Dirijorul Nayden Todorov, directorul Filarmonicii din Sofia şi fost ministru al culturii : „A face muzică ne ajută să învățăm empatia, iar empatia e ceva ce ne lipsește astăzi”

Oltea Şerban-Pârâu: Maestre, două concerte cu Filarmonica George Enescu, la Ateneul Român pe 23 şi 24 noiembrie. Cum vă simţiţi la Ateneul Român?

„Aceasta nu poate fi o sală de concerte, este un palat”

Nayden Todorov:  Este una dintre cele mai frumoase săli de concert din lume! Nu doar din punct de vedere estetic, dar și în privința acusticii, care, pentru mine ca muzician, este foarte importantă. Iar acustica Ateneului ajută muzica clasică. Acum ceva vreme i-am arătat fiicei mele cum arată Ateneul Român în poze, iar ea mi-a spus: aceasta nu poate fi o sală de concerte, este un palat! Pentru cum arată și pentru cum sună, Ateneul e așadar una dintre cele mai frumoase săli de concert din lume!

O.Ş-P.: Care sunt elementele care recomandă publicului din București acest concert?

N. T: Am ales trei piese, prima fiind Rapsodia bulgară de Vladigerov, urmată de Concertul pentru violoncel de Schumann și Simfonia a II-a de Brahms. Fiecare dintre cele trei piese sunt interesante pentru mine, din motive diferite. Rapsodia bulgară este probabil cea mai populară piesă compusă vreodată de un compozitor bulgar, a fost scrisă acum 100 de ani, în prima versiune a fost scrisă pentru vioară și pian, a fost compusă în Germania, iar mai târziu Vladigerov a adaptat-o pentru orchestră. A devenit un fel de imn național, toată lumea o știe, toată lumea o iubește, iar de fiecare dată când vrem să prezentăm o piesă bulgară, interpretăm această rapsodie.

„Rapsodia bulgară este probabil cea mai populară piesă compusă vreodată de un compozitor bulgar”

O.Ş-P.: La fel cum e Rapsodia română de George Enescu la noi...

N. T: Exact... Cea de-a doua piesă, Concertul pentru violoncel de Schumann, o are ca solistă pe Alina Holender, o violoncelistă foarte talentată. Am dirijat acest concert alături de mulți violonceliști, iar acum câțiva ani am dirijat o versiune foarte specială, pentru vioară... Gidon Kremer. Este unul dintre cele mai importante concerte ale lui Schumann. Cât despre cea de-a treia piesă, personal sunt îndrăgostit de muzica lui Brahms, care este foarte diferită față de orice altceva. Brahms e considerat un compozitor romantic, sigur, dar el lucrează mereu pe modelul clasic al simfoniei. In special Simfonia a II-a de Brahms este foarte melodică. Se spune că Simfonia I de Brahms este un fel de Simfonia a X-a de Beethoven, iar eu cred că Simfonia a II-a de Brahms este ca Simfonia a X-a de Schubert, pentru că, atunci când o asculți, o poți și fredona, este un tip de muzică pe care o iubești când o asculți. Este o piesă care mă face să visez... Este așadar, un program minunat și sunt încântat să dirijez acest concert alături de Filarmonica George Enescu. Am venit de multe ori la București, am dirijat Orchestra Radio, Orchestra Operei Române, de asemenea am fost cooptat la Ateneul Român într-un juriu pentru un concurs de dirijat, dar este pentru prima dată când dirijez Orchestra Filarmonicii George Enescu.

O.Ş-P.: Colaborarea dumneavoastră cu România a început cu mult timp în urmă. Povestiți-ne despre începuturile relației artistice cu țara noastră...

„Nu știu dacă oamenii de aici își dau seama, dar Bucureștiul este un oraș fantastic.”

N.T.:  Lucram la Opera din Ruse, iar cu Orchestra Operei am venit de câteva ori la București. Am avut chiar un concert cu John Lord, de la Deep Purple, în altă zonă estetică. În urmă cu 17 ani am dirijat Flautul fermecat la Opera din București, iar mai târziu am început colaborarea cu Orchestra Națională Radio, un alt ansamblu remarcabil. De fapt nici nu-mi amintesc exact câte concerte am dirijat la București, dar au fost multe. De fiecare dată a fost o experiență specială pentru mine. Nu știu dacă oamenii de aici își dau seama, dar Bucureștiul este un oraș fantastic.

