulie, dânsul l-a primit în audienţă pe Grigorii Karasin, Viceministrul Afacerilor Externe al Rusiei, trebuie să ai curaj ca să refuzi o întâlnire cu un ditamai Viceprim-ministru rus responsabil de înarmare, protoane, glonas-uri şi, nu în ultimul rând, de Transnistria.
Pretextul oficial este o abureală curată menită să distragă atenţia de la adevărata semnificaţie a acestei vizite. În realitate, Dmitri Rogozin vine la Chişinău nu de dragul nostru, al moldovenilor, nici de dragul domnilor Lazăr sau Leancă, dar ”Radi Ponta”, cum spun ruşii… Ei bine, nu confundaţi Pontul lui Rogozin cu Prim-ministrul Ponta de la Bucureşti. Avem de a face cu o poantă ordinară pe seama suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării noastre. Rogozin vine la Chişinău pentru a ne felicita cu ziua ”Independenţei Republicii Moldoveneşti Nistrene”, pentru care a luptat alături de cazaci în 1992 şi care va fi celebrată cu fast împreună cu el la Tiraspol la 2-3 septembrie.
Descălecarea la Chişinău a Viceprim-ministrului Rogozin are loc după cinci săptămâni de la vizita la Moscova a dnei Natalia Gherman, şefa diplomaţiei moldoveneşti. În cadrul acelei vizite, după cum ne asigură diplomaţii noştri, au fost discutate sincer şi pe îndelete toate subiectele sensibile de pe agenda moldo-rusă. S-a discutat tot, ni s-a spus puţin şi cunoaştem mai nimic. În plus, se pare că epilogul întâlnirii Gherman - Lavrov a rămas nerostit de Moscova, acesta urmând să fie adus la cunoştinţa noastră săptămâna viitoare de însuşi Rogozin şi apoi blagoslovit şi tămâiat de Patriarhul Rusiei, Kiril.
Politicienii noştri pro-europeni ne asigură că presiuni oficiale asupra Moldovei din parte Rusiei nu se fac. Probabil aşa o fi, cum se spune, ”Giraff bolisoi, emu vidnei” (Girafa e mare, ei i se vede mai bine). Totuşi, ar fi cazul să-i întrebăm ce se întâmplă cu deschiderea Consulatului Rusiei la Bălţi. De asemenea, cu retragerea contingentului şi arsenalului militar rusesc din Transnistria ce facem? Aşteptăm ca Rusia să ne spună când vor fi gata condiţiile politice? Dar cu transformarea misiunii de pacificare ruse în una civilă şi multinaţională, cum procedăm? Vom aştepta când Moscova şi Tiraspolul ne vor permite să avansăm spre o soluţie politică finală? Apropo, la conferinţa de presă Gherman - Lavrov, fiind întrebaţi dacă au abordat subiectul reformatării misiunii de pacificare ruse, Ministrul de Externe rus a declarat că această noţiune nu a apărut în timpul discuţiei. În cazul acesta despre ce s-a discutat? Ce facem cu intenţia tot mai evidentă a Rusiei de a-şi consolida contigentul militar în Republica Moldova, dotându-l cu echipament nou, inclusiv cu elicoptere de luptă?
Moscova ne asigură că respectă suveranitatea ţării noastre, dar finanţează abundent independenţa regiunii transnistrene. Doar pe parcursul acestui an, Rusia va aloca administraţiei de la Tiraspol cel puţin 60 milioane USD, la aceasta se adaugă datoriile de sute de milioane USD pentru gazele naturale consumate, datorii care sunt acumulate de regiune în fiecare an.
De asemenea, Ministrul de Externe Lavrov a declarat că Rusia respectă alegerea suverană a poporului Republicii Moldova pentru integrarea europeană. În acelaşi timp, Moscova încurajează şi susţine tot mai sfidător – propagandistic, politic şi logistic – orientarea pro-eurasiatică a regiunii transnistrene, precum şi a minorităţilor etnice din Republica Moldova. În următorii doi ani, pentru orientarea eurasiatică a regiunii transnistrene vor fi alocate până la 120 milioane USD. Aceasta asistenţă rusească va îndepărta şi mai mult cele două maluri ale Nistrului şi va sabota toate măsurile de încredere promovate de Republica Moldova împreună cu UE.
Văd guvernanţii aceste ingerinţe? Probabil că da. Sunt de acord cu ele? Probabil că nu. Dar ce au întreprins politicienii şi diplomaţii noştri pentru a responsabiliza Rusia, dacă nu în raport cu Moldova, cel puţin în faţa comunităţii internaţionale? Ar fi cazul să ştim şi noi.
Acestea şi alte subiecte trebuie să fie discutate cu Rogozin. Au însă oficialii noştri curaj şi fermitate în glas pentru a-i transmite îngrijorările şi obiecţiile noastre? Sau a câta oara ei se vor preface că plouă, vorbind duios despre toate, dar rezolvând mai nimic? Este oare aceasta esenţa pragmatismului moldo-rus de pe malurile Bâcului? Ce ziceţi, domnilor politicieni şi diplomaţi? Sau poate să-l întrebam pe Dmitri Rogozin, prosto radi ponta?
*Radi Ponta - este un argou rusesc care în româneşte ar echivala cu a se da în figuri sau a arata cine este cel mai tare în parcare.
Articolul a fost scris pentru emisiunea radio ”Sinteze şi Dezbateri de Politică Externă” elaborata de Asociaţia pentru Politică Externă în parteneriat cu Friedrich-Ebert-Stiftung Moldova şi difuzata la Radio Vocea Basarabiei, la 31 august 2013.
Se încarcă comentariile...