O.Ş-P.: Din 2017, sunteți General Manager al Orchestrei Filarmonice din Sofia. Din această poziție, cum vedeți viitorul relațiilor muzicale între Bulgaria și România?

N.T.: Există două modalități: una, aceea să interpretăm fiecare piese din repertoriul țării vecine, muzică românească în Bulgaria și muzică bulgară în România. Luna viitoare, de altfel, Filarmonica din Sofia va interpreta Simfonia I de Enescu, sub bagheta lui Cristian Mandeal, la Sofia. Iar a doua modalitate este aceea de a invita artiști  să cânte pe scenele țărilor noastre. La rândul meu, încerc să invit artiști din România să cânte la Sofia: aveți dirijori  și muzicieni foarte buni.

O.Ş-P.: Spuneți-ne câteva nume de muzicieni români cu care colaboraţi deja...

N.T: Chiar acum la Sofia se întâmplă un concert dirijat de Gabriel Bebeșelea, orchestra noastră colaborează cu mare plăcere cu Cristian Mandeal, la pupitrul orchestrei s-a aflat și Horia Andreescu, mai sunt alți dirijori pe care aș vrea să-i invit... La Sofia, de asemenea, a fost un concert cu una dintre cele mai cunoscute soprane de origine română, Angela Gheorghiu... Cu mai mult timp în urmă am dirijat un concert și am înregistrat un CD cu pianista Raluca Ştirbăţ...  Putem discuta mult despre artiștii români, pentru că școala de muzică din România este la un nivel foarte înalt...

O.Ş-P.: Anul acesta ați fost, pentru o perioadă, ministru al culturii în Bulgaria, prilej cu care ați afirmat că cea care diferențiază o națiune este cultura... Ne puteți spune cum explicaţi, cum s-ar traduce în practică această idee?

„Cultura e modul cum vorbim unii cu alții, modul cum ne percepem vecinii, modul în care comunicăm”

N. T: Când oamenii vorbesc despre cultură, în general se referă la arte. Dar cultura e mult mai mult decât atât. Artele îi ajută pe oameni să înțeleagă propria lor țară, mai ales muzica, folclorul, literatura fac asta. Dar cultura e mult mai mult decât atât: cultura e modul cum vorbim unii cu alții, modul cum ne percepem vecinii, modul în care comunicăm, modul cum ne vorbim, cum ne înfuriem, modul cum vorbim cu cineva pe care nu-l agreăm. Aceasta e cultura. Cred că avem multe de făcut în direcția asta. A face muzică, de pildă, ne ajută să învățăm empatia, iar empatia e ceva ce ne lipsește astăzi.

O.Ş-P.: Care credeți că sunt asemănările sau punţile între România și Bulgaria din acest punct de vedere, al culturii?

„Mai avem și lupta comună de a intra în Spațiul Schengen, iar eu cred că asta ar trebui să se întâmple cât mai repede”

N.T: Am avut probleme similare în trecut, chiar dacă astăzi cred că România se situează mai bine ca Bulgaria, îmi pare rău pentru noi că trebuie s-o spun. Avem o cultură asemănătoare, de asemenea. Când ascult muzica populară din România și din Bulgaria, îmi dau seama că sunt multe similitudini, iar acesta este un aspect pe care îl putem valorifica mai mult... Cunosc chiar câteva lucrări ale lui Vladigerov care sunt inspirate de folclorul românesc... Putem face multe lucruri împreună pentru că avem multe în comun. Mai avem și lupta comună de a intra în Spațiul Schengen (râde): iar eu cred că asta ar trebui să se întâmple cât mai repede cu putință, pentru că asta înseamnă viitorul pentru noi.

O.Ş-P.: Poate cultura să ajute din acest punct de vedere?

„Europei i-ar lipsi cultura noastră dacă nu am fi acolo”

N.T: Întotdeauna. Europa este un continent, o comunitate formată din diverse culturi, care au multe diferențe, dar și multe puncte în comun. Europei i-ar lipsi cultura noastră dacă nu am fi acolo. Trebuie să facem cunoscute culturile noastre, română și bulgară, țărilor europene. Așa cum noi interpretăm muzica lor, și ei ar putea să interpreteze mai mult muzica noastră.